Sincer o sa ajung la exasperare cu atatea grafice care bantuie pe internet (si mai ales pe Facebook) privitoare la temperaturile „ideale” de servire a diverselor tipuri de vinuri. Unele mai complicate sau mai colorate decat altele. Cu sticle stilizate, struguri, termometre, arzatoare Bunsen, tabele, etc…o adevarata stiinta exacta. La un moment dat ajungi sa crezi ca iti trebuie doctorat in fizica atomica pentru a nimeri temperatura aceea ideala.

Credit @www.vinarijacoka.rs

Bun! Ceea ce o sa va spun in continuare probabil ca va oripila cam toata comunitatea de somelieri authotoni (probabil si ceva straini daca ar sti romana sa imi citeasca blogul) plus o parte copioasa din persoanele din industrie.

Pe scurt: NU EXISTA TEMPERATURA IDEALA DE SERVIRE A VINULUI. Chiar si semantic vorbind, daca citim expresia: „temperatura ideala de servire a vinului” ne dam seama ca aceasta propune un ideal, iar idealurile, “well”, sunt idealuri. Adica greu de atins si e bine sa ramana asa in ceea ce priveste subiectul vin. Ca nu e bine sa ne complicam prea mult si sa speriem consumatorul roman si asa in stadiul de “caprioara cu ochi aposi si botic umed” pe la noi. Daca ii mai punem si niste grafice cu 100 de temperaturi in fata deja l-am pierdut de tot. In plus, ce te faci ca de cele mai multe ori temperaturile acelea de servire difera de la sursa la sursa.

Atunci o sa ziceti: Pai daca nu exista, atunci cum procedam? Nu stiu cum procedati (puteti urmari si memora graficele si indicatiile respective din partea mea, nu ma deranjeaza), dar va spun cum procedez eu. Poate procedez prost si cu siguranta abordarea mea nu e tocmai recomandata unui om care vrea sa dea pe gat o sticla de vin la o ceafa de porc cu cartofi prajiti. Dar nici nu cred ca s-ar ghida dupa graficele respective. Ca se raceste ceafa pana cand aduce vinul la temperatura ideala.

Pe scurt, din punctul meu de vedere, exista un interval, o plaja de temperaturi, in care orice vin evolueaza gustativ si olfactiv. Vorbim acum de vinuri linistite, nu de spumante sau alte „specialitati”. Nu mai intru acum in teorie (de ex. cu cat e mai rece cu atat iese in fata aciditatea si merge in spate alcoolul si cu cat e mai cald invers, etc…etc…).

Eu de exemplu am intervale de referinta: un vin alb sec de obicei pleaca de la un 6 grade si “duce” teoretic pana pe la un 13,  iar unul rosu de la un 14 grade pana pe la un 21 grade. Cam 7 grade diferenta intre pragul minim si cel maxim. Asa ca atunci cand il servesc, „plec” cu el rece in pahar si il incerc pe masura ce temperatura creste. Foarte mult nu dureaza…doar cat il pui in pahar si a crescut temperatura. Cand am prins momentul optim la care vinul pare cel mai ok, atac cantitativ.

Da, stiu „teoria”: in functie de stil, zona, soi de strugure, etc. exista indicatii clare cu privire la temperaturile de servire, dar ne intoarceam la celebrele grafice si cat de mult ajuta ele un public deja speriat de complicatul si adesea snobul subiect vin e discutabil. Si apoi experienta mi-a aratat ca doua vinuri care pot apartine aceluiasi stil, zona, etc se echilibreaza la temperaturi total diferite.

Majoritatea vinurilor au un „sweet spot”, adica o temperatura la care toate componentele intra in rezonanta si se creaza un echilibru fericit. Bine, unele din ele pot evolua dintr-o parte in alta a spectrului de temperaturi si sa nu se echilibreze deloc, dar acolo sunt probleme cu vinul in sine. Reversul medaliei este ca exista vinuri care sunt delicioase pe tot palierul si evolueaza perfect echilibrat de la „rece” la „cald”. Dar acestea sunt destul de putine si in general pretul reflecta caracteristica de mai sus..:D

Asa ca la vinurile “normale”, pentru a obtine placere maxima de pe urma sticlei pe care tocmai ati dat banii munciti cu greu, faceti-va putin timp, „aveti putintica rabdare” si cautati punctul…de echilibru…😀

Ah, si nu mai stati cu grafice alambicate si tabele cu cifre si temperaturi langa voi, ca e moartea pasiunii…:D Pasiunii de vin …offcourse.

Mentiune speciala 1: daca pe eticheta producatorul scrie clar temperatura de servire pentru vinul propriu, luati-va dupa el. In general stie ce vorbeste. Dar asta nu inseamna ca nu puteti experimenta…

Mentiune speciala 2 (ca sa evitam comentariile semidocte): A nu se intelege din cele de mai sus ca eu consider  ca temperaturile de servire recomandate la diverse vinuri sunt profund inutile. Doar ca ele au devenit in timp niste mantre goale care in plus tind sa complice prea mult subiectul pentru consumatorul de vin obisnuit.

Si oricum, oricat de complicate ar fi nu reusesc sa cuprinde diversitatea de vinuri, stiluri si de situatii concrete.

 In final, uitati si cateva “exemple” ca sa vedeti despre ce vorbesc:

Tags: Temperatura servire vin, vin

Trackback URI | Comments RSS