Astazi ploua! Cel putin la fereastra mea ploua…si pe strada mea ploua, sau cat pot sa vad eu de la fereastra din ea, ploua. Atmosfera bacoviana ma indeamna la reflectii nu tocmai asociate cu bucuria vietii…mai degraba la cele ce tin de efemeritatea eforturilor mici si neinsemnate pe care le facem fiecare pentru a avea (si a insufla si altora) iluzia unui trai fericit, “indestulat” cum bine suna o vorba din popor. Si ma mai indeamna la ceva: la tristete si reculegere relativ la un subiect sensibil din domeniul vini-viticol argesean: INCDBH Stefanesti (fost SCDVV Stefanesti)….nava amiral a viticulturi locale. La ora actuala mai mult un Titanic. Da, astazi este o zi buna sa vorbim de trecut, despre un trecut din care nu ne vin amintiri tocmai fericite…

Podgoria din zona Stefanesti, Arges este atestata documentar inca din anul 330 i.e.n. de catre istoricul grec Diodorus Siculus, fiind pomenita in cronicele valahe din 1388.
Odata cu înfiintarea Statiunii Experimentale Horti-Viticole Stefanesti, în anul 1959, podgoriile din zona Argesului s-au dezvoltat prin valorificarea terenurilor în panta si a platourilor din marginea sudica a platformei Candesti. Statiunea detinea 508 Ha de vita de vie si 62 Ha de pomi fructiferi.  Suprafata plantata cu vita de vie s-a extins treptat la peste 1.400 de hectare în zona Stefanesti la nivelul anului 1989. Aici se produceau, cu preponderenta, vinuri albe de calitate superioara,cum ar fi: Feteasca Alba, Sauvignon si Riesling italian, dar si vinuri rosii ca: Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon, Merlot ori Burgund Mare sau vinuri albe aromate: Tamaioasa Romaneasca si Muscat Ottonel.

Statiunea Experimentala Horti-Viticola Stefanesti a devenit în 1967 Statiunea Experimentala Viticola, iar în 1980 Statiunea de Cercetare si Productie Viti-Vinicola. Complexul de ameliorare si înmultire a vitei de vie a fost pus în functiune în anul 1987, ca unitate pilot care integreaza cercetarile de genetica si ameliorare a vitei de vie.

La ora actuala nu prea mai stie nimeni cata suprafata de vie detine Institutul…prin 2009 mai aveau 220 Ha, la un moment dat raportau 350 Ha catre Minister, raportari facute “ca pe vremuri”, pentru a obtine fonduri si contracte de cercetare, care s-au dovedit a fi false. Ultimele informatii, din 2010, ar fi ca ar fi ramas in jur de 180 Ha, in scadere continua…Cauzele? Clasice:  retrocedari cu cantec, management defectuos (intetionat sau neintentionat), etc…

Din 2005, Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole s-a transformat în Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Biotehnologii Horticole. Adica pe scurt INCDBH Stefanesti. Fapt care, asa cum banuiti, nu i-a stopat declinul.

Situatia financiara este un dezastru, numarul salariatilor a scazut de la aprox. 300 acum cativa ani la in jur de 70-80 in prezent. Exista executari din partea AVAS, care a vandut deja linia de imbuteliere (din aceasta cauza la un moment dat se auzea ca sticlele se umpleau cu furtunul direct de catre salariati), iar la coada stau Finantele care acum cativa ani scosesera la licitatie ultimul stoc din celebrul vinars Argesis, obtinut din soiul cu acelasi nume. Datoriile la bugetul de stat sunt de ordinul milioanelor, iar perspectiva de plata a acestora este incerta….La momentul actual stiu ca Institutul mai functioneaza in baza unor contracte de cercetare. Stocurile de vin sunt mari de vin, de ordinul milioanelor de litri, care probabil este deja deteriorat iar piata de desfacare nu mai exista datorita lipsei de preocupare pentru promoarea produselor. In perioada de glorie, vindeau vin pentru majoritatea „evenimentelor” din Arges, iar accesul la licoare se facea adesea prin „interventii” si la preturi sub pretul pietei ceea ce a dus la situatia de astazi.

Care este insa situatia de astazi din punct de vedere al vinului? Pai mai au un magazin de desfacere la poarta Institutului, pe Soseaua Bucuresti –Pitesti cu ceva vinuri albe (de fapt de un galben oxidat) si ceva rosii. Pretul? Oferta: 5.5 lei/sticla. De curiozitate am luat cate o sticla din cele rosii, care existau pe stoc: Feteasca Neagra si Burgund Mare. Nu are rost sa va plictisesc cu descrieri pretentioase si nici nu cred ca as putea sa aplic protocolul obisnuit. Daca Feteasca Neagra inca mai aduce a vin (urme de visina si gem de pruna in miros si in gust, pe fondul unei culori tulburi, incerte si a unui corp subtire si acid), Burgundul Mare, desi apare mai clar in pahar, poate fi caracterizat ca un otet cu apa si ceva parfum rusesc ieftin, de pe vremea raposatului conducator. La descrierea de mai sus sta martor si colegul Berbecutio care s-a incumetat si el la un Burgund prin care a gasit urme de paie…Nu in gust sau miros, in pahar. In schimb are singurul avantaj ca e corect etichetat, ca Burgund Mare si nu ca Pinot Noir cum fac o mare parte din comerciantii autohtoni, mai orientati din punct de vedere al marketingului, desi vinurile respective daca au vazut chiar si putin Pinot Noir e bine. Dar asta e alta discutie…In afara de vinurile „proaspete”, mai au ceva vinuri vechi, de colectie, majoritatea demiseci sau demidulci, unele etichetate pentru export (chiar in Australia) in jur de 50-60 lei/sticla. Pentru nostalgici puteti vedea cum arata productia „din vremurile” bune aici.

