Oct 22 2014

Feteasca Neagra: The beginning…mai e mult pana departe!

Published by under Degustari

 

Luni am participat la Zexe Zahana la inca o degustare organizata de TASTEVIN Confreria Vinului. Mai multe date despre acest proiect puteti afla din prima postare, despre degustarea de Sauvignon Blanc.

Intre timp s-au organizat degustari pe mai multe tipuri de soiuri (Merlot, Cabernet, Cramposie, Riesling Italian) sau asamblaje albe si rosii. La toate as fi vrut sa particip, dar deh, distanta isi spune cuvantul.

 

Ceea ce nu am vrut sa ratez era etapa cu Feteasca Neagra considerand-o a fi un prilej excelent pentru a-mi face o parere despre stadiul actual al soiului nostru fanion, cu care ar trebui sa ne mandrim la export. Daca am avea imagine de tara ca sa exportam asa ceva…

 

Inainte de a trece la partea oenologica sa va spun cateva cuvinte despre partea gastronomica. Adica despre unii dintre cei mai buni mici mancati vreodata de subsemnatul (daca nu cei mai buni) plus o portie de falcute de vitel cu sos de Feteasca Neagra si garnitura de piure de cartofi cu ceapa prajita si un desert (prajitura George Enescu) excelent. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nimic iesit din obisnuitul locului: la Zexe intotdeauna mancarea este la inaltime…

Revenind la profilul blogului de fata, concluziile mele personale nu sunt tocmai fericite in ceea ce priveste Feteasca Neagra. Topul general rezultat il aveti mai jos, eu doar o sa va insir cateva impresii pur personale.

 Top Feteasca Neagra Zexe Zahana

  

Una peste alta, dupa 21 de Fetesti Negre degustate mi s-a parut a fi soi destul de amorf, incert ca linie si stil si fara mare personalitate. Trebuie spus de la inceput ca am incercat sa ma detasez de sentimentele patriotice si o sa o privesc in context international.

Bine, cand viile sunt vechi rezulta ceva care iese evidenta fata de restul. Ma refer la Ingerii de la Basilescu. Dar si aceea mi s-a parut destul de grea, concentrata, usor cu alcool pe final si cu fructul cam copt si gemos. Spre un Zinfandel bun asa, un fel de vin all-inclusive. O Feteasca foarte buna dar fara pretentii de mare vin. Ancestral 2008, asa cum stim cu totii, este peste ea, dar stilul din ce imi aduc aminte era cam acelasi.

 

Cele de la Alira, amandoua au fost in aceeasi nota, cu un plus offcourse pentru Marele Vin. Faptul ca au fost in acelasi stil nu ar trebui sa fie o surpriza, supriza a fost insa stilul. Unii au cerut chiar schimbarea sticlei. Cert este ca amandoua aveau un miros de conserva de porumb si prezentau urme de invechire accelerata pentru un vin din 2011. Unora le-a placut chestia asta, mie unul nu. Un vin din 2011 nu trebuie sa arate asa si eu unul l-as fi considerat cu defect. L-am incercat in trecere la Goodwine in toamna trecuta si era total alt vin, adica in parametrii unui vin bun, chiar deosebit. Dar repet, unora le-a placut…

 

In rest la ora actuala iubita noastra Feteasca Neagra e greu de asimilat unui soi cu pretentii internationale. Nici un vin din seara respectiva nu mi s-a parut a avea un RPC deosebit. Comparate intre ele si in paradigma soiului, sigur unele isi meritau mai mult decat altele banii, dar toate erau clar surclasate de soiurile internationale oferite in general la preturi mai bune pe pietele externe. Dupa parerea mea sunt surclasate in marea lor majoritate si de vinurile din soiuri internationale de la aceeasi producatori, asa cum puteti deduce daca urmariti punctajele de la precedentele degustari…

 

Stadiul actual de dezvoltare al Fetestii Negre este fie adaugarea in limita DOC-ului (sau peste, cine verifica?) de soiuri internationale gen Cabernet, Merlot, Shiraz, (fiecare ce are mai bun) pentru “ajutare”, fie machiajul cu baric cat mai mult care sa traga vinul in fata, in stil modern, international.

