Nov 26 2014

Ce a zis Jancis Robinson despre vinurile romanesti, episodul doi…

 

Asa cum v-am promis luni, astazi “o sa va dau din casa” impresiile lui Jancis de la degustarea care a avut loc duminica dimineata. Ar fi trebuit sa fie o degustare Jancis Robinson privata, tete-a-tete, de soiuri romanesti impreuna cu reprezentantii producatorilor. Acestia ar fi avut ocazia sa o intrebe intre patru ochi (bine mai multi) pe Jancis despre impresiile personale asupra vinurilor incercate. Dar asa cum precizam si luni, pe unii ia-i de unde nu-s.

 

Dintre cei prezenti la targ au fost cei de la Corcova, Vinarte, Avincis, Oprisor, SERVE, Stirbey(si implicit Bauer) si Ratesti. Sper sa nu fi omis pe cineva. La restul vinurilor am mai incercat noi sa raspundem la intrebarile lui Jancis. Asta din ce stiam… Eu unul am fost surprins ca nu au venit mai multi reprezentanti ai producatorilor. Probabil o parte erau la targ…in fine.

 

Asadar:

 

 

  1. Avincis Cramposie Selectionata 2013 proaspata, revigoranta, buna de aperitiv a intrebat de varsta viilor
  2. Stirbey Cramposie Selectionata 2013 mai multa aciditate, echilibru bun, se vad asemanari cu prima si caracteristicile de soi:lejeritate, aciditate, usor de baut.
  3. Bauer Cramposie Selectionata 2013 (demidulce) dificil de marketat si vandut la extern, aciditate buna, bine echilibrata, in stil Riesling de Rin
  4. Halewood Feteasca Alba Floare de Luna 2013 comerciala, usor de inteles, abordabila, creamoasa, baubila, RPC bun
  5. SERVE Feteasca Alba 2013 mai asezata, structurata
  6. Davino Alba Valahica 2013 mai multa mineraliate si aciditate, mai ales fata de Halewood; structura si note verzi, tanara. Nu poate sa isi faca o impresie cu privire la caracteristicle de soi din cele trei vinuri incercate, sunt trei stiluri prea diferite de vinificare.
  7. Liliac Feteasca Regala 2013 vinificata in stil modern, mai serioasa ca soi si se simt taninii fata de Fetestile Albe
  8. Cramele Recas Feteasca Regala Sole 2013 nas de banane, rotunda, moale fara zvac de aciditate si fara tanini. In stil comercial, abordabila, usor de inteles, banala, internationala. Foarte diferita de prima.
  9. Bauer Rose Negru de Dragasani 2013 proaspat, mineral, dragut, bine facut, a remarcat “moda rose” si de pe afara. Nu se distinge caracterul de soi din el, lucru normal pentru un rose.
  10. Avincis Negru de Dragasani 2012 nas si gust cu fruct negru, picant, condimentat, “tannic byte” care da structura, usor lipsa de fruct de mid-palate si este inca proaspat. Nu este inca imbuteliat si lansat.
  11. Vinarte Nedeea 2011(FN, Negru de Dragasani si Novac) a intrebat ce inseamna denumirea: Nedeea? Bine echilibrat, picant, bine facut, i-a placut!
  12. Balla Geza Cadarca Stone Wine 2009 prea lejer si usor subtire, condimentat, un vin corect si bun tinand cont de soi
  13. Crama Ratesti Feteasca Neagra 2013 fruct usor necopt, nas de petale de trandafir, fara tipicitate
  14. Cramele Recas Feteasca Neagra La Putere 2013 ambitioasa (in your face), in stil modern, fara caracter de soi foarte pronuntat, tensionata, reductiva, inca nu e gata de baut, prea tanara
  15. Corcova Feteasca Neagra 2013 cu caracter de soi, directa, intr-un stil mai relaxat, mai baubila, echilibrata, se simt prunele.
  16. Oprisor Feteasca Neagra La Cetate 2012 mult lemn, moderna, note de prune, dulceaga, buna de baut acum dar cu potential de invechire
  17. SERVE Feteasca Neagra Terra Romana 2012 cea mai ambitioasa din “linia” respectiva, fruct intens, concentrat, baric, prea tanara, are nevoie de timp sa se aseze si integreze, minim doi pentru baut la potential maxim
  18. Petro Vaselo Feteasca Neagra Melgis 2012 stilul cel mai lejer, mai putin fortat, dintre toate, mult fruct pur, damsons (varianta britanica de pruna), usor si placut astringenta (tart), de baut acum si cu potential.
  19. Alira Feteasca Neagra 2011 fara structura, plata, fruct obosit, trecut, se vede o combinatie de lemn nou si vechi
  20. Feteasca Neagra Grand Vin 2011 Fruct fiert, prea copt, ceva structura si aciditate fata de cea anteriora, dar acelasi stil. Aici a ridicat problema supracoacerii, foarte frecventa la vinurile testate in Romania.
  21. Balla Geza Feteasca Neagra Stone Wine 2011 atac bun, structura evidenta, “nice tannins”, o nota tonica placuta pe final, fruct evident. I-a placut!
  22. Halewood Feteasca Neagra Hyperion 2010 note afumate, smoky, finalizeaza usor uscat si cu tanini evidenti, aciditate mai ridicata, fruct, echilibrata, un exemplu de succes. I-a placut!
  23. Davino Purpura Valahica 2010 o impresie minerala in debut (mineral woof), prea dulceaga si extractiva, usor goala pe mid-palate, o nota placuta, ascutita, picanta (“nice tang”) in final, in pierdere de “tinerete”, probabil ar fi fost mai expresiva acum un an: fie inchisa, fie pe o panta usor descendenta.
  24. Stirbey Novac 2007 mai bun decat vinurile anterioare, “nice”, necomercial, “dusty tannins”, “nice aging indicators” , foarte interesant, ofera placere maxima acum, bun de baut. I-a placut!

