Dec 19 2014

Cum sa executi un vin! Studiu de caz autohton…

Published by under Degustari,Diverse,Opinii

 

Precizez de la inceput ca postul de fata este (se vrea) unul pur tehnic si nu are nici o legatura intentionata cu fapte si personaje reale. Sa zicem ca este o privire obiectiva, o teoretizare a unor aspecte reale, un fel de asa nu (sau un “asa da”), depinde ce vreti sa faceti. Dar poate fi un fel de manual (sau modus operandi) pentru toti cei care au de gand sa dea de pamant cu un vin, oricat de bun si tipic ar fi el pentru stilul pe care il reprezinta.

 

Asadar: sa zicem ca nu iti place un vin. De ce? Nu conteaza, pur si simplu nu iti place. Nu iti place stilul, abordarea vinificatorului, nu intelegi ce a fost in capul lor sau “ai boala” pe unul caruia i-a placut si vrei sa ii dai cu sticla in cap si sa ii demonstrezi cat de fraier si necunoscator e. De ce? (inca o data) Ai motivele si frustarile tale personale pentru a practica vendetta respectiva. Din categoria clasica “mi-o fi zis copilul ceva, m-o fi injurat”. In fine, nu m-au pasionat si nu ma pasioneaza chestiile personale, barfele si mahalagismele…sa revenim la ce conteaza. Adica la vin….

 

Sa presupuneam (prin absurd) ca vinul care vrei tu mortis sa demonstrezi intregii comunitati oenologice autohtone ca e varza ar fi un Rioja Old School din 2001. Pe scurt ce inseamna stilul Rioja Old School aveti aici (scuze, textul e doar in engleza, in romana nu s-a invrednicit nici un corifeu autohton sa il traduca. Literatura noastra de specialitate in general se opreste preventiv si fatidic la granitele tarii. Ca si perspectiva multora asupra lumii vinului dealtfel…)

759 Wine BlindTasting 300x200

credit @winesdirect.ie

 

Chestia asta nu se face de unul singur, asa ca pentru a da o nota de “certificare si seriozitate” intregii executii  suni niste prieteni. Ca la “vrei sa fii milionar (degustator)?”. Si faci asa un blind cu o linie degustare cu cateva vinuri in care strecori “ca din intamplare” si vinul respectiv.

 

Bun…ce vinuri am putea pune in “blind” pe langa el? Pai sa vedem: un Amarone, un Supertoscan din 2010, ceva Bordeaux tot din 2010, vreo doua Languedoc-uri proaspat scoase de la baric (din 2011 si 2010), o bagatela de Flamboyant autohton, etc. Mai lipsea un Shiraz de Barossa si un Zinfandel de Lodi si plutonul de executie era perfect.

Daca vrei sa stergi pe jos si cu albul facut in acelasi stil, ii tragi un asamblaj autohton (SB+FA, parca) din 2009 si un Riesling nemtesc proaspat, cu aciditate la maxim. De ce nu si un Chardonnay baricat de Australia sau un Gewurztraminer de Alsace? Mister…

 

Practic asa esti cumva 99% sigur ca in blind vinul pe care vrei sa il desfiintezi va parea apa de gura in comparatie ce are pe langa el. Pentru restul de 1% si ca sa fii linistit ca ai controlat toate variabilele organizezi tot evenimentul dupa lasarea intunericului, la o lumina difuza, la incheierea programului, langa bucatarie, intre doua tigari.

 

Si incepe degustarea: pac desfaci sticlele si torni in pahare toate vinurile. In blind…si ceri celor prezenti sa puncteze in “context”. Acum sincer ce sanse poate sa aiba in blind un Rioja Old School din 2001 intre (dupa?) un Amarone, un Supertoscan, un Flamboyant si 2 Languedoc-uri de 2011? Din punct de vedere oenologic e executie ca la carte. Din rea vointa sau din ignoranta. E ca si cum ai pune la start un Mercedes Gullwing de prin ‘50 cu un Ferrari, un Lamborghini si un Aston Martin de ultima generatie. Este ca Mercedes-ul va iesi pe ultimul loc si concluzia ar fi ca e un “jaf” de masina? Esteeeee….

 

Teoretic, pe parcursul evenimentului cineva ar fi trebuit sa ridice problema ca nu e tocmai kosher sa pui un astfel de vin in linia respectiva de degustare si ca il dezavantajeaza clar contextul. Dar ghinion de nesansa, era “blind” si asa s-a nimerit sa fie. In plus bunele maniere spun ca nu te apuci sa te iei in gura cu gazda si sa ii strici dispozitia si “organizarea”. Deci sa fim intelegatori cu cei care stiau despre ce este vorba si condescendenti cu altii care probabil habar nu aveau.