 

Ca sa trecem la concret eu cel mai bine am punctat asa:

 

La categoria “Entry Level” (15-24.99 lei):

  • Samburesti (care cred ca era un Merlot ca prea parea extractiv, pigmentat, rotund si profund diferit de toate celelate surate din “flight”-ul respectiv)
  • Crama Oprisor Caloian
  • Vinarte Vila Zorilor

 Feteasca Neagra 1

 

La categoria Middle Level (25-39.99 Lei):

 Feteasca Neagra 2

 

La Categoria High Level (40-59.99 Lei):

  • Recas Selene
  • Arezan Crama M1.Atelier (are mai putin baric ca cea din 2011 si mi s-a parut mai reusita)
  • Basilescu Ingerii (am vorbit de ea mai sus)

 Feteasca Neagra 4

 

La categoria High End (peste 60 de lei):

  • Melgis de la Petrovaselo (pt. ca semana a Pinot Noir de Lume Noua, total diferita de tot ce a fost pe masa, dar e dublu ca pret, deci aberant de scumpa. Deja la banii astia iei Burgundy, sa fim seriosi. )

 Feteasca Neagra 3

 

Si apropro de RPC-uri: preturile de mai sunt cele de la distribuitor, fara TVA si alte adaosuri. Prin HORECA ajung deseori multiplu de trei la nivel de pret. Deci, despre ce vorbim?

 Ah si sa nu uit tot aseara a trecut prin fata noastra si o sticla (sau doua) de Apogeum Feteasca Neagra de la Tohani. Cum nu stiti ce este Apogeum? Este un vin produs in editie limitata de 5000 de sticle (daca am retinut corect) si pe cale de consecinta aberant de scump (peste 150 de lei, iar daca am retinut corect.) Cert este ca era socant si in acelasi timp dubios de diferita de absolut tot ce am degustat in seara respectiva. De la nas, pana mai ales in gust care avea o cremozitate si o corpolenta demna de alte zari.  Daca aia e Feteasca Neagra, ca sa ma pastrez in termeni gastronomici, e Feteasca Neagra reinventata…sic!

 

Pe scurt, mai avem mult pana departe si de abia de acum incepe drumul. Singura curiozitate ramasa dupa seara de luni este sa fi vazut si Purpura Valahica de la Davino in blind. Pentru mine este inca referinta in materia la ora actuala. Doar ca, in mod convenabil, s-a terminat saptamana trecuta si nu a putut fi gasita de catre cei de la Sorla. Ghinion…

 

Cert este ca la ora actuala nu putem iesi in afara cu asa ceva ca soi national si emite pretentii de vinuri de mare clasa. Am vazut luni vinuri usor diluate, fara structura, potential si personalitate clar definita. Plus “n” stiluri diferite de vinificare, dar niciunul demn de piata mondiala. Repet la preturile respective.

 

Ma gandesc doar la Xinomavro al grecilor care poate trece cu usurinta drept un Barolo sau un Pinot Noir, soiuri cu rezonanta, care dau vinuri scumpe. Deci Xinomavro ar fi o alternativa mai abordabila pentru un consumator de vin si deci usor de marketat pe pietele mature. La noi Feteasca Neagra poate trece la ora actuala drept un Shiraz mai diluat, de volum sau uneori un Bordeaux generic (dominat de Merlot) dintr-un an mai putin reusit. Si de astea doua stiluri de vin e piata de afara plina si la preturi pe sfert din ale noastre…

Eu zic ca deocamdata sa ne limitam sa o adaugam la asamblajul clasic de Bordeaux, ca “twist” autohton, unde aduce o nota “spicy” si un plus de complexitate. Si sa speram ca pe masura ce viile se maturizeaza si trec de varsta critica de 10-15 ani, vom avea rezultate mai satisfacatoare.

 

Deocamdata suntem la inceput(uri)….

 

6 responses so far

 

Oct 20 2014

PAMFLET De prin lume adunate: Dacii, Rose-ul si Pouilly-Fume-ul…

Published by under Diverse

 

Inauguram astazi o noua rubrica (a cata?) care va aduce in atentia cititorilor (asa multi, putini cati sunt) aspecte interesante din piata autohtona a vinului petrecute in ultima perioada. Adica ar fi un fel de revista presei, daca am avea presa. Deci, in principiu, va fi doar „de revista”. Teatru de revista.