  

Cam acestea au fost impresiile, daca este ceva ce am omis sau mai sunt completari din partea celor care au fost de fata chiar va rog sa le faceti in comentarii. Daca ar fi sa ma intrebati pe mine, cred ca i-au placut Nedeea, Balla Geza, Hyperion si Novacul de la Stirbey.

Interesant ca a identificat destul de usor caracteristica de “pruna” in diferitele declinatii ale Fetestii Negre: dupa primele 3 vinuri FN ne-a intrebat daca asa trebuie sa fie toate pentru ca au “a common plumms note”.

In rest, una peste alta cred ca Feteasca Neagra a facut o imagine pozitiva, la Alba nu a putut identifica o nota comuna la cele trei vinuri, iar la Regala doar cea de la Liliac i s-a parut ca ar aduce a ceea ce trebuie. Cu siguranta se puteau gasi variante mai reprezentative pentru Regala (ma gandesc la cele de a Gramma au Stirbey), dar asta a fost.

 

4 responses so far

 

Nov 24 2014

Cum (nu) s-a prezentat vinul romanesc la prima sa intalnire cu Jancis Robinson…

Published by under Diverse,Opinii

 

 

Inca nu s-au stins ecourile salonului ROVINHUD de la Timisoara din weekend-ul trecut si vreau sa va impartasesc cateva ganduri si impresii personale care cu siguranta o sa imi puna in cap cu poale cu tot  ceva populatie locala din industrie. A cata oara?

 

Primul e mai mult asa reflexiv-filozofic si bineinteles retoric: cat de varza sa fim noi ca tara viti-vinicola ca sa nu fim in stare sa o aducem pe Jancis Robinson la un eveniment “mainstream” de promovare a vinului romanesc? Adica organizat de catre industrie si autoritati, pentru promovarea imaginii Romaniei viticole la nivel international. A fost nevoie sa vina pentru un eveniment caritabil. Si aici toata stima pentru Zoli si pentru cei din Asociatia “Ceva de Spus” care au facut ce nu a fost in stare sa faca o industrie intreaga. Superb…. Bravos industrie, halal sa-ti fie…

Acum sa ne inghitim amaraciunea si sa trecem pentru panseurile acestea filozofico-retorice ca dam in depresie. Oricum semnalul a fost probabil foarte puternic. Putem sa ii explicam noi acum lui Jancis ca facem vinurile de nivel Petrus, tot degeaba.

Si apoi sa ne bucuram, nu? Faptul s-a implinit, nu mai conteaza cum: Jancis Robinson a fost in Romania. Insa nu pot sa nu remarc niste absente stralucitoare de la evenimentul respectiv.