 

blind tasting

credit @www.genesismoss.com

 

Asa ca, pentru a nu jigni probabil gazda sau considerand normala alinierea de mai sus, toata lumea a mers in “blind” ca la poker. Iar concluzia serii a fost prezentata a doua zi triumfator de catre amfitrion, in numele intregii adunari: “Vinul respectiv e varza dom’le! El si cu toti aia carora le place si au mai avut si tupeul si nesimtirea sa scrie ca le place. Niste prosti! TOTI!!!!! GURAAAA!!! COMENTEZI?”

 

Trecem peste faptul ca vinul de care facem vorbire are vreo 95 de puncte Wineadvocate (aka Parker) si sare lejer de 90 de puncte in mai toate opiniile specialistilor de pe afara care l-au degustat. Dar probabil nu l-au incercat de fapt, au fabulat sau bineinteles, nu se pricep. Pentru ca “Dom’le la mine, la degustarea (bauta de socializare repet) in blind, acolo,intre un Amarone, un Supertoscan si imediat dupa un Flamboyant, nu ne-a placut. Restu’? Niste prosti, ce ma intereseaza pe mine de ei…” Este exact aceasi mentalitate pe care o aud de la cei care beau Babanu sau vin de tara: “Bah daca noua ne place? Plecati dracu’ cu prostiile voastre scumpe si chimizate de aici!” Trist, foarte trist….

 

Daca ma intrebati pe mine, un ignorant bineinteles, probabil v-as fi spus ca daca vrei sa faci degustari cu Rioja Old School din 2001 (si de fapt cu orice vin) trebuie sa ai vinuri din acelasi stil (nu prea mai sunt multe din pacate) si preferabil din acelasi an. Astfel, pus in contextul potrivit, probabil ar fi fost sanse sa intelegi si vinul… Dar ce stiu eu?

 

Ce s-a organizat acolo? O degustare? Cei mai slabi de inger cu siguranta vor crede chestia asta, cei care au mai baut ceva vinuri si au mai citit ceva carti probabil vor recunoaste o inofensiva bauta tovaraseasca cu toate atributele ludice specifice momentului. Am facut si eu cateva la viata mea, dar nu am desfiintat vreun vin pe baza lor. De altfel in tara in care concursurile de vin se organizeaza prin  hoteluri si degenereaza (din relatarile celor prezenti la fata locului) in betii orgiastice, probabil nici nu vor fi multi care sa isi dea seama (d-apoi sa strige) ca imparatul e gol. Ca asa e in tenis….

 

Pe scurt si pentru viitor: cine vrea sa mai organizeze executii de genul acesta stie ce are de facut. In loc sa judece un vin in contextul in care a fost creat, incropeste el un altul. Si atunci, cand se porneste de la reavointa, nu cred ca exista vin pe lumea asta care sa nu poata fi terfelit. Poate doar Petrus? Dar ia sa luam unul de prin 2011 si sa il trantim intr-o serie de Rioja Old School din 2001? E? Nu va parea un pic asa, nelalocul lui?

 

Oricum toata “organizarea” imi aduce aminte de practicile fostei Securitati care te chema pe la vreo petrecere nevinovata, iti punea o fata in brate si apoi iti facea poze. Doar ca de data asta e vorba de un pahar din vin si ceva cartoane cu cifre…vechile obiceiuri mor greu pe la noi.

 

Una peste alta, cum spuneam la inceput nu am nici o treaba cu frustrarile si conflictele personale ale fiecaruia, dar pacat de vin ca a cazut la mijloc. Asa e cand comparam mere cu pere. Repet din ignoranta sau din reavointa.

Vorba domnului (inca) presedinte: “Nu stiu daca e bine, domnu’ chestor…nu stiu daca e bine…”

 

40 responses so far

 

Dec 18 2014

Bule si bubuieli pentru sarbatori: Amorany Gran Cuvee NV

Published by under Alb,Bun,Spania,Spumant

 

Pe scurt despre o Cava din Lidl, ca se apropie sarbatorile si poate aveti nevoie de material “pirotehnic” sa spargeti lustrele. Si daca va mai ramane ceva si in sticla, dupa ce ati finalizat (sic!) operatiunea “desfacerea spumantului” sa stiti ca mie mi s-a parut cam asa:

 

Cava Amorany Grand Cuvee Brut

 

Aspect (Culoare): Galben deschis, nuante verzui, perlaj vivace la inceput, usor agresiv, o coloana/perdea de bule persistente in mijloc care insa se termina repejor, ca un concediu de sarbatori.

