Sep 15 2016

Arta ghicitului in puncte (Parker)

Published by under Marketing,Opinii

 

Preambul: Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia punctelor. Daca esti (te consideri) fericit, opreste-te aici, nu mai citi in continuare.

  

Probabil nu ar trebui tocmai eu sa scriu aceasta postare. In primul rand pentru ca nu sunt un adept al ierarhizarii vinurilor prin puncte. Asa cum am mai precizat si in alte instante.

  

In schimb observ ca lumea face foarte rar distinctie si tinde sa bage totul la gramada intr-un singur cos. De fapt acesta este si unul dintre punctele slabe ale respectivului sistem de evaluare al vinurilor: reduce totul la simple cifre reci, matematice inducand publicul in eroarea de a crede ca pot compara vinurile intre ele pe baza punctajelor obtinute. Nimic mai fals…

 

Punctele care nu iau in considerare contextul vinului sunt egale cu zero.

 

E cumva ca la testele de siguranta euro NCAP.  Cand  se lovesc frontal un BMW de 3 tone cu un Citroen C1 de 800 kg daunele ar trebui sa fie similare, nu? Ca doar amandoua au 5 stele. Nu…bineinteles ca nu. Pentru ca sunt doua masini din clase diferite. Si 5 stele la o masina de 800kg nu fac, in viata reala, cat 5 stele la una de 3 tone. La fel este si la vinuri…95 p din Spania nu sunt acelasi lucru cu 95p in Bordeaux sau 95p in Grecia. Sau Chile.

 

Probabil singurul nivel la care se pot compara vinurile prin puncte este cel maxim, de 100p. Acolo vinul trebuie sa fie o culme a calitatii. Dar si acolo un Napa de 100p va fi total altceva decat un Barolo cu acelasi punctaj. Care probabil nu se poate bea acum.

 La  nivelurile de punctaj situate in jur de 90p, care se vehiculeaza in cazul majoritatii vinurilor din piata, pedigree-ul, provenienta, zona contextul, stilul, conteaza. Si nu este vorba doar de Parker, acelasi fenomen este valabil si la Jancis, Wine Spectator, etc. Nu poti compara 90p Bordeaux cu 90p de printr-un DOC ciudat din Spania.

 

Dar sa explicam pe cazul cel mai celebru: Punctele Parker

Info nr. 1: Parker in sine nu mai noteaza vinuri decat din California. S-a retras inca din 2014 din Bordeaux si din Rhone lasandu-i pe Neal Martin si Jeb Dunnuck sa se ocupe de ele. Deci tehnic punctele Parker sunt doar un brand de marketing. Dar de unde apar ele?

Info nr. 2: La site-ul eRobertParker.com exista 8 oameni/critici care si-au impartit zonele viticole ale lumii. Si care, indiferent cat de congruenti ar vrea sa fie, vor acorda punctele Parker in functie de background-ul/palatinul personal si in contextul vinurilor/zonelor pe care le degusta.

 

Comparand puncte Parker comparam de fapt 90 p acordate de Louis Gutierez unui vin din Spania cu 90p acordate de Monica Larner unui vin din Italia cu 90 p pe care Liza Perotti Brown le acorda celor din Australia sau Jeb Dunnuck unui vin din Languedoc sau Rhone. Si asa mai departe.

 Practic si cand evaluarea se face de catre un singur individ intervin factori subiectivi (v-o amintiti pe aia celebra a lui Parker cu “emotia de moment”?). Dapoi cand avem de a face cu opt oameni diferiti, care lucreaza exclusiv pe 8 regiuni diferite. Ar fi foarte interesant sa le dam la toti un singur vin si sa vedem ce punctaje i-ar acorda. Cu siguranta vor aparea variatii. Desi toate punctajele sunt punctaje Parker, nu? Deci acelasi vin poate avea puncte Parker diferite? Cam da…

 

Ma amuz foarte des cand lumea proclama ca de banii care ii dai pe un Bordeaux de 90 p Parker poti sa iei din Spania un vin de 95p Parker la jumatate de pret. Nu, nu poti sa iei. Bordeaux de 90 p Parker exista doar in Bordeaux. Si atat.

 

Apoi acordatul de puncte deschide Cutia Pandorei la nivel comercial. Acolo unde multora le place sa incurce oalele si sa lanseze puncte cu un unic scop: sa isi vanda vinul din portofoliul. Unii in mod deliberat, altii din pura ignoranta compara zone viticole diferite si pun pe acelasi nivel Burgundy cu Bordeaux cu Chile sau cu Spania.

