Jul 28 2014

Doua vinuri spaniole: unul de noapte si unul ecologic…

Published by under Alb,Sec,Spania

  

Azi va voi vorbi despre doua vinuri incercate de curand la terasa. Si desi nu este indeajuns de cald afara si nu trece zi fara regulamentara ploaie de dupa amiaza amandoua au fost albe. Si spaniole. Pe cele romanesti din meniu le stiam (the usual suspects: Recas, Oprisor, etc.), asa ca inevitabil am ajuns la ele. Si in plus de nici unul nu auzisem pana acum…asadar:

  

Ijalba Genoli Viura 2013 Ecologic

  

Bineinteles vin ecologic obtinut in celebra Rioja. Celebra pentru vinurile rosii…

 

Aspect (Culoare): Galben intens, spre nuante de grau copt, cam inchis pentru un 2013.

 

Nas: asezat, intensitate medie, tuse preponderent de condiment, drojdioase, cu fruct copt si corcoduse plus usoare adieri oxidate si de coji uscate de citrice in fundal. Nu stiu daca asta este stilul sau sticla de fata a avut o e(in)volutie nefericita, dar tinand cont ca este 2013 cred ca asa se prezinta in general.

 

Gust: Atac plin, corp prezent, usor glicerinos cu tuse picant-condimentate si vag fructate in fundal. Aciditate citrica, medie, care reuseste sa echilibreze corpul la temperaturi reduse, dar nu imprima destula prospetime si vivacitate vinului. Final condimentat, in tuse tonice si usor de fruct dulce.

 

Un vin Acceptabil spre Bun, cred ca nu l-am prins in cea mai buna forma. In principiu eu suspectez si partea de “ecologic” ca ar avea o vina in stilul de mai sus. Pana la urma nu ma deranjeaza ca un vin sa fie ecologic atata timp cat ecologicul nu se substituie vinului, rapindu-i din caracter si expresivitate. Vinul trebui sa fie mai intai vin si apoi ecologic, bio sau mai stiu eu ce. Si in cazul de fata scenariul respectiv e destul de verosimil. Sau cum am spus este posibil sa fi prins o sticla mai ciudata.

A costat in jur de 60 de lei in restaurant, sa zicem ca ar fi 30-40 lei prin magazin, RPC Slab. Avem destule vinuri autohtone mai bune de banii respectivi.

 Ijalba Genoli Viura 2013

 

 

Yllera Verdejo Vendimia Nocturna 2013

  

Al doilea vin a fost tot un alb, obtinut mai la sud-vest, aproape de Madrid in Rueda dintr-un soi promovat in ultimii ani de catre spanioli si care in trecut era folosit mai mult la distilate. Dar de cand cu avansul tehnologiilor de vinificatie, mai ales introducerea inoxului si a controlului temperaturii devenite standard in crame, acesta s-a dovedit a fi destul de competent si versatil in obtinerea de albe proaspete, vioaie si expresive.

Strugurii culesi noaptea (fapt mentionat si pe eticheta ca element de marketing, nu stiu cat ar functiona la noi, probabil ca in sens invers) pentru a-si pastra prospetimea plus vii vechi intre 20 si 40 de ani au condus la ceva de genul:

 

Aspect (Culoare): Galben deschis, in tente verzui, tinere

 

Nas: intensitate medie, cu tuse preponderent verzi, de mere acrisoare si pere necoapte plus aspecte citrice de gref si lamaie. Aluzii usor picante, de condimente si ierburi proaspat rupte in fundal, dar fara a afecta senzatia generala de prospetime si lejeritate.

 

Gust: Atac vioi cu un corp mediu, sustinut de o aciditate citrica, pronuntata, dar excelent integrata. Pe palatin evolueaza surprinzator de lejer, dezvoltand tuse de citrice, de lime, asociate cu adieri de fruct tropical proaspat si senzatii ierboase. Final mediu, revigorant, viu, citric si usor tonic-salin.