 

Nas: intensitate scazuta spre medie, fructat cu mere, pere si usor exotic. Tuse dulcege de “bubble gum”, fructe coapte, spre un stil Prosecco asa. Usoare note de drojdii si biscuiti cu unt in fundal.

 

Gust: Corp mediu, aciditate buna, usor prea ridicata in partea a doua a evolutiei. Mousse prezent, intepator si rustic. Note citrice, dulci si de fructe coapte. Echilibrata corect, aciditate cam dura si tonica pe final. Postgust scurt, citric si in note migdalate.

 

Amorany Gran Cuvee Lidl

In concluzie, o Cava Acceptabil spre Buna, corecta, fara pretentii, merge pentru sarbatori. RPC Bun, a fost in jur de 30 de lei parca.

 Apropo de sarbatori: cam asa se desface o sticla de vin spumant:

 

 

Nu incercati asa ceva acasa! Veti primi oprobiul intregii adunari ca ati “fasait” sticla si nu a facut “Poc!”. In plus toti va vor privi ca pe un ratat aducandu-si aminte instant si cu uneori cu voce tare (in functie de cat au consumat anterior) si de alte momente din viata de familie cand ati dat gres.

Mai bine faceti o sabrare, scoateti ochii cuiva, beti niste cioburi si veti fi Zoro pentru aia micii si barbat adevarat pentru toate matusile din familie.

Va dati seama cum suna la gradinita: “Tata nu taie porci, taie sticle de sampanie!!! Niste tarani…”

No responses yet

 

Dec 15 2014

Ktima Kir Yianni: It’s all about Xinomavro!

Published by under Calatorii,Degustari,Grecia

 

Acum ca m-am mai linistit cu evenimentele, targurile, workshop-urile si alte activitati “specifice” (si m-am incarcat cu altele, straine sferei vinului) pot sa ma uit contemplativ la lunile care au trecut si sa incerc sa recuperez din cele mai importante informatii si cele mai interesante vinuri despre care, in valtoarea evenimentelor, nu am apucat sa va scriu.

 

In capul listei de “to write about” se afla ultimul episod al vizitei in Grecia din luna septembrie. Despre celalalte crame vizitate puteti citi aici, aici si aici. Am tinut neaparat sa il consemnez nu atat din politete cat pentru a nu sari peste vizita la crama a carei filozofie mi-a placut cel mai mult si de care sincer ma simt cel mai apropiat dintre toate cele vizitate: Ktima Kir Yianni.

 

Kir Yianni 3

Emblematicul turn dintre vii dateaza de pe vremea ocupatiei turcesti…

  

Aceasta probabil si din cauza faptului ca il cunoscusem deja pe Stellios Boutaris la masterclass-ul cu vinuri grecesti de la Bucuresti si inca de atunci i-am admirat pasiunea si efortul pe care il face pentru promovarea vinului grecesc in primul rand si a celui propriu in al doilea rand. Da, faptul care m-a frapat cumva atunci (dar cu care incep sa ma obisnuiesc ca fiind normalitate pentru lumea civilizata a vinului) este altruismul si efortul pe care il face Stellios in numele tuturor producatorilor din Grecia si mai apoi al celor din Naoussa si al lui propriu pentru promovarea pe plan international. La degustarea de la Bucuresti a prezentat vinuri din toata Grecia si de la mai multi producatori, iar pe plan local aveam sa aflu la fata locului ca a incurajat o multime de producatori tineri si mici sa se apuce de facut vin, i-a ajutat personal, iar despre unii spune cu modestie ca au ajuns sa il depaseasca pe alocuri. Probabil ca a realizat demult ca de unul singur nu va putea promova regiunea si soiul local(Xinomavro) oricat de bune vinuri ar face si ca are nevoie de diversitate si sustinere in efortul respectiv. Asta se numeste viziune…

 

Kir Yianni 1 168x300

Costum traditional din zona

Apoi afinitatea mea pentru Kir Yianni si Stellios cred ca are cumva la baza si un filon si etnic, balcanic, bunica acestuia fiind de origine vlaha, etnie cu puternice legaturi cu Romania si a caror limba o intelegi fara probleme fara sa ai nevoie de translator.

