May 23 2016

Novac: cine accepta provocarea? Orizontala Prince Stirbey 2010…

 

Well, daca vinurile par aproape handmade, e normal ca si notele sa fie in acelasi stil. Pentru cei mai nerabdatori le gasiti la finalul postarii.
Sambata am avut ocazia sa ma intalnesc cu o orizontala de vinuri Stirbey 2010. Adica o trecere prin portofoliul producatorului din anul respectiv. Un an considerat de multi dificil, ploios, rece, care e necesitat multa munca in vie, dar care la Stirbey a dat vinuri de remarcabile, asa cum vom vedea mai jos.

 Stirbey 2010

 

Ca si consideratii de ansamblu, fara sa ma intind (tipic si) kilometric, as puncta asa:

  • Toate vinurile arata o coloana de aciditate si o precizie de invidiat, mai ales la cele albe. Rosiile sunt expresive, pline inca de fruct proaspat si paradoxal aflate la inceputul evolutiei, cu un viitor generos si luminos inainte.
  • Toate vinurile au rasplatit si vor rasplati in continuare rabdarea celor care nu s-a condus dupa dictonul “vinul alb se bea in anul urmator recoltei”. La Roze rasplata este cea mai mare din punctul meu de vedere .
  • Stirbey (Oliver Bauer) face cea mai serioasa Feteasca Regala existenta pe planeta. Si nu vorbesc neaparat de Genius Loci care deja este in alta paradigma. Si cea de linie a fost socant de structurata si precisa pentru un vin cu 6 ani la activ.
  • Nu sunt un fan al Roze-ului lor, dar 2010 e cel mai bun exemplar pe care l-am baut. Cred ca in timp se va transforma in ceva gen Rosado Tondonia, stil pe care personal il ador.
  • Carbernet-ul este scoala: precis, riguros, bifand toata panoplia aromelor tipice si cu potential evident in fata.
  • Negru, e Negru…cu fructul in fata si corpul zemos, suculent, ostentativ, facut parca sa fure palatinul si nasul tuturor.
  • Novacul stie sa faca ceea ce putine vinuri romanesti stiu: sa fie elegant, expresiv, fin, aristocratic. Si greu de asociat gusturilor contemporane de pe la noi. Sunt uimit ca nu exista si alti producatori care sa mizeze pe acest soi.
    Cativa au preferat sa planteze Negru de Dragasani si avem acum niste exemplare extrem de competente de la Vitis Metamorfosis si mai ales de la Avincis. Dar vreau sa vad mai multi producatori care sa planteze/adopte Novacul.
    Din punctul meu devedere, chiar daca nu bifeaza la momentul actual preferintele publicului larg, potentialul acestuia este enorm. Si este stilul de vin/soi cu care putem face imagine frumoasa la extern.
    Da, Negrul este carnos, fructat, umple palatinul, dar potentialul sau de a se impune la extern ca un soi serios, de calitate este cumva limitat.
    Va pot da oricand exemple de vinuri care fac exact acelasi lucru, de doua ori mai bine si la jumatate de pret. Sa zicem la prima strigare Carmenere sau Primitivo.  Pe cand eleganta si rafinamentul  Novacului aduce aminte de Pinot Noir si ar impresiona segmente de consumatori mult mai elevate, sugerand in acelasi timp paliere de pret si pozitionari mai serioase si ridicate.
    Eu zic ca daca i se da o sansa poate deveni unul din soiurile romanesti de care sa se vorbeasca la superlativ pe afara. Imi aduc aminte ca lui Jancis i-a sarit in fata Novac 2007, la modul pozitiv si surprinzator, din toata linia de rosii degustate la Timisoara.

 

In rest si in concluzie, cred ca am mai spus-o, dar o repet:  vinul romanesc ii datoreaza enorm lui Oliver Bauer. Prima Tamaioasa in sec, Cramposia si Novacul scoase din anonimat, vinificate in “n” variante si practic salvate (partial) de la replantari cu Chardonnay si Pinot Griggio, Negrul pus pe firmament, Feteasca Regala scoasa din paradigma de vin subtire, de volum si fara pretentii.