 

Bineinteles ca “dupa razboi” multa lume se intreaba unde au fost vizitatorii sau fac calcule cat i-ar fi costat carburantul la gipan sa se deplaseze 500 km (dus-intors, bah ca asta e culmea!). Basca cazarea si masa pe cont propriu. Plus “beletul”…care chipurile a fost cam scump. Din categoria “Cauza/necauza nobila, e scump dom’le, dincolo era mai ieftin.”

Daca ne uitam ce preturi se practica pe afara la masterclass-urile si evenimentele unde participa Jancis, la noi a cam fost oferta si la preturile astea. Se pare ca unii s-au cam invatat cu totul decontat de crame si li se pare scandalos sa scoata bani din buzunar. Sau confunda un eveniment caritabil cu un targ de profil. In fine…

 

Apoi, pana sa ne intrebam unde au fost vizitatorii si consumatorii de vin haideti sa ne intrebam asa:

 

  • Unde au fost marii corifei ai lumii viti-vinicole autohtone? Unde au fost degustatorii autorizati, profesorii universitari, specialistii in domeniu, presedintii de comisii si comitete, criticii si autocriticii de vin? Ca Slava Domnului avem cohorte intregi…da’ cand ii cauti ia-i de unde nu-s. Unde au fost cei care nu rateaza nici un concurs de casa organizat de marii producatori de la noi ? Nici un strugure de aur, nici un bachus?
    Le cadeau galoanele daca ne binecuvantau cu prezenta? Era rusine sa fii vazut alaturi de o personalitate de prim rang a lumii vinului? Dadea rau la CV? Era sub demnitatea lor? Nu au primit invitatie oficiala cu transport, masa si cazare incluse?
    Practic au dovedit inca o data cat de rupti sunt si suntem (ca industrie) de lumea actuala a vinului.
    Imi pare rau ca Romania nu este in stare sa isi alinieze mentalitatile la cele internationale si multi prefera sa traiasca intr-o realitate demult apusa si care nu va mai reveni niciodata. Asta ne-a tras si ne trage inca inapoi, indiferent cat de bune vinuri facem sau vom face.
     
  • Unde au fost marile crame de la noi? Domeniile regale, chateau-urile si vinurile cu sute de medalii la jdemii de concursuri? Parca faceau (si ei) vinuri superpremium. Pe persoana fizica, pe “combinat” sau pe firma separata.
    Le-a fost frica de ce o sa zica Jancis? Nu au avut bani de deplasare? Adica au bani de “floricele” prin crama, degustari abracadrabrante sau fete cu fuste scurte pe la alte targuri, dar e greu sa gaseasca buget sa se deplaseze la Timisoara? Dar ce, Timisoara e capatul lumii? Sau poate nu le-o fi dat prin minte sa participe. Poate s-au trezit acum, pe principiul “uite dom’le trebuia sa ne ducem noi c-o fost frumos…ce pacat…merjem data viitoare!”.
    Sau poate Jancis le “miroase” asa cum le miroase orice persoana care nu le ridica in slavi vinurile. Si au zis ca e o oportunitate minunata sa rateze participarea. Sau poate stiu ce au in portofoliu si au zis ca nu e cazul sa se faca de ras?Nu stiu care sunt explicatiile, eu nu am raspunsul, raspunsurile sunt la ei, eu nu pot face decat supozitii.
    Poate au zis ca le cad galoanele sa vina sa stea la un targ autohton laolalta cu ceilalti producatori romani care vin de obicei si nu stramba din nas cand aud de Romania. Din categoria: “vinul vrem sa il vindem in Romania, dar noi sa nu ne amestecam cu prostimea.” Acestea fiind spuse de remarcat ca Davino, care de obicei zice “pas” la evenimentele de la noi (si uneori le dau dreptate), au venit de data aceasta si nu le-au cazut galoanele. Restul unde au fost? Inca o data s-a dovedit (daca mai era nevoie) ca unii sunt total lipsiti de viziune, ca sa nu mai vorbesc de spirit de echipa, bun-simt si colegialitate. Si ne mai miram ca nu suntem uniti si ca nu avem imagine de tara… Sa fim seriosi…ce imagine am putea avea?
    Cramele unguresti au venit cu proprietarii si vinificatorii, au venit oameni din Portugalia, de la mii de kilometrii distanta sa isi prezinte vinurile, dar ai nostri nu s-au miscat cateva sute de kilometri. De ce? Probabil pentru ca aceasta este atitudinea lor fata de vin si fata de piata. Dispret! Ei stiu tot, nu ii intereseaza nimic, totul trebuie sa vina de-a gata. Nu participa decat “in afara” sau la ce organizeaza ei. Si punct. Restul sunt fraieri.
    Si apoi la degustarea de soiuri romanesti a lui Jancis, cand aceasta trebuia sa isi faca o idee despre potentialul lor si unde fiecare producator trebuia sa isi trimita minim un reprezentant care sa aiba habar sa dea detalii despre vinurile prezente in degustare ia-i de unde nu-s. Doar “the usual suspects”: SERVE, Vinarte, Stirbey, Avincis, Oprisor, Corcova si parca cei de la Ratesti erau pe acolo. Restul trebuia sa dam noi detalii despre vinurilor lor. Intreba Jancis: “e cineva de la producator?” Cucu….
    Momente penibile, a trebuit sa dregem busuiocul ( eu, Bogdan si Geta Bocse, cu ce mai stia fiecare). Pai atunci domnilor va mai spun inca o data: calitatea nu e intamplatoare: sa nu va fie mirare ca i-au placut Charlotte, Soare sau Stirbey. Pentru ca in timp ce unii isi facea somnul de frumusete duminica dimineata, altii erau prezenti pe metereze sa isi sustina vinurile. Vinul nu e ca painea: ai scos-o din cuptor, i-ai dat drum la tejghea si apoi hai acasa la somn ca am muncit destul si am dat in greu. Vinul trebuie sa te plimbi cu el, sa il explici, sa il promovezi, sa il sustii.
    De fapt s-a vazut inca o data (a cata oara?) cui ii pasa de piata, de consumatori si de imaginea vinurilor proprii. Nu ca nu as fi stiut dinainte, doar ca a fost inca o confimare.
     