Sunt si mai amuzat de desuetudinea in care au cazut punctele Parker cand primesc cate un newsletter alarmant de la Vinatis cu titluri pompoase de genul: “91-94p Parker la 5.5 €!!!”. Oh, vai, sa nu pierdem ocazia…

 

parker  

Francezii stiu foarte bine despre ce este vorba si nu sunt tocmai fani Parker (aici e o discutie complexa de love/hate mai ales in Bordeaux). Dar daca publicul este ignorant, de ce sa nu le luam banii? De fapt cele 91-94 de puncte “i-au taiat rasuflarea” lui Jeb Dunnunck, ca el le-a acordat. Robert Parker ala trecut mare sub ele ca sa atraga fraierii nici macar nu stie cum arata eticheta, dapoi sa fi baut vinul.

Si probabil pe Languedoc, in contextul zonei, punctajul e perfect valabil. Bineinteles cui ii plac bombele de fruct in stil New World cu alcool minim 14% de pe zona respectiva. Dar pe Bordeaux sau aiurea punctele respective nu au nici o relevanta. E alta zona, alt stil, alt degustator.

 

Recunosc  ca am trecut si eu prin aceasta faza. Cand credeam ca toate punctele sunt la fel. Si ma miram in fata unei sticle de 90 si ceva puncte Parker pe care platisem 5 € de ce naiba mi se pare de vreo 85.

 

Deci pe scurt:

Orice sistem de punctare sa il vedeti in perspectiva experientei celui care il acorda. Experienta cu zona respectiva, cu producatorul cu stilul si asa mai departe. Daca nea Costel din coltul blocului da 94p la un Bordeaux, in conditiile in care nu a baut vreodata decat de la Cru Bourgeois in jos cu siguranta nu o sa beti un Bordeaux de clasa daca va luati dupa el. Si daca luati un vin spaniol de 95p Parker si credeti ca ati fentat Bordeaux-ul si ca beti vin mai bun cu bani mai putini, atunci sunteti fericiti. Pentru ca ignoranta e cheia fericirii. Si fericiti cei saracii cu duhul, ca a lor este imparatia punctelor.

 

Cine bea prima data un vin sa zicem din India si ii acorda x puncte, alea sunt fix nimic. Experienta lui este zero si ii acorda punctele respective pe baza unui sistem de valori, raportari si emotii care sunt irelevante pentru alt consumator. De aceea nu pot sa nu ma amuz cand vad pe la noi oameni scapati prin magazinul cu dulciuri/vinuri aplicand frenetic puncte la tot ce le trece prin fata, mai ales din afara, fara un minim background pe zona/stilul respectiv. “Ah, ce e asta, un Burgundy? Subtire, acru, 81p. Asta ce e? Bordeaux, aahh..taninos, agresiv, nu se poate bea…hai 83p. Ah, Australia, fruct, gem..mmmm….88p! Spania…greu, gemos, lumea veche, ahhh….90p! Romania, ahhh…il stiu pe producator, baiat bun, cheama la crama, trimite vinuri, sponsorizeaza la nevoie. 91p cu coronita!” 🙂

E ca si cand ai lua pe cineva care a ascultat toata viata Guta si Salam si l-ai duce la opera din Viena sa isi dea cu parerea despre spectacol: “Da sefu’, e frumos, e curat, da’ se putea mai multa atmosfera, ritm si ceva fete. A si sa depunctam faptul ca nu se dau dedicatii.” Asa ceva…

 

In concluzie (si de data asta chiar inchei): daca tineti mortis sa beti puncte am pentru voi urmatoarele sfaturi (pe care recunosc ca le aplic si eu cand “intru” prima data intr-o zona viticola necunoscuta):

  • Uitati-va cine le acorda si ce experienta are cu zona respectiva
  • Ganditi-le in contextul si sistemul de referinte in care au fost acordate: pe o zona, pe un stil, mai taiati din “emotia” de moment, etc.
  • Faceti ce v-am spus dintotdeauna: “read the fucking tasting note”. Acolo o sa gasiti informatii pretioase care va pot spune daca vinul e pe gustul vostru sau nu.
  • Educati-va gustul. Degustati, degustati, degustati. Nu vanati si beti puncte de-a valma, doar de dragul lor, nu incurcati borcanele (regiunile, criticii,stilurile, etc).
  • Puneti-va ordine in haos, vedeti ce va place (gasiti-va un stil), vedeti unde se produce ce va place (gasiti-va o zona) si vedeti cine se pricepe sa evalueze competent ce va place (gasiti-va un critic).