Ah, si nu stiu daca v-am spus, dar cea mai buna Feteasca Neagra pe care am baut-o pana acum este Prince Stirbey 2006. Si cred ca am baut destule…

 

Ma gandesc retoric ca daca am avea (gasi?) mai multi ca el am parcurge mai repede si mai voios cei 20(0) de ani care ne despart de top trei tari producatoare de vin din Europa. Din pacate pe la noi lumea adora efemerul si iubeste scurtaturile.  Si crede in ele sau vrea sa creada in ele. In loc sa creada in  munca, rabdare, modestie si lucrul bine facut.

 

Degustare Stirbey 2010 _1

 Degustare Stirbey 2010 _2

 Degustare Stirbey 2010 _3

 

Degustare Stirbey 2010 _4

  

8 responses so far

 

May 18 2016

Note de degustare…handmade

Published by under Degustare

 

Pentru ca nu mai am timp sa scriu despre toate vinurile pe care le incerc, caut metode alternative pentru a-mi tine la zi notele de degustare.
De data aceasta scrise de mana, la prima mana, direct din carnetel. Sper ca se intelege…:)

Astept feedback…;)

 

P.S. Dupa ce umplu carnetelul ma gandesc sa il public. “Le petite livre du vin roumaine” o sa ii zic. Volumul I.

Copertile le pastrez negre. Ca de doliu…:)

Si apoi fac un targ! La Cocosatu, in Baneasa! Mici si Prosecco la liber.






One response so far

 

May 12 2016

Degustare de imposibil. Adica de Pinot Noir…

Published by under Degustare,Pinot Noir

 

Stati, stati opriti trenul ca nu v-am povestit despre degustarea de Pinot Noir de acum cateva saptamani. Bineinteles ca nu e tarziu sa o fac acum si oricum mai am ceva restante. Dar le completam fara probleme.

Pe scurt am avut 8 vinuri, 2 straine si 6 de pe la noi.

Despre Pinot Noir pe scurt: soi cu origini Burgunde, dificil de cultivat si vinificat; the Holly Grail al oricarui vinificator. Sunt putine locuri in lume unde se obtine cu adevarat Pinot Noir.

Pentru cei mai noi in lumea vinului: faptul ca scrie Pinot Noir pe eticheta nu inseamna ca beti Pinot Noir. Cel mai des beti doar un vin obtinut din struguri de Pinot Noir. Care tehnic este Pinot Noir, stilistic poate fi orice altceva. Ne aducem aminte in treacat de celebrul caz de “Pinot Noir innobilat cu Merlot” de la Zestrea Murfatlar. Este o extrema dar ilustreaza destul de bine ideea.

 

Fara sa ne lungim, in ordinea degustarii au fost asa:

 

M1.Crama Atelier 2012: corpolent, suculent, plin de fruct copt, usor gemos, cu izuri de forest floor si carne maturata. Evolutie plina, prezenta, zemoasa.  Aciditate bunicica, bine echilibrat, tanini copti, rotunzi, moi pe final. Un Pinot de Lume Noua, care marseaza pe partea de fruct  si suculenta pana la riscul de a-si pierde tipicitatea. Bun

 

Nachbil 2008 Evoluat. Nas complex, imbina aromele de fruct rosu usor trecut cu aluzii tertiare si de forest floor. Gust lejer, suplu, subtire. Aciditate buna, fruct usor deficitar, tanini prezenti, drepti pe final. Cred ca nu a avut parte de cele mai bune conditii de pastrare, pare usor cam rapid evoluat, dar are clasa si eleganta(inca). Foarte Bun, de baut acum, exemplarul de fata usor “over the peak”.