  • Unde au fost comunicatorii de vin de la noi? Si sa fim bine intelesi nu refer la cei care fac chestia asta din pasiune si pe “barba si banii lor”. Ma refer la cei care o fac pe bani, pe banere si pe mailuri cu oferte de promovare pe la crame. Si care atunci cand nu e cu decontat sau cu ceva la sacosa sau la protap plus “piscoturi” si betii la final, zic pas: “Ahh scuze, eu am o pomana la tara, i-a murit cainele vecinulu”, “Mie imi naste pisica, e cam departe si trebuie sa o tin sa labutza…”. Stiti cum e: pasionat, pasionat, cunoscator, cunoscator dar mie ce imi iese din toata pasiunea asta?
    Si apoi: unde a fost presa de profil de la noi? S-a vazut mai mult decat evident si chiar dureros in anumite situatii cat de mult ne lipseste presa de vin autohtona. Am zis de vin, nu de lifestyle, restaurante sau mai stiu eu ce, “ca asta cere publicul si finanteaza doi-trei producatori/importatori”. Aia de vin de la noi e sublima, e perfecta, dar… In fine cred ca ma enervez inutil. Pe scurt: nu a fost ca nu e…
     
  • Unde au fost proprietarii de restaurante care umplu Facebook-ul cu halci de carne inecate in sosuri, cu sticle de vin (pline sau goale) cu etichete cat mai “fancy” si mai scumpe, cu degustari cat mai elaborate si mai nou cu vendete personale? Probabil ca ei stiu deja ce inseamna vinul sau industria restauratiei si nu au nevoie sa afle mai mult. Au ajuns la un nivel atat de ridicat incat trebuie sa se duca muntele la Mahomed. Iar aerul acolo sus e atat de rarefiat incat ii ameteste pe muritorii de rand…Ne scuzati…

  

Pe scurt, toti acestia au avut altceva de facut cand Jancis Robinson, personalitate de prim rang a lumii viticole internationale, era la cateva sute de kilometri distanta de ei. Pentru ei Timisoara era la capatul lumii: “De ce nu s-a facut dom’le la Bucuresti in Obor ca treceam si eu? Macar sa fac poze cu ea…ca tot trebuia sa ma duc sa iau un kil de rosii!”

 

Nu zic sa fi venit sa mai afle cate ceva. Doamne Fereste! Nu ma indoiesc ca oricum ei le stiu pe toate. Sa fi venit macar sa sprijine vinul romanesc. Cu o vorba buna, cu o impresie personala. Vinul ala romanesc pe care il apara si il declama cu patriotism si ochii inlacrimati cu fiecare ocazie. Si pe care unii blogeri nenoriciti isi permit sa il critice. Asta arata cat de mult le pasa de fapt…. Curat Caragiale! Tot inainte, Coane Iancule!

