Feb 20 2017

Orizontala Bordeaux 2011

Published by under 2011,Bordeaux,Degustare,Rosu

 

Acum ceva timp am participat/organizat la Pitesti (la) o orizontala de Bordeaux 2011. Pentru cei care nu sunt inca familiarizati cu termenul, orizontala = vinuri din acelasi an dar de la producatori diferiti.

 

Spre deosebire de verticale, care au darul de a evidentia stilul/evolutia unui producator/terroir pe parcursul a mai multor recolte, orizontalele permit formarea unei pareri cu privire la un an viticol in special si punerea in evidenta a diferentelor dintre performantele diferitelor proprietatii/terroir-uri in anul respectiv.

 

Daca verticalele exprima istoria unui Chateau, orizontalele povestesc istoria unui an. Primele te ajuta sa explorezi un producator favorit, celelalte permit compararea mai multor producatori pornind de la aceeasi baza: conditiile climatice similare ale unui singur an de recolta. Cred ca ati inteles in linii mari.

 

Inca o precizare inainte sa intram in subictul propriu-zis: orizontalele isi au insa rostul cand avem de-a face cu zone viticole care se respecta, clar definite, cu istorie si pedigree, cu terroir-uri diverse si identificate/identificabile. Cand acesti factori nu sunt intruniti si stilul vinificatorului primeaza in fata anului sau a terroir-ului, acestea isi pierd din relevanta, comparandu-se adesea doar drojdii selectionate, regimuri mai mult sau mai putin agresive de baricare sau diverse declinari ale gradului de supracoacere. Pe scurt, o orizontala are farmec si rost daca vinurile provin din terroir-uri, filozofii si traditii diferite si identificabile.

 

In cazul de fata am ales cate un vin din marile apelatiuni are Bordeaux-ului. Preturile nu au depasit 60 €, situandu-se ca medie in jurul valorii de 40-45 €. Onorabil pentru Bordeaux.

 

Vinurile au fost trecute o data prin decantor rapid Vinturi, iar in ordinea degustarii am avut asa:

 

Chateau Haut Batailley Pauillac (70% CS+ 25% M + 5% CF) Nas tipic, dominat de Cabernet Sauvigon, retinut si aristocratic, cu fruct negru si lemn bine definite, piperat, usor vegetal, complex, mineral. Gustul debuteaza cu o buna concentrare de fruct negru copt, surprinzator de prezent si dulceag, excelent sustinut de o structura de tanini ferma, usor austera si o aciditate care ii confera eleganta si clasa. Un vin bine echilibrat, abordabil inca de pe acum, cu personalitate, clar si bine definit.

 

Chateau Gloria Saint Julien (65% CS+25%M +5% CF +% PV) Nas complex, usor evaziv cu fruct rosu insotit de  tuse condimentat-vanilate. Gustul este fructat, dulceag, usor amorf si fara o directie clara la acest moment. Mai ales la mijlocul evolutiei are o sincopa care face ca taninii infipti sa para usor verzi pe final. Cred ca trebuie sa mai stea in sticla.

 

 

Chateau Rouget Pomerol (85% M + 15% CF) Olfactiv total diferit fata de confratii de pe malul stang dominati de Cabernet Sauvignon. Aici Merlot-ul isi spune cuvintul, nasul este incarcat de fructe rosii si negre coapte, zemoase, cu magiunuri de prune si lemn evident, in tonuri dulci, vanilate, dar bine incadrat. O tusa verde (muscate?) cu declinari piperat-iuti, savory ii confera complexitate. Gustul este plin, carnos, concentrat, dulceag, cu tanini surprinzator de prezenti, nisiposi, care isi fac rapid facuta simtita prezenta  in evolutia pe palatin si tin fructul in tensiune. Un vin cursiv, coerent, tipic.