 

Un vin Bun spre Foarte Bun, fresh, direct si excelent echilibrat. Recunosc ca nu am o pasiune foarte mare pentru albele spaniole, datorita mai ales imaginii de vinuri plate si fara aciditate din trecut, dar exemplarul de fata dovedeste ca Spania e capabila sa produca vinuri proaspete si expresive. Si la preturi bineinteles fara concurenta…

A costat in jur de 60 de lei in carciuma…daca dam adaosul jos, rezulta un RPC Acceptabil spre Bun la 30 de lei. Daca ne uitam si pe afara vedem ca acesta costa in jur de 5 €, RPC Foarte Bun la banii respectivi.

 

 Yllera Verdejo 2013

 

No responses yet

 

Jul 24 2014

PAMFLET: Neamtul, vinul si olteanul…

Published by under Opinii

 

In primul rand o definitie din  DEX, ca sa fim cat mai expliciti, desi ati citit multe de astea la mine pe blog:

 

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literara (în versuri sau în proza) cu caracter satiric, in care scriitorul infiereaza anumite tare morale, conceptii politice, aspecte negative ale realitatii sociale, trasaturi de caracter ale unei persoane etc.”

 

Asadar:

 

Destul de rar mi se intampla sa dau link-uri din opera si viata altor confrati de blogosfera. Pe de o parte pentru ca nu sunt foarte multi pe care i-as putea cita (ii numar pe degetele de la o mana) si apoi cine stie cum suna mai aiurea in context citarea respectiva si ma trezesc acuzat ca nu stiu de cine m-am mai luat.

In schimb am descoperit de data aceasta o poveste extrem de interesanta care nu tine neaparat de vin, cat mai mult de caracterul si metehnele spiritului uman (vezi definitia de mai sus).

 

Preambul

 

Cititi cu atentie sau pe diagonala textul de aici. Presarat cu epitete si descrieri flamboiante descrie experienta traita de persoana respectiva atunci cand a vizitat un anume producator de vin. Cuvintele sunt de prisos (de fapt ma miram si eu prin comment-uri de atata efuziune), textul, pozele, stilul, extazul, surprind totul. Totul e o poezie, un sir de revelatii, o armonie, un lied. Nimic nu era prea scump, totul era la superlativ etc..etc…

 

“Finis coronat opus” la sfarsit incununam cu urmatorul paragraf:

 

    “Candva am primit o sticla de vin de la un mare om, fara bani, dar cu o rugaminte: “Iti dau aceasta sticla in semn de ospitalitate ca ne-ai calcat pragul, sa vezi cum e vinul. Daca vrei sa scrii ceva despre ea, sau despre alt vin facut de mine, te rog sa o cumperi din magazin”. Respectele mele, domnule neamt!“

 

Ca sa vezi! Cam asa stateau lucruile prin 2012, iar textul de mai sus nu e singurul…avem variante chiar din 2011 care se termina la fel de extatic si admirativ.

 

Situatia, pe scurt, era cam asa (inlocuiti “sampanie” cu “feteasca regala”):

 

 

Fast forward doi ani si jumatate pana in timpurile noastre. Doi ani presarati cu jigniri critici si reprosuri de tot felul la adresa producatorului in cauza. Venite din aceeasi sursa. Pe principiul ca unde ai pupat poti sa scuipi si invers.

Omul acela mare care merita tot respectul s-a transformat intr-un Pacalici (sau Popa Prostul?) care pune aracet si amorsa de perete in Sauvignon Blanc. Soiul acela deosebit, “aflat intr-o forma superba”, “Greu de descris (…), unic in simtiri, preferabil oricand oricarui Pinot Noir facut la noi(…)”, unic in Romania, pe care se putea cere oricat, s-a transformat brusc si implacabil intr-o zeama de lamaie “over-pricedSi exemplele pot continua pana dimineata…

 

Ce s-a intamplat in acesti doi ani de s-a ajuns din paradis in infern si s-a trecut de la o extrema la alta, e greu de precizat…daca nu chiar imposibil.