Ce este insa mai interesant cu privire la ei este modul in care toti directorii statiunii au inteles sa conduca „destinele” institutiei. Daca aveti rabdare sa citit articolele de aici, aici si aici desprindeti un lung sir de decizii gresite (voit sau nevoit, repet) care au condus la situatia de astazi.

Cel mai recent si mai „spumos” scandal, cu anvergura internationala este legat de vinzarea soiului Argesis (din care se producea si un celebru vinars), rodul a 16 ani de cercetare, catre un investitor italian din Sicilia, Paolo Taibi. Acesta este  unul dintre cei mai mari producatori de struguri de masa din Italia (apropo Italia e pe locul 1 la productia de struguri de masa la nivel mondial din ce stiu) si Presedinte al Consortiului de Supraveghere si Promovare a Strugurelui de Masa din zona Canicatti, denumire geografica protejata la UE. In curand se pare ca vom manca struguri de masa importati din Italia, din soiul romanesc Argesis si eventual, existand deja know-how-ul cred ca D-nul de mai sus ar putea sa inregistreze la UE si soiul romanesc, ca fiind specific Siciliei. Interesant ce nume o sa ii dea, stiut fiind faptul ca la ora actuala noi consumam struguri de masa din soiul romanesc Victoria, importati din Italia, soi care a fost cumparat si inregistrat sub alta denumire, in mod asemanator soiului Argesis…Sa subliniez totusi: italienii nu au nici o vina  si nu le pot reprosa nimic, este vorba pur si simplu de afaceri si de a profita de orice oportunitate care se iveste.

Spumos este insa interviul publicat cu directorul institutul pe aceasta tema de catre Jurnalul de Arges:

„Constantin Tanasescu, directorul INCDBH Stefanesti, se autodenunta:

“Recunosc ca am gresit, cand am vandut soiul Argessis”

*Domnule director, prin ce mecanism ati reusit sa-i vindeti italianului Paolo Taibi, soiul Argessis?
-În baza unui contract.
*Si care este legea care v-a dat dreptul sa vindeti acest soi creat la Institutul de la Stefanesti?
-Nu stiu ce lege este sau nu este…chiar nu stiu ce lege este, dar am sa ma documentez si o sa va spun.
*Cand ati vandut soiul Argessis, ati avut un contract de cesiune cu cercetatorii care l-au creat?
-Nu, nu am avut, urmeaza sa facem un contract.
*Pai, faceti contractul de cesiune dupa ce ati vandut, deja, soiul? Nu trebuia semnat înainte?
-Nu neaparat.
*Domnule director, dumneavoastra semnati contracte retroactiv?
-Noi aici, pe plan local, ne-am pus de acord ca, de aici înainte, vom face asa cum trebuie.
*Din ce spuneti, înteleg ca pana acum ati cam încalcat legea dreptului de autor. Cum comentati?
-Probabil ca am gresit undeva, fiindca o rotita din angrenaj nu a functionat…
*Domnule director, pana la urma care este scopul acestei vanzari pripite?
-Scopul nostru este ca sa facem bani, fiindca Institutul este falimentar. Suntem nevoiti ca prin orice mijloace sa facem bani! Trebuie sa recunosc ca am gresit, cand am vandut soiul Argessis fara acordul cercetatorilor care l-au creat… »

Credeti ca a fost cineva destituit dupa acest scandal? Bineinteles ca nu…De ce? O idee va puteti face din urmatoarea declaratie, din acelasi ziar: “Nu va ascund faptul, ne-a mai spus prefectul Davidescu, ca, în urma cu ceva timp, cineva din PDL a facut lobby pe langa mine ca sa-l mentin pe Constantin Tanasescu în functia de director la  INCDBH Stefanesti”. Se pare deci ca competenta (cacofonia nu este aleatoare) este trans-partinica in Romania, cel putin la Stefanesti.

Totusi putem sa stam linistiti! Natura ne-a ajutat, ca totdeauna, sfidand parca avantul distrugator al factorului uman, iar anul acesta au fost productii record la Stefanesti, conform aceluiasi Domn Director: 500.000 l de vin si peste 5 tone/Ha de struguri de masa. Din ce soi? Se pare chiar si din mult incercatul soi Argesis…:)

In final, ce concluzie am putea trage…una singura: La Stefanesti „omul nenoroceste locul”. Este un caz izolat? Din pacate nu… Peste tot in tara acest scenariu s-a multiplicat de sute de ori in cazul majoritatii institutelor de cercetare sau a unitatilor de productie ajunse la momentul actual in faliment sau, in cel mia bun caz, privite ca investitii imobiliare extrem de rentabile….

P.S. Informatiile de mai sus provin din ce am reusit sa adun de  prin presa locala si de pe site-ul Institutului, care se pare ca nu este tocmai actual. Orice informatie despre INCDBH  Stefanesti, atat istorica, cat si de actualitate, este binevenita! M-as bucura sa vad relansata zona viticola Stefanesti, desi cred ca viitorul acesteia sta mai degraba in investitiile private, decat in institutiile statului, mai ales in actualul context economic…

Tags: INCDBH, Stefanesti

Trackback URI | Comments RSS