 

Si abia apoi puteti spune ca beti in cunostinta de cauza.

Punctele Parker (sau altele) sunt doar o unealta de marketing. Ca multe altele.  Nu faceti din ele un scop in sine. Pentru ca veti fi jecmaniti fara mila la orice colt de magazin.

Ah si inca o informatie extrem de importanta de la maestrul Parker, (citat pe care comerciantii il cam omit defel cand aduc vorba de el):

“…there can never be any substitute for your own palate nor any better education than tasting the wine yourself.”

  

P.S. Inca una de final, ca sa sedimentam cunostintele dobandite mai sus:

 parker-2

No responses yet

 

Sep 09 2016

Habemus MW! Putem sta linistiti. Totul va fi in regula de acum…

Published by under Diverse,Opinii

 

Noi ca natie traim sub semnul providentei. De fapt si pozitia geografica ne-a aruncat in voia sortilor si la mana marilor imperii si migratii care s-au perindat pe aici. Astfel am aflat in mod adesea dureros ca totul este efemer, ca nu merita sa contruiesti si ca o conjunctura favorabila este mai de dorit decat munca sustinuta pentru a atinge un ideal/scop. Care munca oricum se va spulbera ca praful in vant la un moment dat. Insusi legenda mesterului Manole te invata ca ce construiesti ziua se va narui noaptea. Iar de Miorita nu mai vorbesc…

 

Lumea vinului nu face exceptie. Dintre cei care lucreaza in domeniu unii s-au resemnat demult in ceea ce priveste imaginea vinului romanesc pe plan extern (cei mai lucizi si rationali), altii o lasa in seama altora, preocupati fiind cum sa goleasca mai repede crama de vin ca vine recolta, iar cei mai multi cauta , din pura obisnuita, personajul providential care sa ne scoata peste noapte din anonimat. Cu eforturi minime din partea noastra si daca s-ar putea gratis sau “pe fonduri”. Din care sa ne mai si ramana ceva la final…

 

Suntem cumva in postura de Ileana Cosanzeana care a facut curat prin casa, s-a spalat, si-au pus hainele de duminica si il asteapta acum la poarta ca o floricica pe Fat Frumos sa o scoata in sat la hora.

Exista nenumarate episoade care demonstreaza acest mod de gandire si actiune a majoritatii celor din lumea vinului  romanesc. Cu cateva exceptii pe care le numeri pe degete si care oricum s-au saturat pana peste cap si s-au apucat sa faca munca de Sisif a promovarii in vest pe cont propriu.
Ultimul episod s-a petrecut zilele acesta cand in sfarsit s-a anuntat ca avem primul MW roman.

 

Master of WineO felicit pe Ana-Emilia Sapungiu cu acesta ocazie si ii remarc cariera de succes in trade-ul de vin din UK. Care a propulsat-o spre ravnitul titlul. De altfel pe la noi, cu Murfatlar, Jidvei si Cotnari nu cred ca ar fi avut “credentials”-urile si posibilitatea sa acceada la MW. Sau ar fi fost infinit mai greu si cumva lipsit de motivatie. In schimb cand lucrezi in trade-ul de vin din UK, MW e cumva o necesitate.  A se vedea in acesta sens CV-urile ultimelor promotii de MW, inclusiv cea de fata. Majoritatea vin din trade, sunt comercianti sau importatori si a devenit cumva “requirement” in industrie sa ai MW daca vrei sa fii luat in serios, sa te impui si sa avansezi in cariera. Asa ca mandria asta cu MW roman, e cumva din categoria “fiii satului” care au ajuns la NASA.
 

Revenim asadar in Romania. Toata lumea bucuroasa. Ca asa e la noi, ne bucuram ca niste floricele de munca si rezultatele altuia. Si eu m-am bucurat. Avem in sfarsit un MW roman. Unora le-a dat o lacrima in coltul ochiului, iar altora le-a inflorit din nou speranta ca vom avea o sansa la promovare.

 

Din categoria: “De acum avem si noi la cine sa ne ducem sa ne spunem off-urile si o sa ne inteleaga. Si in plus nu trebuie sa ne traduca nimeni.” Lumea pe la noi vede MW ca pe niste autoritati supreme care de unii singuri pot scoata o tara din anonimat si sa o faca o stea in lumea viticola. Inca nu s-a inteles ca sunt niste profesionisti care fie lucreaza pe un “fee” clar, pe proiecte punctuale, fie sunt angajati pe termen lung in comertul/productia de vin. Si atat.