Oricum am vazut ca se poarta asta cu revista presei (internationale mai ales, ca de la noi nu prea ai ce info despre vin sa preiei) doar ca eu nu pot sa fac doar preluari fara sa imi dau cu parerea. Ca “de aia e blog dom’le sa ne dam cu parerea, nu?” Buna, proasta, e parerea ta si traiesti cu ea in cap (casa). Cei cu care am dezbatut deja probleme de mai jos pe Fbk ii rog sa intervina doar daca mai au ceva de adaugat. Valoare adaugata ma refer, nu carcoteli si „rautacisme” din categoria EBA „e unii la care nu le place de tine”…glumesc…

 

Si revin. Desi cu presa de vin stam slab spre incert (deh asta e consumatorul, prost si incult, restul nu au (avem?) nici o vina, ca sa fim bine intelesi, da?), avem totusi articole in presa generalista care tin mortis sa ne informeze despre subiectul pasiunii noastre. Din pacate nu avem jurmalisti priceputi la asa ceva. Dar ce conteaza, in curand nu o sa mai avem jurnalisti deloc, doar o adunatura de pipite si hipsteri care bat discotecile dupa nadragii lui Minune sau Bianca sau care pun titluri de armaghedon (s-a terminat, e sfarsitul, lovitura zdrobitoare, o veste trista din pacate, etc.) la toate comunicatele de presa ale institutiilor publice. Asadar:

 

  1. Unul din ziarele presupus de afaceri de la noi (da, da…ziar de afaceri in Romania, pleonasm, stiu) anunta ca un local din Bucuresti a vandut rose de 15.500 euro intr-o noapte. Sa clarific: acelasi rose.
    Oricat de neverosimil suna, calculul fiind facut de baietul de la ziar, este posibil sa vinzi 400 de sticle de rose pe seara intr-un club fin Bucuresti. Asta daca tai consumul de orice alta bautura alcoolica, distilezi rose-ul in tarii, se aliniaza astrele si iti pica ceva musterii snobi si cu banii prin carciuma.
    Oricum presupunand prin absurd ca evenimentul s-a produs, da masura clara a pietei de vin si culturii in materie, atat la nivelul consumatorului roman cat si al patronului de stabiliment. Si apropos, ca masura a talentului scriitoricesc si al temeinicei documentari prealabile facute de reporter, aflam initial ca Rose-ul „Tarla 101” (da suna intr-una mare fel) provenea de la Murfatlar si nu de la Corcova, cum scrie pe eticheta. Intre timp s-au trezit…:D
    Dar sa fim indulgenti, probabil baietului i-a fost dat articolul in plic (da, pute a PR ieftin si prost facut de la Pitesti) si atunci totul se explica. Nu poti avea pretentii de la cineva sa stie exact ce vin se vinde la el in carciuma. Decat daca sunt 400 de sticle de Wispering Angel  si ai scos 15.500 de auroi pe ele… Si marmota…

 

  1. Aflu de la colegul de la Cluj (oameni faini acolo, parca v-am mai spus, nu?) ca cei de la Budureasca au gasit de cuviinta sa boteze noul lor vin rosu, un asamblaj pur de Lume Noua, care urla Australia, facut din Cabernet Sauvignon si Shiraz, cu denumirea de Zenovius.
    Ii anunt pe aceasta cale ca au gresit mileniul, dacii au disparut demult din randul consumatorilor de vin si puteau mai degraba sa ii spuna Bianca. Probabil ar fi vandut 500 de sticle pe seara in clubul de mai sus. Ghinion, au ratat ocazia. Astept totusi cu interes vinul superpemium-icon care se va numi cel mai probabil Zalmoxe. Pacat de munca lui Stephen Donnelly ca cineva de la Budureasca, probabil de la marketing, si-a (re)descoperit vocatia de a studia onomastica geto-daca si sa o puna apoi pe etichete negre incrustata cu litere de aur. Unde esti tu Sebi, Doamne….
     
Zenovius Budureasca

Credit @vinuldincluj.com

 

  1. Tot in ziua fatidica de vineri (trec ceasuri rele?) aflu cu suprindere ca un producator care imi este drag si pe care l-am laudat si il voi lauda cu toate ocaziile ca fiind un exemplu de vinuri corecte si cu personalitate produse in zona Dealu Mare (ma refer aici la Domeniile Franco-Romane) a gasit de cuviinta sa treaca pe site la capitolul zone celebre din Burgundia pentru soiul Chardonnay apelatiunea Pouilly-Fume. Din Valea Loarei. Unde nu ai voie decat 100% Sauvignon Blanc.
    Aoleu!!! Aoleu!!! Rusinica mare… E celebra viceversa cu Fume si Fuisee in lumea vinului. In puii mei… E testul clasic pentru somelieri.
    Treceam peste daca se intampla la crama cu dacii de mai sus, dar cand proprietarul e francez si taman din Burgundia, sa incurci pe site-ul propriu Valea Loarei cu Burgundia nu se face. Eu totusi cred ca baietul de la IT e de vina…
    Si daca vorbiti cu el, sa ii spuneti si ca Burgund Mare e de fapt Blaufrankish si nu “o varietate a soiului Pinot Noir cu boabele mai mari”. Cel putin asa zice Jancis Robinson… Ah si sa scrie corect “soiurile”…
    Apropo, sa ii vizitati la Vintest si sa le incercati vinurile! Cum spuneam mai sus, merita!