 

Cert este ca Stellios mi s-a parut arhetipul “cetateanului” balcanic (atentie nu european) cu care adesea ne confundam si noi mai ales in sudul Romaniei. De aceea la Kir Yianni, la poalele muntilor Vermion si la masa din seara respectiva din Naoussa, printre oamenii locului, m-am simtit ciudat de “acasa”. Acum este subinteles ca si gazdele si-au dat silinta in acest sens, dar destul de rar ai sentimentul acela de “acasa” si de familiar chiar si cand organizarile sunt impecabile.

In fine, sa trecem peste sentimente si sa revenim la subiectul blogului de fata: vinul. In primul rand un pic de istorie si genealogie: Ktima Kir Yianni a fost infiintata in 1997 de catre Yiannis Boutaris. Daca numele de Boutaris va suna cunoscuta, atunci este pentru ca Yiannis este fratele actualului proprietar al gigantului Boutari despre care am vorbit aici. In 1997 a ales sa se desparta de grup si s-a stabilit in Yianakohori (Naoussa), ulterior extinzandu-si plantatiile cu vie si in Amyndeon (pe partea cealalta a muntelui Vermion de Naoussa). La momentul actual Yiannis Boutaris este primarul Salonicului, de crama si de vinuri ocupandu-se fiul acestuia, Stellios de care v-am vorbit mai sus.

Stellios Boutaris este un personaj interesant numai si daca ii citesti CV-ul: matematician de formatie, absolvent de London School of Economics cu specializarea econometrie si cu MBA la INSEAD a ales sa se dedice complet vinului in pofida educatiei care probabil i-ar fi asigurat o cariera de succes in business. In plus, fratele acestuia Michalis, absolvent de Harvard cu specializarea filozofie, implementeaza la ora actuala un proiect al familiei in China. Bineinteles este vorba tot despre o crama, dovada ca vinul exercita o atractie nebanuita si irezistibila pentru cei care au crescut cu el si il au in sange.

 

Kir Yianni 2

Biroul lui Yiannis Boutaris de la Kir Yianni..,observati telefonul rosu din fundal..

 

Ktima Kir Yianni (care apropo la un moment dat s-a numit “Domaine” ulterior revenind la denumirea traditionalade “Ktima”-Crama) se afla,  in regiunea muntoasa din nord-vestul Greciei, in zona masivului Vermion.

Plantatiile, cum va spuneam, sunt impartite in doua: o parte (50 Ha) in Naoussa la altitudine de 250-300m unde accentul cade pe soiul local Xinomavro si o parte in Amyndeon (18 ha plus ce cumpara de la viticultori independenti), pe partea cealalta a muntelui, zona cu climat mult mai continental si altitudine de 700m, unde cultiva Xinomvaro si Roditis. Diferenta dintre vinurile obtinute din Xinomavro plantat in cele doua regiuni este clara si a fost evidenta in cadrul degustarii dupa cum veti vedea mai jos.

 

Orientarea este evident pe calitate si inovare cu tot tacamul pe care il implica acestea, atat in crama si in vie (productii mici la hectar, selectii clonale atente, micro-vinificare pe parcele cu asamblaj ulterior, filtrare si stabilizare minime, viticultura organica, etc.) cat si la nivel de documentare si cercetare a soiului reprezentativ, Xinomavro. Asa cum remarca si Bogdan puteti gasi la ei pe site o colectie impresionanta de materiale si studii despre soiul respectiv (inclusiv teza de dizertatie a lui Michalis despre identificare a soiurilor grecesti cu ajutorul analizei DNA). Sunt curios daca in materie de Feteasca Neagra avem asa ceva la ora actuala la nivel de tara, nu de producator. Nu cred… De asemenea avem rapoarte profesioniste si fara inflorituri despre fiecare recolta cu date legate de evolutia climei in anul respectiv si note privind calitatea strugurilor si a vinurilor.

Pe scurt, desi sunt niste personaje foarte gregare si “easygoing” cei de la Kir Yianni isi iau in serios munca si in spatele produselor se afla enorm de mult studiu, documentare si experimentare. Iar acest lucru se vede la vinuri: fiecare are personalitate lui distincta, spune ceva si nu te lasa indiferent.

