Nu va speriati ca nu e de rau…Nu a dat nimeni cu bomba la Atena, desi tinand cont de evenimentele din ultimele zile de la greci nu cred ca suntem departe, cel putin la figurat, de scenariul de mai sus.

Ideea este ca noua gama de la Cotnari lansata cu surle, trambite, oenomatic si stand separat la Goodwine in primavara, desi se numeste Simpozion, are la ora actuala niste mici probleme legale legate de inregistrarea la OSIM, Cotnari fiind acuzat de cei de la Crama Francu (a.k.a.Patrician) ca foloseste o denumire inregistrata de ei anterior si ca s-au trezit cam tarziu sa depuna dosarele pentru denumirile noilor vinuri.

In fine chestiile legale, nu fac obiectul blogului de fata, pana la urma cred si sper ca se vor regla lucrurile. Ce ma intereseaza pe mine este cum se prezinta vinul, si dupa ce s-a evaporat efectul surprizei cu care cei de la Cotnari au reusit sa capteze audienta de la Goodwine…

 

Dintre cel trei vinuri (Grasa, Tamaioasa si Feteasca Alba) am inceput cu Feteasca Alba, pe a carei eticheta scrie Simpozion la Atena. De ce cu Feteasca Alba? Simplu: pentru ca aveam nevoie de ceva care sa  insoteasca o dorada in crusta de sare garnisita cu brocolli la abur cu vinegreta de busuioc. Si insotirea a fost de bun augur.

Inainte sa va povestesc despre vin, cateva cuvinte despre prezentarea in care vine acesta. Dupa cum mi-au spus si cei de la Cotnari vinul a fost imbuteliat special pentru targ si etichetele lipite manual, iarchestia asta se vede…adica sunt putin strambe si incretite, dar tinand cont ca au uitat sa inregistreze denumirile la OSIM, putem trece cu vederea partea cu etichetele.

 

.

Apoi pe fiecare scrie cate un text. Pe cea de fata scrie asa: “ La urmatoarea intrunire voi fi iarasi insotit…de colega mea draga, devenita acum muza preferata a prietenilor greci.” E? Cum suna? Mie imi suna putina  Gheorghe Stefan zis Pinalti si a scandalul cu folcloristele pentru arbitrii. Dar venind din Moldova, acordam circumstante atenuate. Eu zic totusi ca putem renunta la text fara parere de rau si nu cred ca se supara multa lume. In rest eticheta este ok, de calitate, aurie (la Cotnari dupa cum  stim e o obsesie cu aurul) dar parca un pic prea serioasa pentru un vin alb prezentarea de ansamblu.

Iniante sa va spun despre vin, tin sa aduc la cunostinta ca cele trei variante noi ale vinurilor Cotnari (Feteasca Alba, Grasa si Tamaioasa, toate seci) au intrat in posesia subsemnatului prin grija reprezentatilor Cotnari de la Goodwine, care m-au tinut minte cand am pronuntat expresia: “cand or zbura porcii sau cand o vinifica Cotnari Grasa in sec” si au vrut probabil sa imi demonstreze ca uneori si porcii mai zboara. Le multumesc pe aceasta cale ca nu am primit trei Grase, ci cate un exemplar din fiecare. Asa ca asta imi va permite sa le pe toate la diesecat, in viitorul apropiat, dovada ca generozitatea poate fi uneori o arma cu doua taisuri..:)

 

In fine, acum despre vin:

 

Aspect (culoare): galben deschis, pai (pentru  standardul Cotnari chiar foarte deschis) cu nuante verzui si ceva mici bule razlete pe pahar ce prevestesc un rest de dioxid de carbon.

Nas: Intensitate medie spre ridicata, putin inchis si reductiv la inceput, cat vinul este inca rece, etaland mai mult miresme de fan uscat si flori plus ceva tente minerale si usor drojdioase in fundal. Dupa un timp petrecut in pahar, se deschide in nuante mai rotunde, usor dulcege, de fructe exotice (mango, ananas) cu usoare adieri florale de soc si salcam. Ceva Chardonnay-like….

Gust: atac cu aciditate medie, integrata, sprintar si usor glumet, insotit de fructe (exotice, plus ceva caise, piersici coapte) si flori care se topeste usor sub actiunea usorului rest de dioxid (lasat intentionat sau o fi fermentat in sticla dupa imbutelierea pentru targ?). Senzatia este usor cremoasa, catifelata si vine insotita de nuante tonic-amarui. Evolutia in gura este scurta, fresh, iar nuantele amarui (care ar putea fi asociate si ideii de mineralitate) domina si postgustul. Acesta din urma se prezinta la o intensitate medie, mineral, floral, usor dulceag si cald, probabil din cauza alcoolului de 13,5 %, dealtfel bine integrat, neobservandu-se in evolutia parca de fulg a vinului.