 

Chateau Phelan Segur Saint Esthepe (55% CS + 45 % M) Nas complex, pur bordelez, fin, cu o definitie si eleganta a fructului remarcabile incadrat de tuse de cedru, grafit si aluzii dulcege de cola. Gustul se ridica la inaltimea detaliilor olfactive, cu o evolutie fina, precisa, definita de o aciditate expresiva, fruct bine dozat si o structura de tanini fini, dar rigurosi. Un Bordeaux clasic, retinut, elegant si focusat, in filozofia “less is more”.

 

Chateau d’Issan Margaux (69% CS + 31%M) Olfactiv combina fericit tusele de ciocolata, cafea si piper cu fructul negru si rosu dulce, zemos, concentrat. Gustativ evolueaza tipic pentru un Margaux: concentrare si putere ascunse intr-o expresie feminina, catifelata, eleganta, proaspata si diafana. Seducator si impetuos in acelasi timp.  Pumn de fier in manusa de catifea. Fermecator prin compozitie, e ca un tablou bucolic de munte, ce ascunde perfect o dupa-amiaza furtunoasa.

 

Chateau La Gaffeliere Saint Emilion (90% M + 10% CF) Dominat de Merlot si asociat cu Franc-ul cam in aceleasi proportii ca Pomerolul, are insa o clasa in plus de eleganta si precizie. Nas cu fruct copt debordant, asociat cu tuse condimentate, de ceai negru si nuante picante, de ardei verde/iute. Gustul este plin, carnos, matasos, cu o evolutie concentrata, cremoasa si tanini prezenti, fermi, minerali pe final. Un vin modern, usor virat spre bombastic, excelent alcatuit, care isi pastreaza insa pedigree-ul bordelez.

 

Domaine de Chevalier Pessac-Leognan (65% CS+ 30% M+ 5% PV) Nas complex, cu o puritate remarcabila a fructului si o integrare excelenta a lemnului. Tuse de fruct expresiv, copt, zemos, definit, fara urma de gemozitate, asociate cu aluzii de cedru, grafit, crème de cassis, note vanilate si de lemn dulce. Fermecator. Gust concentrat,rotund, catifelat, vag opulent, dar in acelasi timp vioi, precis si clar definit. Fruct impresionant atat cantitativ cat si calitativ , fara nici o urma de gemozitate. Evolutie cursiva, perfect integrata, fara nici o ezitare, cu o precizie si un rafinament uimitoare pentru un vin din recolta 2011. Taninii fermi de pe final sugereaza un potential de evolutie remarcabil. Blockbuster, un Pessac de clasa. Fermecator inca de pe acum, ii  va recompensa inzecit pe cei care se pot abtine si au rabdare inca minim o decada cu el.

    

Cam acesta a fost orizontala de Bordeaux 2011. Pentru mine ordinea preferintelor a fost: Chevalier, Phelan Segur, d’Issan, Gaffeliere, Haut Batailley, Rouget si Gloria.

Este remarcabila diversitatea de stiluri si abordari. Desi am avut pe masa 7 vinuri din aceeasi zona viticola, facute cam din aceleasi soiuri, nu am gasit doua la fel. O paleta impresionanta de stiluri si exprimari care pot multumi pe oricine si pe care, in marea lor majoritate, nu le-am intalnit in nici o alta parte a lumii.

 

De altfel si topurile personale ale participantilor au variat foarte mult. Eu care prefer austeritatea si rafinamentul unui Cabernet „rece”, de mal stang, am inclinat spre acestea. Cei care prefera fructul si concentrarea au ales Pomerol sau Saint Emilion. Domaine de Chevalier a fost cel care a atins consensul primului loc printre toti participantii.  A fost si greu sa nu fie asa: vinul este evident o clasa peste celelalte si suprinde perfect insusirea vinurilor/terroir-ului din Pessac Leognan de a atinge un echilibru de invidiat printre diversitatea de stiluri a Bordeaux-ului.