A existat o scadere de calitate atat de dramatica pe vinurile celor de la Stirbey pe care nimeni nu a sesizat-o in afara de persoana de mai sus? Aici e simplu sa va dati seama: va duceti la magazin si luati o sticla de vin de la ei. Orice vin. Si o sa va convingeti singuri. Asta ca sa nu ma credeti pe mine cand va spun ca Stirbey e in topul producatorilor autohtoni ca si calitate si constanta. Deci problema pare a nu fi al ei…

 

Unii “patiti” de prin piata spun ca lipsa de continuitate din partea neamtului in a sustine cu mostre, sticle gratuite, bagari in seama si reduceri consistente “pasiunea” personajului respectiv ar fi de vina. Coroborata cu inmultirea practicilor de acest gen din partea unor producatori concurenti dornici de afirmare peste noapte si jinduid la clientii neamtului.

 

Probabil as fi trecut peste ca de fiecare data, dar ce m-a convins cu adevarat sa scriu postarea de fata fost urmatoarea intamplare:

Acum cateva zile aflam cu totii ca viile celor de la Stirbey au fost grav afectate de grindina, productia de anul acesta fiind compromisa si posibil si cea de anul viitor. Pe scurt, un dezastru. Ei au trimis un mail prin care au anuntat acest fapt, iar Razvan l-a facut public pe blog si pe Facebook. In situatii de genul acesta nu prea stii ce sa zici ca sa incurajezi producatorul respectiv si ramai cumva blocat in fata puterii naturii. Sa pierzi munca de un an (ani?) de zile in cateva minute nu e tocmai un eveniment fericit, dar asa e viata de podgorean, o loterie….

Multi probabil ca le-a trimis incurajari si urari de bine sperand ca totul va fi ok…cu o singura exceptie care a tinut sa fie constant pana la capat cu linia binecunoscuta. Si a zis asa (captura primita pe mail de subsemnatul):

 

stirbey  

Deci Da! Asa merita! Si-au meritat-o! I-a pedepsit Dumnezeu dupa sufletele lor haine! Asa sa pateasca toti cei care nu sunt milostivi!

Ce poate justifica reactia de mai sus chiar fata de un producator care nu iti este la inima din varii motive? Probabil numai bucuria sincera pentru raul altuia, pentru necazul vecinului, atat de des intalnita pe la noi.

 

Si asta pentru mine a umplut paharul. Da, stiu, sunt un prost care nu sta in banca lui si nu se uita in alta parte cand cineva este linsat online cu o constanta si o determinare demna de cauze mai bune. Asa cum face toata industria de pe la noi. Ba unii chiar se bucura.

Care a fost pana la urma vina celor de la Stirbey? Probabil ca nu au trimis…nu au dat, nu stiu, habar nu am, e greu sa imi explic. De fapt, din ce stiu, nu au dat la nimeni. Eu unul am bunul obicei sa mentionez cand scriu despre vreo sticla pe care am primit-o gratis spre degustare din partea producatorului.

Puteau probabil sa isi asigure o liniste presarata cu laude si review-uri pozitive, daca doar trimiteau si ei ceva sticle acolo sau faceau niste discount-uri mai generoase. Dar nu au facut-o si au rezistat eroic aluziilor mai mult sau mai putin evidente din partea diversilor, transformate pe alocuri in timp in jigniri si mitocanii. Doar si pentru simplul fapt ca au rezistat merita din partea mea tot respectul. Pentru ca au dat dovada de caracter si au aratat ca principiile nu se “indoaie” dupa cum bate vantul in mahala si dupa cum te injura unul sau altul. Fapt rar pe la noi…

 

In tot timpul acesta ceilalti producatori ce au facut? Fie unii asa cum spuneam mai sus “si-au cumparat linistea”, fie si-au frecat mainele cu satisfactie pe principiul “lasa bah sa ii injure, sa mai vindem, si noi”. Fie, cea mai mare parte, au procedat cum procedeaza de obicei romanul cand vede pe cineva injunghiat in strada. Nu se baga…pe ideea ca ”daca imi dai si mie cu cutitul? Lasa, mai bine ma fac ca nu vad, stau in banca mea si trec mai departe. Mie nu o sa mi se intample…”