.

Pe scurt, un vin Bun spre Foarte Bun, clar cel mai bun vin de la Cotnari incercat de mine pana acum si fara faimosul rest de zahar care devenise deja simbolul Cotnariului. Observ in ultima vreme o efervescenta pe segmentul Feteasca (Alba si Regala) cu o crestere vizibila a nivelului calitatii de ansamblu. Probabil ca pentru asta este de vina si anul, 2011 fiind un an bun pentru vinurile albe (vezi si medaliile de la ultimul concurs de la Bruxelles luate mai ales pentru vinurile albe).

Daca ar fi sa ma refer la cei doi granzi care au facut furori la targ (adica Jidvei si Cotnari) as zice ca varianta de la Jidvei este putin mai integrata si mai lucrata, o treapta in plus de serioazitate. Insa nu trebuie neglijat ca cei de la Cotnari au realizat vinurile de fata pariind pe un oenolog tanar, rezultatele fiind mai mult decat multumitoare, luand in considerare nivelul anterior si tinand cont de traditia vinurilor seci la Cotnari, care este cvasiinexistenta in comparatie cu Jidvei. Dintre cele trei vinuri ale lor, la targ Gasa si Tamaioasa mi s-au parut mai reusite decat cel de fata, dar ma repet, nici acestuia nu prea ai ce sa ii reprosezi. Poate doar disonanta dintre imaginea serioasa a gamei (sticla,eticheta, etc.) si caracterul fresh si usor al vinului de fata.

.

In ceea ce priveste pretul aici este o alta discutie, din informatiile pe care le am vinul va pleca de la crama cu in jur de 40-50 de lei si daca va ajunge prin magazine de specialitate la 60-70 de lei va fi foarte mult pentru un vin alb din soi autohton. Deja pe la banii astia sunt o groaza de vinuri cu traditie, imagine si caracter care joaca in alta liga (sa zic Solo Quinta sau Cuvee Amaury ca imi vin primele in gand). Probabil ca nici pe export nu se bazeaza cei de la Cotnari, tinand cont de textele de pe etichete, dar nu este exclus sa vanda foarte mult plecand de la imaginea pe care o au in randul publicului.Asta daca acesti consumatori vor percepe noua gama ca pe un “next level” al producatorului moldovean, un fel „ultima fitza”. Pe principiul asta probabil ca se merge si cand se cere o caruta de bani pe Grasa 300.

.

.

P.S. I:  Nu inteleg totusi cum s-au ales orasele pentru „simpozioane”, ca sunt ciudate toate: Atena , Moscova, Roma? De ce nu Iasi, Cluj sau Constanta?

Eu personal cred ca s-ar vinde foarte bine un vin pe care sa scrie: “Simpozion la Caracal!”, eventual cu poza lui DD pe eticheta!!! Si spun asta fara nici o urma de ironie fata de vinurile de mai sus, doar mi-a venit acum in minte.

P.S. II: Nu incercati site-ul de pe eticheta de  mai sus ca nu merge. Inca…

 

Tags: 2011, Cotnari, Feteasca Alba, Simpozion la Atena

 

Recunosc! Ma uit la Masterchef! Fara sa am pretentii de mare maestru culinar ma mai descurc cu cutitul prin bucatarie fara sa imi tai degetele…

Ce am aflat din episodul de aseara (de fapt de la concurenta Andreea care le explica chestia asta la niste clienti): ca in bucataria moderna nu mai conteaza asocierea clasica a vinului cu mancarea si merge si vinul rosu la peste…Pe bune?

Probabil ca daca ai vreun somon, peste spada sau vreun ton te mai risti la vreun Pinot light sau vreun Beaujolas Cru mai lejer, dar la dorada si cod nu cred ca vrei sa  servesti vin rosu.

E posibil ca informatia tinerei respective sa fie preluata de aici (poza din dreapta de acolo este, daca nu va-ti dat deja seama), unde se spune ca cercetatorii au descoperit ca vinul rosu ajuta pestii sa traiasca mai mult. Pacat totusi ca avem nevoie de ei morti in bucatarie…

 

In plus aflam cateva cadre mai incolo si cine are contract de plasare produse cu emisiunea: Domeniile Samburesti. Nu am nimic cu vinurile lor, nu ma pronunt pe subiect pana nu le incerc. Chiar am inteles ca au luat si niste medalii prin China (desi cred ca era mai aproape faimosul Bruxelles).