 

Noi inca gandim in filozofia aceea de zi cu zi cand auzi ca un fost coleg de liceu, cu care nu prea aveai multe texte ca era cam tocilar, a ajuns nu stiu ce director prin minister/multinationala si te-ar putea ajuta si pe tine cu un contract, o angajare,un fursec, o relatie, etc.

 

Eventual sa vina sa facem poze cu ea, sa ii dam niste Feteasca Neagra si la urma sa ne spuna secretul accesului pe pietele internationale si ce trebuie exact sa facem ca sa avem succes. Probabil ca ne va spune ce ne spun toti de atata amar de timp: munca, constanta, directii clare si asociere/cooperare intre producatori. Si noua nu o sa ne placa, o sa spunem ca stie, dar nu vrea sa ne zica si o sa ne intoarcem la ale noastre. La dopuri, taxe de listare, concurenta neloiala, injuratul vinului vecinului, Arsenie Boca, litoral, stramosii daci care au colonizat Marte, etc…

Practic pana cand nu o sa iesim din logica aceasta providentiala, a cavalerului pe cal alb, a MW care se intoarce si ajuta Romania (fara ca Romania sa se ajute mai intai pe sine) o sa ne invartim in jurul cozii. Romania nu poate face nimic la export fara ca actorii mari din piata sa se puna de acord si sa sprijine financiar efortul.

Si ghiciti ce? Ei sunt tocmai cei care vor sa tina piata inchisa, captiva. De aici incolo putem avea 101 MW romani care sa ne spuna cum e cu FN si FA si cum le-am putea vinde afara. E inutil….

Stiu, e trist, dar aceasta e realitatea.

 

Si din perspectiva cealalta: cine ar vrea sa lucreze pentru o industrie divizata si fragmentata ca a noastra? Ce sanse de succes ar avea cu un asemenea proiect? De ce sa isi lege numele de un esec? E ca si cum cheama nea Caisa ( sa ii spunem nea Ciorchine, sa fie cu tematica) un specialist de la NASA sa ii desfunde jigleru’ la batrana lui Dacie 1310 de care nu vrea in ruptul capului sa se desparta. Si sa ii regleze avansul. Ca da rateuri, se ineaca si “nu trage”.

 

Oricum de mentalitatea aceasta de asteptat pe Fat Frumos in fata portii au profitat destui, pe clasica metoda “loverboy + Maradona”: spune-le ce vor sa auda, ca sunt frumosi, ca au potential, ca se poate, ca va fi bine, ca stii tu ce sa faci, ca vom fi in top trei, etc. Si ia-le banii. Avem un caz destul de recent de specialista de anvergura internationala care nu are nici macar un amarat de WSET 3, dapoi MW….

 

Asa ca eu ii respect si ii simpatizez mai mult pe cei care nu se baga sa ajute. Pentru ca stiu ca nu e vremea sa ajute si nu au pe cine sa ajute. Sa te implici sa promovezi industria viticola din Romania, asa cum arata ea acum, inseamna ori sa fii direct pe capatuiala, ori sa fii inconstient/ignorant.

Iar un MW nu poate fi ignorant…nu dupa atata studiu si bani investiti…:)

 

Inconstienta  e indeobste in curtea alor nostri. Care dupa atata amar de bani investiti in vin si in fata realitatilor dure ale unei piete extrem de concurentiale, inca mai cred ca merge (si) la extern cu metoda “colegul din liceu” si “sa ne facem poze la crama cu MW-ul”. Minunat…

 

Eu tot sper ca o sa  iesim odata din paradigma nationala de vanzari, in stil pompieristic gen “vara pe litoral”, “iarna de sarbatori” plus ceva ciupeala de Pasti. Si o reusim sa facem ceva coerent, previzibil si pe termen mediu/lung. Adica ceva care sa tina mai mult de un sezon estival.

Stiu, cu totii traim cu speranta…

 

4 responses so far

 

Sep 06 2016

Cateva spumante incercate in vara care tocmai a trecut (?!?!)

Published by under Degustari Pitesti,Spumant

 

Va promiteam in ultima postare ca (o sa) mai scriu si despre vinuri. Ca am ajuns ca Tolontan la GSP. Care numai de sport nu se mai ocupa. Si el, tot spre binele public…:)
Asadar, in urma cu ceva timp am trecut in revista in cadrul unei degustari adhoc organizata in Pitesti, la Cafegiu, cateva spumante diferite cu scopul de a prezenta cateva stiluri  existente la nivel international.