 

In cel mai bun caz au carait pe la colturi ca fetele de pension, la modul general: “bloggerii de vin cer vinuri si avantaje de la crame”. Care bloggeri domnilor? Spuneti care! Eu daca mai aud pe cineva cu textul asta il dau in judecata daca nu spune nume. M-am saturat pana in gat de chestii de genul “lasa ca stim noi cum e cu bloggerii si etc…”. V-ati saturat pe naiba, nu v-ati saturat, chiar va place coniventa asta calduta…

 

Si nu va amagiti singuri, “mind my words”: nimeni dintre cei care tac si trec mai departe nu va fi ferit de genul acesta de atitudini si practici. Mai ales cei care “dau”. Atata vreme cat va purtati ca mioarele sfioase, sa nu veniti sa va plangeti ca cutare si cutare va cere ca sa nu va faca albie de porci. Pentru ca meritati ce vi se intampla. Stiti ce aveti de facut: spuneti lucrurilor pe nume. Dar deh, asta sunt mentalitatile si starea industriei de vin autohtone in anul de gratie 2014.

Nobila, superba si plina de caracter industrie de vin a Romaniei…

 

 

In final un scurt “offtopic”, ca sa nu avem discutii inutile:  Sa nu vina careva sa imi vorbeasca de unitatea bloggerilor de vin si sa imi recite cliseul clasic cum ca “suntem putini si trebuie sa fim uniti”. Eu nu sunt unit cu nimeni decat prin pasiunea pentru vin, decenta si corectitudinea fata de cei care ma citesc, asa putini sau multi cat or fi.

Pentru restul, sa se uneasca fiecare cum vrea si cu cine vrea!

 

P.S. Fara nici o legatura cu textul de mai sus (care asa cum precizeaza si titlul, este un pamflet) sa ne mai aducem aminte de marii actori ai Romaniei:

 

 

6 responses so far

 

Jul 23 2014

Desi e in Provence, Bandol nu e Provence: Chateau de Pibarnon Rose 2013

 

Cu siguranta aceasta este saptamana rose-urilor pe blog.  A celor frantuzesti in general si a celor de Provence in special.

Iar astazi o sa descoperim ca Provence nu inseamna doar prospetime, lejeritate si abordabilitate la capitolul rose. Exista o mica apelatiune in Var care se numeste Bandol, care acopera aproximativ 1500 hectare si care face nota discordanta in materie de rose-uri fata de stilul direct si proaspat care a consacrat Provence-ul. Nota discordanta in cazul de fata nu e o chestiune negativa, dimpotriva.

 

Bandol Motivul diferentei respective tine in principal de faptul ca in Bandol soiul Mourvedre este rege, iar regiunea este renumita pentru exemplarele rosii pe care le produce, considerate de referinta pentru potentialul soiului respectiv. Rose-urile stau aici partial in umbra rosiilor, mustul de Mourvedre pentru ele fiind obtinut din cuvele de vin rosu prin saignee.

 

In cazul rose-urilor, de cativa ani, regulile AOC-ului cer ca ca minim 20% din acestea sa contina Mourvedre (din 2011 pana in 2014 inclusiv exista o derogare pentru minim 10%), alaturi de Cinsault si Grenache plus alte soiuri accesorii. De obicei insa rose-urile contin destul de mult Mourvedere, provenit in principal prin saignee din vinificarea vinului rosu.

 

Cel de fata apartine unui producator renumit din Bandol, Chateau de Pibarnon si contine 65% Mourvedre si 35% Cinsault. Primul provenit prin metoda saignee de la vinul rosu (clasic), al doilea prin presarea directa a strugurilor. Asamblate ca musturi si apoi fermentate impreuna. Vinul e cumva o surpriza pentru iubitorii rose-urilor clasice de Provence…asadar:

 

Chateau de Pibarnon 2013 Aspect (Culoare): nuante de foaia de ceapa spre cupru, cu tonalitati de cireasa de mai, destul de inchise.