Totusi, intrebarea care imi vine evident si firesc in minte este: ce vin rosu de la Samburesti merge cu peste? Adica cu dorada si cod in sosuri usoare si garnituri de legume, care se gateau aseara la Masterchef ?

 

Astept provincia!

.

P.S. Tot aseara am mai aflat ceva despre vinul rosu: cliseul devenit de acum clasic pe la noi, cum ca face rau la inima si creste tensiunea..:)) Tot dintr-o discutie concurent clienti… Masterchef Paradox…Parol!!!

.

Tags: Masterchef, Samburesti, vin

 

Exact atat a trecut de cand scriam prima postare pe blogul pe care tocmai il cititi!

Si potrivit obiceiului, ar trebui sa ii fac de un an lu’ asta micu’. Nu despre pomana este vorba (Doamne Fereste!), ci despre sampanie (sau must partial fermentat), impresii, cifre, promisiuni, etc…

 

Ce se spune de obicei la un an de bloggerit???

 

Ca imi pare bine ca mi-am luat inima in dinti si mi-am facut timp de scris ? Constat acum ca  mi-am facut o groaza de timp , dar stiti fiecare dintre voi cum e: de ce iti place nu te mai saturi…

 

Sa fac promisiuni? Daca stau bine sa ma gandesc nu am in legatura cu ce. Sa va promit ca o sa scriu in continuare, asta e de la sine inteles si nu vine tocmai ca o veste buna pentru toata lumea.

 

Sa fac statistici la ceas aniversar? Sincer, nici nu stiu cate mii de vizitatori unici sau neunici are blogul de fata, cate vizualizari, cat sta lumea pe pagina sau care este “bounce rate”-ul. Mi-e rusine sa recunosc ca nu stiu nici macar cate postari am la activ, dar pana la urma chiar conteaza cifrele?

 

Sa fac rememorari? Nu e tocmai genul de blog propice rememorarilor daca tinem cont de subiectul tratat, care uneori predispune, dupa consum, la pierderi temporare sau permanente de memorie. Ma gandesc ca  e chiar bine cateodata sa iti permiti luxul de a mai uita cate ceva. Chiar asa, uitarea incepe sa devina un lux de la o vreme.

 

Sa ma mir ce repede trece timpul? Nu v-as spune o noutate si cred ca ne-am intrista brusc. Impreuna si implacabil…

.

Sa trec in revista vinurile care mi-au placut in mod deosebit anul acesta si despre care am scris pe blog?  Hmmm…mi s-ar parea ca o iau de la capat si scriu despre vinuri si la ceas aniversar. E ca si cum as vorbi de servici in noaptea de Anul Nou.

 

Sa va spun ca astept urarile de  “La Multi Ani si la cat mai multe postari!”? Nu are rost, o sa imi urati oricum pentru ca stiu ca unora nu le sunt indiferent.

 

Sa va promit ca o sa fiu mai bun, mai ingaduitor, mai putin sarcastic, mai lipsit de aroganta, mai scurt in postari si mai concis in exprimare? Ar insemna sa va mint.  Si tin la voi…   Cel mult as putea sa va spun ca o sa incerc sa nu va dezamagesc. Este ca suna cam siropos? Stati ca nu am terminat…

 

Sa va povestec cum mi s-a imbogatit enorm bagajul de cunostinte “de specialitate” intr-un timp atat de scurt? Cred ca as cadea in depresie gandindu-ma la cate nu stiu. Sau m-ar curpinde o bucurie subita, pentru cate mai sunt de descoperit.

 

Sa expun planuri de viitor si proiecte marete? Toate la timpul lor, iar timpul de care fac vorbire nu este astazi. Oricum timp este destul, “via” este inca tanara (ca si autorul care insira aceste randuri) si gandindu-ma retrospectiv la ce pareri am exprimat eu despre vinurile obtinute din vii tinere, analogia nu prea ma avantajeaza. Asa ca o sa mai vedem pe viitor, pe masura ce imbatraneste via si vinul capata caracter si complexitate….Sper!

 

Totusi, facand abstractie de cat de multe si cat de bune vinuri am baut in anul care a trecut de la inceputul acestei « calatorii » si de tot ce as fi putut scrie mai sus, tin neaparat sa va comunic astazi, la “ceas aniversar”, lucrul cel mai de pret care mi l-a oferit vinul (prin intermediul instrumentului virtual de fata) si despre care cred ca nu v-am spus niciodata:  Ocazia de a va (ne) cunoaste!

Si sper sa va cunosc in continuare…pe toti laolalta si pe fiecare in parte!

 

Si acum puteti deschide sampania! Sper ca nu a venit nimeni cu Dorato de piersici…:)