 

Despre recolta 2011 pot sa va spun ca intruneste carasteristicile unui an foarte bun. Care are si avantajul ca se afla in umbra celebrelor 2009 si 2010, beneficiind astfel de RPC-uri deosebite pentru Bordeaux. Practic din recoltele post-2010 (exceptand 2015 care este inca in baricuri) mi se pare cel mai bun an si poti gasi vinuri excelente la preturi “decente”. Cele sapte exemplare de mai sus sunt tot atatea exemple concludente. Plus Leoville Barton sau Pape Clement, ca sa mai numesc inca doua din ce am mai baut si m-au surprins placut. Dar atentie, nefiind un vintage legendar documentarea inainte de achizitie este imperios necesara si cumparatul nediscriminat poate aduce si surprize neplacute.

 

Concluzia finala? Ceea ce stiam/banuiam deja: in materie de Cabernet si Merlot exista Bordeaux si restul. Punct!

 

2 responses so far

 

Feb 14 2017

Despre intimitatea vinului…

Published by under Diverse

 

Eu unul nu am incredere in oamenii care nu au incredere in propriile gusturi. Fie ele si complet diferite de ale mele. In cei care trebuie tot timpul sa isi verifice preferintele, sa le raporteze permanent la parerile “turmei”/expertilor/pietei, la adevarurile general valabile. Fie ca sistemul de referinta se numeste vivino, cellartracker, Parker sau vreun grup de “social media” in care trebuie musai sa postezi tot ce iti trece prin pahar.

 

Pana la urma una din marile placeri ale vinului este cumva regasirea gusturilor, experientelor si trairilor personale in paharul din fata ta. Cei care nu pot sa treaca de paravanul acceptarii publicului, cerand parca permanent acordul/admiratia/aprobarea acestuia nu cred ca se vor bucura vreodata cu adevarat de paharul de vin din fata.

 

Este greu sa transcezi realitatile economiei capitaliste si sa iti infranezi pornirile de consumator care vrea sa iasa din anonimatul segmentului de piata in care te incadrezi. Omul este pana la urma un animal social.

Dar placerea suprema a unui vin se gaseste in individualitatea si in sinele fiecaruia. In copilaria lui, in sistemul lui de valori, in mirosul casei bunicilor sau al pietei din orasul in care a copilarit.

Placerea vinului nu se cauta in puncte, nu se traieste la comun si am cumva impresia ca cei  care o fac rateaza practic esentialul, esenta licorii care se numeste vin. Bine, necontestand aici componenta sociala a activitatii bahice…

 

Fie ca le provoaca introspectii sau extrovertiri, vinul este pana la urma ceva pur personal, dincolo de grupurile de consumatori, critici, experti, pasionati, bloggeri sau bagatori de seama.

 

 

Nicio aplicatie gen Vivino sau mai stiu eu ce, nu va va dezvalui farmecul unui vin. Va reusi cel mult sa il dezmembreze in partile sale componente, sa vi-l prezinte pe bucati, sa il disece rece si analitic. Prin prisma trairilor altora sau mai grav sub auspicii si declaratii de obiectivitate si impartialitate fortata/autoimpusa/ simulata. Pentru ca impartialitatea este un concept teoretic. In practica nu exista. Mai ales la vin. Doar unii dintre noi incercam sa o exersam mai temeinic decat altii. Dar niciunii nu suntem pana la urma impartiali.

 

Asadar, nu cautati vinul prin aplicatii, telefoane, carti, critici, postari pe blog, etc. Cautati-l in interiorul vostru. Si incercati sa il intelegeti/evaluati prin propriul sistem de valori. Si daca nu il gasiti e mai bine sa treceti/ramaneti la bere, un lichid care in sine nu provoaca multe dileme existentiale. In afara probabil a localizarii celei mai apropiate toalete de locul de consum si a unui parcurs cat mai scurt catre aceasta.