 DFR   

Inchei aici si promit ca voi continua…incet-incet trebuie sa ajungem la normal! Va fi trist pentru mine, ca blogger de vin, sa nu mai am material de pamflete, dar ma voi bucura ca si consumator sa traiesc intr-o piata normala.

  

N-ai sa vezi…”stati p’aci ca baga vin”…

  

No responses yet

 

Oct 16 2014

Boutari: traditia vinului grecesc incununata cu o superba reusita oenologica

 

In cea de a treia zi a incursiunii pe plaiuri elene am calatorit spre Naoussa pentru a vizita locul de unde a pornit unul dintre gigantii industriei viticole grecesti:  Boutari Wines.

Istoria lor incepe de pe la 1879 fiind primii care au inceput sa imbutelieze la sticla vin rosu in Grecia. Acum, dupa 130 de ani de dezvoltare au crame in toate regiunile viticole importante din Grecia (in numar de 6: Creta, Attica, Santorini, Naoussa, Nemea, Goumaenissa) plus una in Languedoc si erau aproape de un „estate” si in Nappa Valley. Si nu au abandonat de tot proiectul…

 

Per ansamblu desi sunt un conglomerat cu peste 40 de etichete in piata au incercat sa pastreze personalitatea fiecarei zone si fiecarei crame pe care o au in portofoliu. Si dupa parerea mea au reusit. Nu va mai spun cate medalii au castigat vinurile lor de-a lungul timpului la concursuri internationale importante (sunt sute) sau cate puncte Parker au sau ca au fost desemnati de cateva ori de catre reviste de prestigiu drept crama anului la nivel mondial.

 

Noi am vizitat locul de unde a plecat totul, o mica crama in Naoussa, cu o cladire galbena in stil industrial care pe afara nu se deosebea foarte mult de un banal depozit, dar care la interior cuprindea in maruntaiele sale istoria povestita si lichida a venerabilului producator.

 Boutari winery

 

Inca de la intrare contrastul dintre exterior si interior te socheaza. Aterizezi brusc in sala de degustare cu un aer de taverna veche greceasca care aminteste de barurile din western-urile americane. Sunt convins ca influentele stilistice dintre cele doua sunt inverse. Apoi totul, de la mirosul de biserica veche de lemn pana la pozele si sticlele prafuite expuse pe rafturile vechi de pe pereti invoca o istorie care pe alocuri te copleseste.

 

Boutari Tasting Room  

OLD BOUTARI BOTTLES Ne-am invartit in spatiul respectiv ca niste copii intr-un loc de joaca si pana cand vinificatorul cramei ne-a adunat pentru a continua turul pivnitelor.

Acestea sunt sapate pe mai multe nivele si adapostesc atat baricurile cu Xinomavro din recoltele recente cat si sticlele din recoltele vechi pastrate in rezerva producatorului. Cea mai veche era din 1968 daca imi aduc bine aminte si o parte din recoltele vechi sunt la vanzare la preturi destul de accesibile.

  

Dupa turul cramei am purces la degustare conform ritualului deja devenit obisnuita. Numai ca de data aceasta aveam trecem in revista cam toata Grecia viticola. Asadar:

  

MOSCHOFILERO Moschofilero 2013 un nas modern, aromat, cu fruct copt, in tente exotice si nuante verzi, usor citrice. Pe palatin se simte rotund, fructat, in tuse coapte, dulcege asociate unei aciditati domolite dar cu un final proaspat, citric, verde. Un vin Bun, de volum, de cursa lunga, de zi cu zi, fapt confirmat si de cele 11.5 % tarie alcoolica. RPC Acceptabil.