 

Balla Geza Stonewine 2009 Nas cu fruct supracopt, stafidit, in aluzii de curmale si smochine. Gust plin, dulceag, evolutie cremoasa, care umple palatinul, sustinuta de tanini integrati pe final. Un Pinot supraextractiv, un fel de Amarone al Pinot-urilor de pe la noi. Bun, dar nu cel mai tipic pe care l-am intalnit.

 

Domeniile Franco Romane Crai Nou 2012 Nas plin de fruct rosu, expresiv, cu aluzii de frunze uscate, gustative se exprima direct, lejer cu fruct rosu bine definit si aluzii cindimentate. Un Pinot corect, de linie, de masa, in stilul vinului frantuzesc de zi cu zi. Bun

 

Pinot Noir 

Mercurey Premier Cru Clos de Montaigu Domaine Patrick Gouillot Dupa ce  citesti eticheta deja si un neofit intuieste ca ar trebui sa aiba in fata un Pinot Noir “de origine”, din Burgundia. Ceea ce nu  inseamna automat ca e si “ce trebuie”. Nas retinut, in tuse ce combina fericit fructul rosu cu aluziile de ciuperci si forest floor. Gust perfect echilibrat intre fructul proaspat, aciditate si tanini bine definiti de pe final. Scoala. Simplu si elegant. Tipic, dar fara “waw factor”.  In Burgundia “Waw factor” dispare inca de la inceput  cand dai banii pe vin. Greu gasesti “afaceri” si RPC-uri bune acolo. Cel de fata de fapt a fost ieftin (la vreo 18 € in Franta), fiind o apelatiune mai putin celebra, dar care livreaza calitate buna. Foarte Bun

 

Domeniile Franco Romane Terre Precieuse 2011 Nas complex cu fruct rosu, condiment si aluzii de brett. Evolutiv. Very nice, very French. In blind as  fi jurat ca e Burgundy. Si asta in sine e un compliment enorm. Gustativ se prezinta suplu, cu fruct rosu bine definit de aciditate si structura de tanini care ies in evidenta. Foarte Bun, pentru Dealu Mare impresionant.

 Domeniile Franco Romane Terre Precieuse 2011

 

Vinca Benedict 2014 nas initial dominat de impresii de baric, fruct rosu copt si aluzii vegetale, de ierburi aromatice uscate. Gust in tonuri de fruct rosu dulceag, bine incadrat de tanini si o tusa savory binevenita.  O supriza placuta. Bun spre Foarte Bun. Mai ales tinand cont de varsta viilor. De urmarit pe viitor.

 

Wittman Westhofener 2011. Spatburgunder.  Adica Pinot Noir pe nemteste.  A fost vinul serii. Nas complex, combinand notele condimentate de baric cu fructul rosu si usoare aluzii de brett. Complex, evolutiv, captivant. Gust perfect echilibrat intre corpul bine definit, fructat, carnos, mineral, aciditatea care ii confera expresivitate si suplete plus taninii ce asigura o structura ferma. Stilistic e cumva similar cu Vinca, dar executia este din alta clasa. Foarte Bun spre Excelent.

Unul dintre cele mai bune Spatburgunder pe care le-am baut si un vin care arata ca nemtii pot emite pretentii motivate la statul de producator de Pinot Noir. A fost vreo 23 € de aici si merita fiecare banut.

 Wittman Westhofener 2011

 

Pe scurt: ordinea preferintelor personale: Wittman, Terre Precieuse, Nachbil, Mercurey, Vinca.

E greu sa gasesti un Pinot Noir tipic la nivel mondial. La noi nu mai vorbesc. Pe de alta parte nu stiu cati consumatori ar recunoaste si ar aprecia un Pinot Noir tipic la noi.

Stiti vorba aia (adaptata): consumatorul de vin se naste in Chile, traieste in Bordeaux si moare in Burgundy.

Pe la noi lumea se naste la bunicu’ cu “vinul ala natural si adevarat” din vii hibride si unii mor exact din aceasta cauza…:)

 

2 responses so far

 

Next »