Continuam azi seria de interviuri despre marketingul si conjunctura actuala a vinului romanesc. Daca asa cum probabil stiti deja exista putini producatori de vin “quality” la noi, raportat la volumul total al pietei, exista si mai putini producatori cu traditie in vin de calitate. Unul din acestia este SERVE.

Parerea mea despre vinurile lor, dar mai ales despre istoria si rolul SERVE in dezvoltarea sectorului viti-vinicol postdecembrist cred ca sunt deja arhicunoscute.  Daca nu, puteti citi din materialele din arhiva. Sentimentele sunt aceleasi si in ziua de astazi.

Asadar astazi va prezinta o prima parte din mininterviul pe care D-na Mihaela De Poix, director general al SERVE,  a fost amabila sa mi-l acorde. Si pentru ca raspunsurile au fost in stilul SERVE, adica elaborate si documentate, o sa impart materialul in 3 parti, exact din aceleasi considerente ca pana acum: pastrarea mesajului din fiecare raspuns. Asadar:

 1. Reprezentati unul dintre producatorii cu cea mai veche traditie din Romania in producerea de vinuri de calitate; printre primii aparuti imediat dupa Revolutie. Cum s-a dezvoltat piata de vin din Romania si ce parere aveti de nivelul actual al educatiei consumatorilor  de vin autohtoni?

• Este adevarat : suntem prima organizatie privata care s-a implicat in producerea vinurilor investind fondurile proprii ale actionarilor cu 10  ani inainte ca Romania sa beneficieze de fonduri Europene ; si cand spun producere ma refer la intreg lantul : am inceput cu vinificatia in ’95 pentru ca era imposibil sa obtinem vinuri de calitate cu dotarile din cramele vechi, in ‘98 am preluat primele terenuri in arenda (si astfel am aflat ca un hectar de teren poate avea si 15 proprietari), aproape simultan am inceput sa invechim vinurile in baricuri noi (si nu in budane cu o varsta incerta), dupa care am avut pentru o perioada (’98 – 2007) propria noastra pepiniera, atunci cand pepinierele romanesti isi inchisesera activitatea din lipsa cererii din piata (inaintea sosirii fondurilor Europene ).  Am acoperit asadar lantul de productie de la planta de vita de vie la vin.
• Pentru noi sunt evidente progresele facute de piata din Romania avand in vedere ca la inceputul activitatii noastre vinurile seci erau aproape inexistente, marii retaileri de asemenea si restaurantele (cele cateva care existau) se aprovizionau cu vin in mod direct de la fiecare producator in parte. De altfel noi a trebuit sa ne organizam singuri distributia pentru comercializarea vinurilor noastre.
• In cei aproape 20 de ani de cand functionam ca producatori de vinuri am sesizat doua fenomene care au influentat in mod important piata si consumatorul: unul este aparitia si mai ales dezvoltarea marilor retele de distributie, fie ele cash&carry sau super/hyper marketuri, ceea ce a modernizat distributia vinurilor (as adauga si “civilizat”) si al doilea ar fi momentul ridicarii vizelor pentru Romani in spatiul European, fapt care a permis accesul consumatorilor Romani la vinurile produse in afara granitelor si a grabit modificarea si reorientarea preferintelor amatorilor de vinuri.
• A mai fost un al treilea eveniment important care a accelerat modernizarea productiei de vinuri Romanesti : accesarea fondurilor Europene. Il tratez separat pentru ca acesta a fost cu adevarat ceea ce a determinat saltul calitativ considerabil pe care vinurile Romanesti l-au facut in ultimii 5 ani. Calitatea lor medie a fost timp indelungat “veriga slaba” a pietei vinurilor din Romania, astazi aceasta este pe cale sa se rezolve.
• In ceea ce priveste educatia consumatorilor, progresele sunt si aici remarcabile, dar trebuie sa nu uitam ca educatia in general necesita termene medii si lungi. In cazul vinurilor, adevarata educatie se face in generatii, pentru ca ea porneste din familie, se dezvolta in societate si se perfectioneaza prin studii aprofundate. Un rol important aici il are internetul care este accesibil tuturor si are oportunitatea sa devina cel mai important canal de educare a tinerei generatii. Presa specializata in vinuri s-a dezvoltat in Romania de la zero si a trecut aproape imediat la difuzarea pe internet, cu avantajele si dezavantajele ei. Pretindem ca, de 20 de ani, am fost unul din cei care s-au implicat si au participat la educarea consumatorilor.

 2. Cum percepeti imaginea vinului romanesc in exterior si ce i-ar trebui pentru a avea mai mult succes pe pietele externe?

• Deocamdata imaginea vinului Romanesc este fie inexistenta fie negativa – ceea ce este o reala problema. Producatori care fac export in mod sustinut si care au deja traditie pe pietele externe sunt atat de putini incat sunt considerati pe pietele respective ca exceptii. Din lipsa campaniilor coerente si sustinute de comunicare, Romania nici nu este perceputa in general ca o tara producatoare de vinuri.
• Conditiile pentru imbunatatirea imaginii vinurilor Romanesti si implicit cresterea succesului lor pe pietele externe sunt, in ordinea importantei dar si cronologic:

 i.      sa fie competitive, si aici ma refer la calitate in primul rand dar si la raportul calitate-pret;
ii.      sa fie constante in calitate de la an la an;
iii.      sa existe minim 10 producatori care sa ofere astfel de vinuri si care sa acopere o diversitate de nivele calitative (de la entry level la super premium);
iv.      sa existe o comunicare unitara a industriei (nu agreez foarte tare termenul, dar nu am gasit unul mai bun) si bine tintita catre consumatorul vizat, care sa promoveze potentialul si traditia viticola a Romaniei.

• Un instrument extrem de eficient pentru promovarea vinurilor este turismul in general si cel viticol in mod special. Din pacate, infrastructura din Romania nu ne avantajeaza / ajuta.

In orice caz, un lucru este evident: nici un singur producator local si nici chiar un consortiu de producatori locali nu pot sustine o astfel de campanie pe termen mediu si lung din resurse proprii. Pentru a promova imaginea vinului romanesc peste hotare si a schimba perceptia consumatorului vis a vis de Romania ca producator de vinuri este necesar un efort continuu si sustinut la nivel national, cu implicarea institutiilor statului, asa cum au facut tari ca Chile, Austria sau Australia.

Cam atat pentru astazi. Data viitoare o sa avem cateva informatii interesante privind comptetitivitatea vinului romanesc, rolul blogerilor de vin (intrebarea clasica) si filozofia SERVE.

 L.E. Puteti citi continuarea interviului AICI si AICI.

Tags: Interviu, Mihaela Tyrel de Poix, SERVE

Trackback URI | Comments RSS