 

Malagousia Matsa Malagouzia 2013 vin organic obtinut la mica si celebra crama Matsa condusa de nu mai putin celebra Roxani Matsa. Nas complex, aromat, in aluzii de trandafir asociate cu tuse condimente si iarba proaspat cosita. Atac rotund, prezent, cu o aciditate medie si o senzatie de energie stransa, ca un arc. Evolutie surprinzator de structurata, ferma cu un final acid, crocant, grippy, usor tonic care se prelungeste in interensate aluzii minerale in postgust. Un vin Foarte Bun, cu personalitate si caracater. Cu certitudine cea mai buna Malagouzia pe care am incercat-o. Si da, am incercat si Gerovassiliou , dar parca mi s-au parut un pic prea virat spre modernism. RPC Acceptabil spre Bun

 

Boutari Kallisti Reserve Kallisti Reserve 2012 un Santorini (deci Assyrtiko) baricat cu un nas interesant, in evidente tuse evaluate, usor oxidate, cu potpourri aromat, coji de citrice uscate, alune prajite, lychee si tente dulci, de fructe supracoapte. Gustativ se prezinta rotund, cremos, corpolent cu un baric foarte bine integrat in stil Burgundy, care ii confera structura si personalitate. Evolueaza in note de fruct copt si croissant cu un postgust de alune prajite, vanilie si patiserie. Foarte Bun, in stil de Chardonnay Burgundy bine facut. Daca nasul ar fi fost mai expresiv si proaspat era o lucrare deosebita. Oricum gustativ sta excelent…

 

Boutari Fantaxomechoto Fantaxomectocho 2013 un asamblaj de Chardonnay, Vilana si Malvasia Aromatica baricat 3 luni produs in Creta. Nas aromat, bombastic, incarcat cu note de fructe exotice (ananas, mango, papaya) si aluzii vanilate, afumate, de baric. Corp plin, rotund, cremos, cu aciditate care reuseste sa echilibreze corpul si chiar sa imprime un final proaspat si lejer. Un vin Bun, usor prea bombastic si liniar, dar e posibil ca cele trei soiuri sa mai aiba nevoie de timp sa se integreze.

 

Boutari  Simio Stixies ! 2013 un asamblaj alb de Malagousia, Sauvignon Blanc, Assyrtiko si Roditis. Din tot melanjul acesta a iesit un vin lejer, light, cu aluzii verzi si citrice in nas si un corp usor, cu rest de dioxid si tuse citrice, verzi si usor fructate. Mi-a adus aminte de stilul Vinho Verde portughez nepretentios. Bun si versatil in asocieri culinare! RPC Bun

 

Boutari Rose Demisec 2013 un nas de fruct de padure copt, in clasicul stil de capsunica, zmeura Boutari Rose si trandafiri. In gust restul de zahar il vireaza spre un compot de fructe rosii, cirese, visine , asta si in absenta aciditatii care este la cote minime. Un vin Acceptabil, probabil ca la noi ar face furori daca ar fi mai ieftin.

 

Boutari Simio Stixies ; 2013 Rose Asamblaj din Roditis si Syrah; olfactiv prezinta fructe negre si rosii de padure, mai lejer si pur decat cel de sus, cu aluzii condimentate si dulcege. In gust este competent echilibrat, aciditatea isi face bine datoria, fructele sunt mai proaspete si expresive. Un vin Bun si versatil. RPC Bun

 

Boutari Agiorgitiko Agiorgitiko 2012 Vine din clasica regiune pentru soiul respectiv, Nemea. Nasul dezvolta note de fruct rosu copt, ceva fruct negru si tente dulcege de vanilie si cacao. Gustativ este rotund, domol, catifelat, direct cu mult fruct si evolutie lejera, nepretentioasa. Tanini rotunzi pe final, cu aluzii de baric bine integrat. Postgust mediu in aspecte fructate si usor verzi. Un vin Bun, direct, rotund, cu vinozitate, clasic pentru zona din care provine. RPC Acceptabil spre Bun

 

Boutari Skalani Skalani 2010 Asamblaj jumatate/jumatate de Kotsifali si Syrah produs in Creta. Vizual se prezinta in tuse “bordo”, caramizii in borduri. Un nas in tuse complexe, surprinzatoare, de vin invechit cu tabac, fruct stafidit, confiat, scortisoara, usor balsamic. Gustativ prezinta o aciditate suprinzatoare, vioaie, asociata unui corp prezent, concentrat, care imbraca palatinul intr-un voal cremos de fruct confiat spre un in stil magiun. Tanini rotunzi, prezenti, structurati si un postgust lung, evolutiv. Un vin surprinzator care te face sa mai verifici o data anul recoltei. Pentru un 2010 se prezinta destul de evoluat, perfect abordabil si savuros acum. Nu stiu daca e de la stil sau de la soiurile componente. Foarte Bun pre Excelent. As fi jurat ca are vreo 10 ani la activ…RPC Acceptabil spre Bun