 

Asa ca, in concluzie, vinul romanesc s-a prezentat la “majoratul” cu Jancis Robinson ca un june stangaci, un adolescent inca plin de cosuri, dar altminteri cu gura mare si pretentii de Don Juan cand merge la el in sat. Asa ca pana sa ne intrebam unde au fost (sau unde sunt) consumatorii si sa ne vaicarim permanent ca acestia nu exista sau nu sunt educati, eu zic sa ne intrebam unde a fost industria?

Pana la urma, unde e industria romaneasca de vin la ora actuala? E un fel de steaua lui Eminescu: “Azi o vedem, si nu e!”

 

P.S. Revin (probabil) miercuri cu impresiile de la degustarea de soiuri romanesti sustinuta de Jancis. Aveam asa un (post)gust amar si simteam nevoia sa il impartasesc si altora. Deh, recunosc, obiceiuri proaste…
 

7 responses so far

 

Nov 21 2014

Romanii si vinul: o relatie complicata…

Published by under Diverse,Opinii

 

Ca regula generala rar intalnesc cercetari despre piata autohtona a vinului facute cat de cat profesionist. Cauzele sunt multe, una dintre ele amintind probabil si de bugetele reduse ale producatorilor de la noi care nu prea isi permit sa plateasca studii foarte aprofundate. Desi teoretic intr-o piata concurentiala nu faci nimic pana nu sondezi piata, aceasta fiind prima regula a oricarui demers de marketing, pe la noi totul se face dupa ureche si dupa cum “observa” si isi da fiecare cu parerea fiecare. Si asta se vede peste tot, de la etichetele vinurilor la apucaturile celor care lucreaza prin departamentele (asa-zis) de marketing si PR.

 

Ieri am avut ocazia sa imi treaca prin fata (mersi Bogdan) un studiu cat de cat bine realizat despre piata vinului de la noi. Zic “cat de cat” pentru ca se putea merge mai in amanunt cu cercetarea, dar probabil limitarile tin si de profilul actual al consumatorului roman de vin. Pe care daca il “sondezi” prea mult iti inchide telefonul.

 

Rezultatele cercetarii au aparut in Magazinul Progresiv; puteti gasi aici o prezentare care sintetizeaza destul de bine datele colectate. De aceea nu o sa insist foarte mult pe chestiunile clasice si evidente. O sa punctez de o maniera personala doar cateva aspecte care mi-au sarit in ochi. Sunt curios care e si feedback-ul vostru. Asadar:

 

  1. wine “Business as usual”, in Romania anului 2014 vinul facut in gospodarie este inca la putere cu o incidenta la consum (51%) aproape dubla fata de cel imbuteliat (33%).
     
  2. Spumantele sunt apanajul evenimentelor festive si se consuma incidental, o data sau de doua ori pe an (pag 5). Pacat!
     
  3. Femeile tinere si cu educatie superioara sunt cele care prefera sa consume vin strain (pag 6). Franta si Italia sunt pe primul loc. De fapt se stie ca din frageda pruncie, fetele sunt mai precoce…
     
  4. Vinul alb este inca “prea-iubitul” publicului roman (pag. 9). Merge in orice instanta: si inainte de masa si in timpul mesei si dupa masa. Uitandu-ma pe cifre vad ca multi consumatori declara ca beau vin alb dupa masa. Mult mai multi decat cei care il beau in timpul mesei. Chiar sunt curios de ce ar bea cineva vin alb (presupus sec) dupa masa? Probabil ca se gandesc ca nu au baut destul…
     
  5. Vinul rosu este favorit doar in cazul cinelor intime sau la spectacole si concerte…Belea! Ma gandesc deja la Sange de Taur. No comment!
     
  6. Relatia romanilor cu rose–ul este cel putin ciudata (pag 9 si 10). Instantele in care acesta este consumat se aseamana mai degraba cu cele ale vinului rosu: “in timpul unei cine intime” sau “in cadrul meselor in familie”. In afara Rose-ul este promovat si vazut ca bautura de terasa, de baut cu prietenii, gregar, vesel, de anturaj, de comunitate. La noi e cumva o trecere de pe alb spre rosu…ciudat. Probabil asa se explica preferinta romanilor pentru rose-uri pigmentate, grele, plate, “gastronomice” si incarcate de arome, de care piata este plina. Sau pur si simplu nu au baut inca Rose facut cum trebuie…
     