Fara alta introducere, iata pe scurt cateva impresii despre ce am avut la degustare:

 

Recas Sole Spumant facut in stil charmat din struguri de pe renumitul deal al Tiganului (parca si Sole Chardonnay linistit tot de acolo este?). A doua fermentatie in Italia. Nas tipic soiului mere si pere verzi, impresii usor vanilate si vag aluzii de drojdii. In rest direct si proaspat. Pe palatin se prezinta similar, in declinari proaspete, vioaie, de mere verzi si citrice, trimitand ace de aciditate in partea a doua a evolutiei. Care este directa, proaspata, fara alambicari inutile. Un spumant corect, Bun.

 

Prosecco La Marca Millesimato 2015 Nas proaspat, in tonuri de “stone fruits” verzi (piersici si caise, pentru cei fara vocabular de specialitate), tuse minerale si citrice. Gustul este proaspat, taios, racoritor, cu o evolutie tensionata, aciditate bine exprimata si un echilibru bun. Un Prosecco bun spre foarte bun, excelent pentru zilele calduroase de vara. Il gasiti la Winepoint.

 

Cava Arestel Vintage 2011 Da din Lidl, cand a fost, am facut stoc. Acum apropo a aparut parca 2014. Nu am incercat-o inca, dar e pe lista scurta. Nas cu impresii evoluate, de coji de portocale uscate, tuse afumate si de alune prajite. Gust plin cu un mouse corect, evolutie echilibrata si rotunda. Bun, excelent RPC, chiar impresionant, asa cum spuneam si atunci.  Nu cred ca am baut un spumant mai bun la banii respectivi (vreo 12 lei la reducere?) si este un exemplu foarte bun de initiere in Cava, mai ales ca este (era) usor de gasit.

 spumante

 

Cava Muga Vintage 2012 Conde de Haro 100% Viura, facuta in Rioja. Ca asa este Cava, cu DOC itinerant…:) Unul din cele mai moderne exemplare cu care m-am intalnit. In nas se impletesc excelent notele de fruct proaspat, citric, cu tuse de fermentatie din categoria drojdiilor fine si a patiseriei. Gustul este proaspat, modern, imbinand competent fructul si aciditatea. Final crocant, ireal de proaspat pentru un spumant cu 4 ani la bord. O Cava de la un producator care isi respecta blazonul in materie de calitate, foarte bine facuta; suprinzatoare chiar pentru cei obisnuiti cu stilul clasic si usor greoi. Foarte Bun O gasiti la Winepoint.

 

Rotari 28+ Spumant Trento DOC Spumant facut in nordul Italiei din Chardonnay dupa metoda clasica/traditionala. Daca ar fi fost din Champagne s-ar fi numit in consecinta.  Asa este o alternativa buna la mult mai celebra (si in consecinta mai scumpa) sora franceza. Chardonnay 100% (da, un fel de blanc de blancs) nasul este complex, asezat, asociind notele de fermentatie cu cele fructate intr-un echilibru foarte bun. Palatinul este perfect echilibrat, cu un mousse cremos si o evolutie care combina aciditatea si notele fructate/onctuoase intr-un melanj gurmand. Bun spre Foarte Bun, o alternativa excelenta la o champagne de linie, asa cum spuneam mai sus. Si la jumatate de pret.

 

Champagne Mangin et fils Brut NV Nas clasic, elegant, complex, evident mai rafinat fata de restul spumantelor din degustare. Este acea eleganta greu de atins care diferentiaza o Champagne de restul aspirantelor la titlu. Tusele de mere si pere se imbina cu aluzii de croissant, patiserie fina si alune prajite. Gustul este liniar, perfect echilibrat, cu un mousse catifelat si un final proaspat. Un exemplu clasic, cu un pret foarte bun pentru ceea ce ofera si mai ales tinand cont de zona din care provine.  Foarte Bun. O importa Rifco Trading din ce stiu. Am baut si varianta Rose in alt context si nu m-a dezamagit nici ea. Mai ales la nivel olfactiv sugereaza niveluri de pret mult mai mari.

 

Ca si concluzie, am avut ceea ce am dorit: spumante diferite ca stil, exprimare si paliere de pret. Din punctul meu de vedere Rotari este o alternative buna la clasica champagne, asa cum Mangin este o champagne mai mult decat corecta daca tinem cont de cat costa. Conde De Haro este o Cava surprinzatoare, moderna, iar Prosecco Millesimato stie sa faca ce face mai bine un Prosecco: sa fie fresh, proaspat si direct, fara ifose si pretentii.

 

No responses yet

 

Next »