Kir Yianni

credit @printrevinuri.ro

   

Asadar iata ce vinuri ne-a prezentat Stellios pe terasa cramei intr-un cadru superb care vine sa confirme zicala ca “vinurile baute la crama (alaturi de cel care le-a facut) au alt gust si alta poveste” ( o parte din ele le gasiti si in portofoliul importatorului):

  

Akakies Rose Spumant 2013 (100 % Xinomavro) Nas fructat, cu fructe rosii de padure din categoria zmeura, capsuni si cirese, usor condimentat si cu un iz lactic. Aciditate medie, echilibrat, cu fruct dulceag si un final proaspat si vag taninos. Tinand cont ca are 18 g zahar rezidul se prezinta foarte bine echilibrat si cu destula prospetime, mai ales pe final. Bun!

 

Petra 2013 (80 % Roditis si 20% Malagouzia) Nas cu o combinatie interesanta de note de muscat cu tuse verzi, citrice si aspecte minerale. Gustativ se prezinta rotund, cu aciditate sustinuta si nuante tonic-citrice in partea a doua a evolutiei alaturi de o crestere aciditatii, fapt care ii imprima o evolutie lejera. Postgust in nuante vag tonice si usor dulceag, gurmand. Bun!

 

Samaropetra 2013 (50% Roditis, 50% Sauvignon Blanc) Nas cu aluzii familiare Sauvignon-ului, tuse florale de soc, fructe exotice coapte si impresii verzi. Gustativ se prezinta lejer, cu aciditate bine definita, crocant si nuante citrice. Final proaspat, acid si mineral-citric. Bun spre Foarte Bun!

 Wines Kir Yianni

 

Tesseris Limnes 2013 (60% Chardonnay si 40% Gewurztraminer) Nas tipic soiului aromatic, cu lyche, trandafiri dar nu atat de agresiv, nuantat de tuse de unt, citrice si fructe exotice. Complex, evolutiv, lemn bine integrat. Gust rotund, cremos, aciditate medie, lemn iarasi bine ascuns si o structura serioasa data de taninii din acesta. Final cu patiserie, alune prajite si note de toast cu unt. Postgust citric, surprinzator de proaspat, combinat cu aluzii de croissant. Mi-a placut, desi din combinatia ciudata de pe eticheta credeam ca o sa il urasc…J Foarte Bun!

 

Akakies Rose 2013 (Xinmavro 100%) Olfactiv aromat, cu clasicele note dulcege de capsuni, zmeura, fragi si trandafiri fara sa dea in bombonici si alte chestii artificiale. Gust rotund, plin, fructat, zemos cu o aciditate bine pusa in evidenta care ii confera un caracter proaspat, surprinzator pentru un rose grecesc. Postgust aromat, fructat, vag taninos (agresivitatea soiului se pare ca se vede si in rose) si in note fresh. Bun! Cel mai proaspat Rose degustat in Grecia, alaturi de varianta cu bule de mai sus.

 

Au urmat rosiile, in niciunul nelipsind soiul local Xinomavaro in diferite combinatii si declinari. Am inceput cu asamblajele pentu a termina cu varietal-urile si vinul de top, Diaporos. Asadar:

 

Paranga 2012 (50 %Merlot, 25% Xinomavro si 25% Syrah) fara baric, olfactiv plin de fruct zemos, proaspat si copt, negru si rosu, in multe declinari, alaturi de ceva note picante in fundal. Palatinul evolueaza asemanator, debordand de fruct proaspat din ambele tabere si o aciditate care il pune in evidenta. Tanini rotunzi, copti, neagresivi si un postgust fructat. Un vin Bun, excelent de zi cu zi, de masa.

 

Ktima Kir Yianni 2011 (60% Merlot si 40% Xinomavro) inca din nas mai serios decat precedentul, se simt notele de lemn: piper, scortisoara, cafea, cacao alaturi de nuante de cirese negre, prune, visine. Gustativ este rotund, cu fruct bine aspectat care formeaza un miez concentrat invelit in tanini rotunzi si infipti pe final. Puritate de fruct rosu excelenta, proaspat, suculent si cu lemn foarte bine integrat. Bun spre Foarte bun!

  

2014921161659 horz

Ultimul vin imbuteliat sub vechea eticheta…a 20-a editie!

   

Dyo Elies 2010 (60% Syrah, 30% Merlot si 10% Xinomavro),este un asamblaj international cu “twist” local, aici Xinomavro ocupand un loc tertiar. Nasul confirma tipicitatea Syrah-ului cu mult fruct negru, vanilie si nuante de iod, afumate si de smoala, “tar”. Ceva pruna coapta, afumata si visine in fundal. Gustul este rotund, succulent, cu un corp prezent, sustinut de mult fruct copt, in tuse dulcege, vanilate. Aciditate medie, dominat de corpul pe alocuri opulent si tanini fini, prezenti pe final. Postgust lung, evolutiv. Un vin modern, foarte bine realizat, in stilul unui Syrah de Lume Noua, Foarte Bun!