 

naoussa boutari boutari e1413408905185 Naoussa 2011 Xinomavro 100% din zona “de unde a plecat totul”. Un nas caracterizat de fruct rosu bine exprimat asociat cu tuse de baric si aluzii de forest floor si tabac, in stil Pinot generic. Gustativ este dominat de fruct rosu copt, corp mediu, echilibru bine realizat si o aciditate expresiva, care ii imprima o lejeritate si abordabilitate deosebite. Un vin Foarte Bun, intr-un stil direct si lejer, dar si cu un strop de complexitate; ceva intre un Beaujolais bun si un Pinot Noir de linie. Apropo, pentru amatori, are 90p Parker…la banii astia, RPC Foarte Bun.

 

grand reserve naoussa boutari 2 e1413408843511 Naoussa Grand Reserve 2008 nivelul imediat superior celui de sus. Vinificat din struguri de pe parcele selectionate. Un plus evident de puritate la nivelul fructului rosu si al complexitatii date de notele de forest floor. Mult mai elegant si subtil pe palatin, cu o structura evidenta construita pe o aciditate perfect integrata si tanini prezenti. Un vin Foarte Bun spre Excelent, elegant, complex, in stilul unui Pinot Noir bun, cu o nota spicy si vag rustica in plus. Merita cu siguranta 17 lei in plus fata de fratele de mai sus, dar atentie ce va place sa beti. Daca sunteti fan bombe cremoase si alcolizate de fruct, nu este pentru voi. RPC Bun spre Foarte Bun.

 

Si a mai fost un vin…si ce vin. De fapt cel mai bun vin grecesc pe care l-am baut pana acum. Ceva ce lasa restul in alta galaxie. Produsul anilor de dominatie Boutari in Naoussa si al fortei acestui colos care cumpara si se aprovizioneaza cu struguri din toata zona actionand ca un negociant tipic francez. Si similar mentalitatii din Burgundia s-au apucat in urma cu ceva timp sa clasifice parcelele de pe care cumpara/produc struguri in nivele de calitate, asemanator celebrelor Cru-urilor frantuzesti. Iar preturile pe care le platesc pe struguri sunt in consecinta, variind in functie de calitatea parcelei.

 

Asa, prin decantari succesive, a fost descoperita o parcela de Xinomavro cu vii de aproape 40 de ani si un potential enorm de pe care s-a vinificat un „single vineyard”. Poarte numele de Boutari Legacy 1879, anul in care a luat fiinta Boutari, anul recoltei fiind 2007.

 

Boutari 1879 Mi se intampla foarte rar sa imi fie greu sa descriu in cuvinte un vin atunci cand il beau pentru prima oara. Si e de bine… In 99% din cazuri e usor sa il desfaci, sa il diseci si apoi sa vezi cat de bine se potrivesc partile in cadrul intregului. La cel de fata mi-a fost greu. Tot ce am scris este “Great Barolo nose + Burgundy, Premier Cru mouth”. Si este de ajuns. Vinul este Exceptional si este esenta a tot ceea ce inseamna Boutari la ora actuala si mai ales a istoriei pe care o au in spate. Am inteles ca va fi in curand lansat pe piata, pretul va fi in jur de 30-40 €. Poate ca e mult pentru zona, dar infim in comparatie cu Pinot-uri sau Barolo cu acelasi nivel de calitate.

  

In concluzie, avem in fata un producator gigant, cu vii in mai toate regiunile importante ale Greciei. Daca vreti sa acoperiti regiunile si soiurile importante ale Greciei, sunt de ajuns vinurile lor pentru a va face o imagine corecta si competenta. Ceea ce este cu adevarat surprinzator in cazul Boutari este calitatea ridicata pentru un volum de productie insemnat.

 

In ceea ce priveste imaginea de ansamblu, am cunoscut inca un producator mare care trage piata interna dupa el in efortul de promovare si internationalizare a vinurilor autohtone. Sa mai zic ca e un exemplu de urmat in acest sens?

Nu mai zic…ca oricum pe la noi nu prea are cine sa urmeze exemplul respectiv. Reperele noastre au fost intotdeauna peste gard, in curtea vecinului…

 

No responses yet

 

Next »