 

Nas: Complex, evolutiv, imbinand atat tuse fructate de capsuni zdrobite, zmeura, agrise, corcoduse, coacaze coapte, pepene rosu cat si tente citric-picante de coaja de lamaie si condiment din categoria anasonului, cimbrului uscat si piperului alb.

 

Gust: Plin, corpolent, prezent, consistent (chiar cremos pe palatin) cu o structura si concentrare demna de vinuri albe sau rosii de top, sustinuta de o coloana de aciditate ferma si care iese in evidenta. Gustativ evolueaza in note dulcege de fruct rosu copt spre tuse „savory” si usor rustice de ierburi provensale. Aciditatea prezenta, citrica, de limeta, contrabalanseaza perfect corpul plin si fructat imprimand o senzatie taioasa si directa. Final crocant, proaspat, racoritor in abordari minerale si condimentate, urmat de un postgust mediu, evolutiv, in care fructul rosu dulce revine in prima parte pentru a lasa apoi loc tuselor gurmande.

  

Un vin Excelent, superb echilibrat, complex, evolutiv, serios, versatil, cu atitudine si personalitate care nu joaca nici o clipa cartea sagalnica si ludica a majoritatii rose-urilor din Provence. Este peste multe vinuri rosii de la noi in termen de complexitate si structura, iar potentialul de evolutie este de necontestatat.

Un rose de gastronomie. Dar nu in sensul pe care il folosim pe la noi pentru a marca rose-urile mai grele, alcolizate si plate care au nevoie de ceva mancare pentru a fi baubile. Nu, este un adevarat rose de gastronomie, capabil sa puna in valoare o diversitate de preparate. Si cand spun gastronomie ma gandesc la sensul pe care francezii il atribuie cuvantului, nu la mititei, piept de pui sau ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti si alte elucubratii autohtone care se inscriu mai degraba la categoria „potol”

 

Pe scurt, din experienta de mai sus (da a fost o experienta in sine) am aflat o chestiune pe care o intuiam deja, de care auzisem, dar de care vroiam sa ma conving personal. Bandol nu e Provence in materie de rose. A fost insa nevoie sa beau exemplare de top ca sa imi dau seama de diferente si sa imi fac o idee despre diferitele stiluri si abordari la nivel de regiune si producatori.

Pentru ca la nivel “de linie”, la vinuri cu preturi de 5-6 €, diferentele in general se estompeaza si se topesc in stilul comercial, abordabil si fara pretentii destinat consumatorului mainstream. Este deci nevoie de un mic efort ca sa bei vinurile care reflecta cu adevarat o zona si stilul acesteia. Efort care se materializeaza practic in schimbarea filozofiei de achizitie a vinurilor dinspre cantitate spre calitate, in limitele aceluiasi buget. Chestie pe care consumatorul roman ar fi ideal sa o deprinda cat mai repede daca vrem piata de vin normala…

Din fericire in cazul rose-urilor, desi nu au fost foarte ieftine, efortul financiar nu a fost foarte mare. Cel de mai sus a costat 20 € la Vinatis, RPC Bun pentru ce ofera. Cred ca in cativa ani lucrurile se vor schimba si preturilor rose-urilor de Provence competente vor urca. Mai ales daca le vin chinezilor idei roz peste noapte….

 

In concluzie, astazi am aflat asa:

 

  • Ca Bandol nu e Provence, cel putin la stil de rose…
  • Ca rose-urile pot fi si vinuri serioase…chiar si cele proaspete, din 2013
  • Ca exista rose-uri cu evident potential de invechire (asta o stiam deja de aici)
  • Ca as vrea sa vad vinul de mai sus peste vreo 5-6 ani.

 

 P.S. Am pastrat la urma rose-ul de la Domaine Tempier…:D

 

No responses yet

 

Next »