  Wines Kir Yianni 2

 

Kali Riza 2011 (100% Xinomavro din PDO Amyndeon) Nas cu fruct rosu pur, expresiv, in tonuri dulci, combinat cu nuante aromatice, condimentate si de forest floor. Palatin cu o corpolenta medie, rotunjit, neagresiv, cu tanini suculenti si cu acelasi fruct expresiv din nas prezent si in gust. Finalul aduce tanini prezenti, integrati insa si nuante picant-condimentate. Un Xinomavro bine imblanzit si abordabil, recomandabil celor mai “slabi de inima” Bun spre Foarte Bun!

 

Ramnista 2010 (100% Xinomavro din vii vechi, PDO Naoussa) Nas complex cu fruct rosu, note condimentate, de piper negru, tutun, forest floor, ciuperci, ierburi uscate. Pe palatin arata multa personalitate si caracter, cu o evolutie agresiva, fara compromisuri care tine insa in balanta fructul rosu concentrat, extractiv, aciditatea evidenta si tanini impetuosi si pe alocuri salbatici. Rar am gustat un vin cu un echilibru atat de sus, pe niste note atat de inalte. Totul este la maxim: fruct, aciditate, tanini si totul pica intr-un echilibru oarecum ciudat si nefiresc. Un vin cu o personalitate feroce, ca o fiara perfect adaptata la mediu si cu un potential de invechire redutabil care trece lejer de 10 ani.

Pentru mine a fost unul din vinurile care mi-a ramas intiparit in minte si preferatul meu din degustare. Personal il consider ca fiind exponentul clasic al soiului asa cum il vad eu ca ar trebui sa fie: agresiv, fara compromisuri si cu o nuanta rustica, traditionala, de autenticitate directa, declarata, dura. Dar foarte mare atentie: nu este pentru cei slabi de inger. Evident diferit fata de cel din Amyndeon, acela este un Xinomavro mai copt, mai imblanzit. Bine vin si din doi ani de recolta diferiti dar probabil antagonismele se mentin in aceleasi note si cand comparam recolte similare. Excelent! Dupa mine isi merita banii cu varf si indesat. Daca aveti curaj sa il puneti pe masa de Sarbatori se va descurca cu absolut orice ati putea arunca in directia lui din punct de vedere al gastronomiei locale de sezon.

 Wines Kir Yianni 3

  

Diaporos 2011 (87% Xinomavro si 13% Syrah) vinul de top al cramei galonat la numeroase concusuri, asamblaj din Xinomavro de pe o singura parcela (“Block 5”) si Syrah. Nasul prezinta similitudini cu cel de mai sus, dar intr-o paradigma mai moderna, internationala si usor de inteles, cu fruct negru si lemn in nuante dulcege, integrate alaturi de complexitati de piper, ceai negru, tutun, nucsoara excelent asezate pe un strat concentrat de fruct in fundal. Gustativ este corpolent, concentrat, cu o structura de tanini si aciditate evidenta, solida, pe care sunt asezate cantitati impresionante de fruct. Tanini evidenti, barbatesti, dar rotunzi fata de cel de mai sus, postgust lung, care pleaca de la fructul copt si evolueaza spre aluzii de de ierburi uscate, masline negre si tutun. Excelent! Un vin complet, perfect echilibrat si cu potential de invechire evident. RPC Bun tinand cont de ce ofera si ce gasim pe la noi in banii respectivi. Cine si-l permite si vrea si altceva, fara sa sara calul in materie de caracter si “autenticitate”, ca in cazul Ramnista, nu va da gres cu el. Mai ales ca vad ca au pe stoc 2009 , care din ce imi aduc aminte era tocmai bun de baut.

 

Cam acestea au fost vinurile si oamenii de la Ktima Kir Yianni. Mie unul mi s-a parut crama cu cel mai solid si omogen portofoliu; cu o linie de calitate invizibila, dar evidenta, de la un capat la celalalt al vinurilor, care nu exclude insa nota locala, autentica, specifica soiului si zonei. O filozofie care presupune o combinatie reusita si cuceritoare de modernism si inovare puse in slujba traditiei si pasiunii pentru vin.

 

In concluzie, acesta a fost periplul meu in nordul Greciei din care pastrez si acum amintiri frumoase despre locuri, vinuri si mai ales oameni!

 

No responses yet

 

Next »