 

Tot mai des vad oameni pe la diferite evenimente care, avand vinuri interesante in fata, cauta febril pe telefon preturi, rating-uri, stele, opinii, pareri, puncte Parker, etc si cam orice ce ar putea sa le justifice/argumenteze propriile gusturi. Ce demers inutil. Ce risipa de timp, energie si baterie. Gusturile sunt personale si atunci cand incerci sa le justifici/verifici prin raportare la ale altora deja ai o problema. Aceea ca inca nu ti le-ai format.

Si mai tristi sunt cei care striga cu telefonul in mana “Are 95 de p Parker! Si 92 Suckling! Si medalie de aur la Bruxelles si Argint la Decanter. Si…si…si… Si ce? S-a strigat Bingo! Putem deci sa il bem linistiti? Chiar daca vinul respectiv nu este pe gustul tau, deja nu mai conteaza. Te-ai pacalit/amagit sa iti placa. Trebuie sa iti placa! Altfel e o problema cu tine…si tu nu poti avea probleme, doar esti perfect!

 

Sa ai in fata obiectul pasiunii si  sa incerci sa il descoperi prin ochii altora mi se pare o suprema dovada de inutilitate si sado-masochism. Vinul este ceea ce este pentru tine la acel moment din timp si spatiu si nimic din ce ai putea afla de la altii nu il va face in mod obiectiv mai bun sau mai prost.

In schimb toate aceste nelinisti febrile, aceaste cautari permanente de statut/acceptare va vor impiedica sa va bucurati cu adevarat de vin. Doar o sa il consumati, niciodata nu o sa il intelegeti si nu o sa relationati cu el. Si atunci, in calitate de simpli consumatori, pot intelege ca ne preocupa parerile altor consumatori despre produsul pe care il avem in fata.

 

Doar ca pentru mine vinul nu se consuma pur si simplu. Ca berea sau apa plata. Vinul se traieste, se experimenteaza, se savureaza, se iubeste, se descopera, se intreaba. Si cate si mai cate poti sa faci cu un pahar de vin in loc sa pierzi timpul alergand fantasme sau traindu-l prin altii.

 

In concluzie, ca de inceput de an (!?!?), cred ca cea mai frumosa urare pe care pot sa v-o fac este aceea sa deveniti din ce in ce mai pasionati de vin! Si mai putin consumatori de vin…

 

No responses yet

 

Feb 06 2017

Degustare verticala Chateau Leoville Barton

Published by under Bordeaux,Degustari,Franta,Rosu

 

Cu ceva timp inainte ca evenimentele din ultimele zile sa se defasoare apucasem sa anunt pe mail o degustare verticala de Chateau Leoville Barton pe care urma sa o public de asemenea pe blog. Cum insa ultimele zile au fost sub semnul incertitudinii, iar locul de desfasurare (Bistro Muse) este cam la 200m de Guvern am fost in cumpana daca o mai pot tine sau nu la data stabilita initial, respectiv 9 Februarie. Mai ales ca era si cam ultima zi inaintea expirarii fatidicei numaratori inverse de 10 zile…:)

Cum insa unora le-a (mai) venit mintea la cap si  spiritele s-au mai linistit, mergem mai departe. In caz ca o luam de la capat nu e bai, pana la 10 terminam si ne mutam in piata cu pancarte gen: “Nu mai stati sa beti  Bordeaux ca situatia e maro.” In fine…:)

 

Asadar aveti mai jos detaliile despre ce o sa fie joi, cu precizarea ca la ora actuala mai sunt doar 3 locuri libere.

 

Recunosc ca Leoville Barton este unul dintre producatorii mei preferati din Bordeaux. Intr-o mare de Chateau-uri conduse dupa cele mai avansate principii de business si marketing, care cauta in permanenta sa obtina pretul maxim si sa adapteze vinul propriu la gusturile pietei  (a se citi ale lui R. Parker si implicit ale clientelei cu posibilitati financiare) Chateau Leoville Barton face o remarcabila exceptie. