Oct 10 2017

Insemnari de la degustari eclectice… vol. 1

Published by under Franta,Grecia,Romania,Rosu,Sec

Butonam pe telefon deunazi si am gasit poza de mai jos de la un ByoB (adica BUY you own Bottle in cazul meu sa fiu mai precis.. 🙂 ) desfasurat la Vinoteca acum vreo doua saptamani. And it goes like this:

Thema Red (Agiogitiko + Syrah): Plin de fruct copt, usor brut si direct, dar bine strunit de aciditate si tanini. Rustic si concentrat, impetuos cu senzatie placuta de naturalete. Cred ca un an-doi ani la sticla i-ar prinde bine. A mers (si merge) de minune cu o fleica la gratar. Bun spre Foarte Bun.

Domaine Michel Magnien Bourgogne Pinot Noir Desi este (teoretic) un vin generic, de apelatiune, practic se face din ce nu intra pe gamele superioare ale producatorului (apelatiuni din Cotes de Nuits si mai intra si ceva vin de Villages). Asadar vinul suprinde foarte placut pentru nivelul de clasificare in care se incadreaza: tipic, complex, cu fruct rosu retinut si completat de clasicele aluzii savory/earthy. In mod suprinzator chiar necesita aerare si evolueaza interesant in pahar. La 85 lei in magazin e super afacere. Dar atentie…trebuie sa va placa Pinot Noir-ul authentic. Altfel o sa vi se para un Rose mai pigmentat si cu vinificatia gresita…:) Foarte Bun (pentru gustul meu, repet).

Petrovaselo Ovas 2012 Un best-buy autohton “that flies under the radar”. Nemeritat as spune eu. Adica sunt vinuri duble ca pret care nu sunt atat de bune. Bune in stilul care prinde la noi: fruct copt, concentrat, suculent, catifelat, dar bine sustinut de o structura de tanini integrati si cu o evolutie echilibrata. Necesita aerare si ofera foarte multe la nivelul lui de pret (eu il am la 65 lei in magazin) A fost o supriza placuta pentru cei de la degustare. Pentru mine nu, ca il stiam ca e Foarte Bun

Oprisor Cabernet Sauvignon Eticheta Rosie 2015 L-am trecut prin aerator o data (ca si Ovas-ul dealtfel) desi cred ca puteam sa il beau si asa. Bineinteles ca este bine facut, cu nas complex si corp plin, fructat, cremos, care te complimenteaza pe tot parcursul evolutiei. Este acelasi stil modern si ultra-abordabil pe care vinul respectiv a virat in ultimele recolte.

Pentru un Cabernet de Mehedinti din 2015 sa fie atat de abordabil si placut de baut acum, e ca si cand ai lua un Rottweiler si l-ai imbraca intr-o blana de Bichon Frise. Te chinui un pic sa intre, dar daca trebuie… Nu ma intelegeti gresit: vinul e Foarte Bun (bate spre Excelent), dar neserios de abordabil si pufos pentru un Cabernet care strange doar 2 trandafirasi in buchetul vietii.

Genul acesta de vin poate aduce cash rapid si ovatii de la publicul autohton, dar, din ce observ eu, de la an la an lumea isi da seama de metoda. Iar stilul abordabil de CS poate fi usor imitat. La naiba Chile sunt maestri la asa ceva…

5 responses so far

 

Oct 04 2017

Cum se naste un vin deosebit…

Published by under Opinii

 

Comentam acum cateva zile la postarea despre noul Sauvignon de la Bauer despre care ar fi in opinia mea ingredientele unui vin “mare”, care impresioneaza prin calitate si stil. Si argumentam de ce nu exista foarte multe astfel de exemplare pe la noi.

Ca sa nu se piarda in sinergia comentariilor ma autocitez partial in cele ce urmeaza cu mentiunea ca ideile de mai jos sunt “work in progress”; cand mai gasesc vreun factor o sa actualizez postarea. Dar ma indoiesc ca exista elemente mai importante ca cele trei de mai jos.

 

Asadar, dupa mine, conditiile absolut necesare (dar nu si suficiente) pentru nasterea unui vin deosebit ar fi asa (ordinea nu este aleatoare):

 

  1. Via si terroir-ul Ideal ar fi o vie batrana, ingrijita cum trebuie de-a lungul anilor, plantata pe o parcela propice pentru soiul in discutie. Daca nu ai asa ceva degeaba te chinui. De pe vii de 5-10 ani nu ies vinuri mari. Pot iesi exemplare bune si foarte bune, dar aici discutam de altceva. De abia de pe la anul zece incolo via si solul/zona/oamenii care o lucreaza incep sa se armonizeze/conlucreze deplin. Pe scurt, nu poti sa faci Pinot Noir (Burgundy style) pe nisip la Murfatlar si Chablis pe cernoziom prin Terasele Dunarii. O sa faci vinuri ok, dar nimic remarcabil.

 

  1. Cum tratezi via, cum o ingrijesti, cand o culegi, etc. Vinurile deosebite nu se fac toamna, dupa cules, asa cum majoritatea ar crede. Se fac de primavara, pe tot parcursul anului, mai ales in vie, nu in crama.
    In crama doar iau nastere, deja acolo 90% din munca e facuta si doar se trage linie la suma influentelor si deciziilor din timpul anului. Ca vinificator, daca totul a fost in regula de-a lungul sezonului si ai struguri sanatosi, trebuie doar sa te abtii sa intervii. Chestie foarte grea dealtfel pe la noi…:)

 

  1. Omul Debeaga ai vie si struguri buni daca esti genul de vinificator intruziv sau care se limiteaza sa urmeze reteta furnizorului de furnituri/drojdii. Care reteta e gandita pentru a fi aplicata la nivel international si nu pentru parceluta ta ingrijita cu drag in coltul uitat de lumea viticola numit Romania. Daca faci ce ai invatat la scoala/seminariile de training ale industriei vei sterge absolut tot ce este particular la strugurii respectivi in anul si pe terroir-ul respectiv.
    Pentru ca atat scoala cat si industria de profil lucreaza cu “numere mari” si de regula uniformizeaza si generalizeaza ignorand adesea particularul si individualitatea. Aplicand retetele clasice si ferindu-te de necunoscut va rezulta un vin bun, dar fara personalitate/international. Deci trebuie sa o iei cumva impotriva curentului…sau invers, sa revii la lucrurile simple.

 

 

Eu cam asa vad traseul…se observa ca sunt mult etape unde poti pierde personalitatea unui vin si multe capcane pe care un strugure trebuie sa le parcurga pana sa se transforme intr-un vin deosebit.

De aceea vinurile de genul acesta sunt foarte rare la noi (bine nici pe afara nu le gasesti pe toate drumurile)  si cand apar ma entuziasmeaza de-a dreptul. Genul acesta de bijuterii necesita rabdare, timp, maiestrie si pasiune dusa uneori la limita nebuniei.

Practic cand dai banii pe asa ceva nu cumperi vin, cumperi toate chestiile de mai sus aduse impreuna, un fel de “aliniere a planetelor” intr-un anumit context/an imbuteliata intr-o sticla de 0.75 ml. Care sticla tocmai de aceea isi merita adesea si ultimul banut dat pe ea. Plus macar cativa ani de rabdare ca vinul sa ajunga unde trebuie!

 

Pe de alta parte nu trebuie sa ignoram faptul ca publicul autohton pentru genul acesta de vinuri este in esenta limitat, o ultranisa de piata. Care (la noi?!?) nu permite un rezultat comercial pe masura eforturilor necesare pentru cine se inhama la genul acesta de intreprinderi riscante. Si ar fi aberant sa le ceri producatorilor (agenti economici pana la urma, nu organizatii non-profit) sa faca asa ceva.

Sunt mai mult vinuri de palmares/de autor, iar acesta este unul din motivele pentru care nu avem mai multe astfel de exemplare in Romania. Pentru ca nu exista (inca?!?!) public pentru ele si dealtfel si “autorii” sunt destul de putini pe la noi. Din fericire insa mai avem si “nebuni” prin piata, altfel vorba unui personaj celebru din etosul viti-vinicol autohton: “fara poezie, viata e pustiu”…:)

Si am bea toti Chardonnay, Merlot si Sauvignon Blanc facute “ca la carte”, dupa reteta…

 

 

4 responses so far

 

Sep 29 2017

Un scurt intermezzo cu Necrutatorul… aka Bauer R.A.W. 2016

Published by under Alb,Romania,Sec

 

Intermezzo de la pauza de scris pe blog din ultima vreme. Care sper sa se scurteze. La modul ca speranta moare ultima…

Ca sa imi mai exersez menirea de blogger, care prin definitie alearga sa bea primul un vin nou lansat pe piata (pe vremuri erau adevarate intreceri la acest capitol) va aduc astazi in prim plan noul vin de la Bauer.

Care dealtfel nu are nevoie de nicio prezentare deoarece sunt doar 600 sticle care se vor vinde/consuma probabil fulgerator. Si ca sa citez o sursa anonima: “oricum tot ce scoate Oliver se vinde”. Si daca nu se vinde anul acesta in mod axiomatic o sa fie clar mai bun la anul.  Cand o sa se vanda mai scump. Sau deloc…:)

 

Iata deci un vin care m-a scos din amorteala scrisului pe blog. Si ce vin!

Fisa descriptiva, la primul contact arata asa: Nas inchis, mineral cu impresii de ardei verde si corcoduse, dar dominat clar de notele minerale si de cremene. Evolutie incordata, tensionata, cu o aciditate electrica, dominat de aceleasi tuse minerale insotite de aluzii citric-verzi. Precizie impresionanta, structura cat cuprinde.

Dupa ce l-am trecut prin aerator de vreo doua ori (da, e un alb pe care daca il deschideti acum va trebui musai sa il aerati) au inceput sa apara si izuri fructate, de caise si piersici, iar corpul se mai rotunjeste usor si se aseaza mai bine pe osatura de aciditate, ansamblul virand spre o zona de eleganta si rafinament. Final mineral, intr-un stil de Sancerre de clasa, alaturi de note saline si citrice.


O bestie de vin in stilul inconfundabil de non-mainstream al lui Oliver Bauer.

De altfel pe contraeticheta in loc de DOC, CMD, IG si alte precizari total irelevante si inutile in cazul de fata, scrie simplu “Vin”. Si ce vin! O capodopera care acum este incatusata in lanturile grele de aciditate si mineralitate, dar care in cativa ani se va transforma probabil in ceva impresionant. Este cel mai bun Sauvignon Blanc romanesc pe care l-am baut. Dar care nu este de baut acum. Pacat ca este atat de putin.

 

Ah si apropo… RPC Redutabil tinand cont de cum arata vinul. Adica pe un Sancerre de linie dai 100 de lei lejer si e apa plata cu lamaie fata de acesta. Iar cele de top sar adesea de cincizeci de euro. Si sincer unele mi-ar placea sa fie mai mult ca cel de fata.

Eu il am la vanzare la vinoteca. Doar ca nu cred ca o sa-l vand…Pentru ca asa cum spuneam are un defect. E prea putin…:)

Si intr-adevar, asa cum precizeaza in mod corect si contraeticheta, este VIN!

 

 

7 responses so far

 

Next »