  7. La capitolul notorietate ale diferitelor soiuri de struguri pe primele locuri sunt soiurile adesea vinificate cu rest de zahar (pag 11). De remarcat ca Feteasca Neagra, soiul nostru mult trambitat se afla ca notorietate in spatele soiurilor internationale gen Cabernet Sauvignon sau Merlot. Adica nici ai nostri nu au prea auzit de ea…dar vrem sa o promovam la export. Apoi este socant cat de putin sunt cunoscute unele soiuri autohtone gen Sarba, Babeasca sau Cramposie. Eu zic ca mai avem inca mult de lucru la intern inainte sa speram sa le impunem pe piata internationala. Daca de exemplu intreaba cineva un roman despre Babeasca, Cramposie sau Feteasca Neagra are toate sansele sa primeasca drept raspuns un simplu ridicat din umeri. Pacat!
     
  8. La capitolul notorietate de crame si podgorii “the usual suspects” ocupa primele locuri (pag 12-13). As fi fost curios sa vad un trend pe mai multi ani/mai multe studii. Dar la noi asta este dificil de realizat asa ceva pentru un domeniu care nu prezinta mare interes si nu invarte mult capital.
     
  9. Surprinzator cat de multa incredere au consumatorii romani in vinul casei de prin restaurante (pag 16). In 99% din cazuri acesta este o posircuta infecta cumparata vrac (oficial sau “la negru”) sau cel mult imbuteliata la cerere si pe care se fac volume si adaosuri maricele. Trebuie sa scriu neaparat un post separat despre chestia asta…e pacat sa se otraveasca atata lume. Ciudat ca si aici se gasesc ca profil de consumator tot femeile tinere, dar cu venituri mai reduse. Deci femeile tinere cand nu au bani beau vinul casei, iar cand au bani (sau beau pe banii altora) beau vinuri imbuteliate din import. Interesanta pendulare de la o extrema la alta, in functie de venit…
     
  10. De asemenea se observa ca romanii simt nevoia sa fie asistati in alegerea vinurilor de catre ospatari sau somelieri (pag 18). Mai ales publicul feminin. Oricum barbatii de obicei nu intreaba nimic, nici macar orientarile cand se pierd cu masina. Gandindu-ne acum ce pregatire au cei amintiti si pe ce principii functioneaza (colectionare de dopuri, sticle moca, bonusuri de la producatori, etc) imaginea nu arata tocmai fericit. Dupa doua–trei recomandari de la persoane de acest gen clientul probabil se va refugia inapoi la bere…
     
  11. Pagina 19 este cea mai relevanta din toata prezentarea din punctul meu de vedere. Aflam ca tinerii de pana in 25 de ani considera ca vinul romanesc nu este calitativ. Punct! Poate ca acum nu beau vin, dar daca de acum au parerea aceasta probabil nu vor bea vin romanesc niciodata. Si asta e o problema. Apoi in partea celor care consuma cea mai mare problema este pretul. Peste jumatate considera ca preturile vinurilor sunt prea mari. Paginile 14 si 15 ne arata cam la ce s-ar astepta. Ce primesc, stim cu totii… Q.E.D?

  

Pe scurt, cercetarea de fata arata multe probleme pe care le-am tot reclamat pe parcursul anilor. Confirma inca o data ca publicul consumator de vin de la noi se afla intr-o faza de metamorfoza primara, de trecere de la stadiul de pupa la cel de fluture.

 

Industria a luat-o insa mult inainte si daca ar fi sa fac o comparatie, publicul se afla cam in acelasi stadiu in care se afla aceasta acum 5-6 ani, inainte de impactul fondurilor UE. De atunci a crescut enorm in calitate, publicul fiind lasat (uitat?) in urma ca mentalitate.

Iar recuperarea si aducerea lui la nivelul actual al industriei, va fi mult mai grea si anevoioasa. De ce? Pentru ca pe de o parte nu avem fonduri UE la dispozitie pentru asa ceva si pe de alta parte nu avem nici prea multi oameni pregatiti si dispusi sa faca acest efort.

 

Se remarca asadar o discrepanta evidenta intre asteptarile industriei si realitatile pietei autohtone. Interesant cand si unde se vor intalni cele doua si mai ales cine va fi dispus sa evolueze sau sa faca compromisuri pentru a grabi o astfel de “intalnire”…

 

16 responses so far

 

Next »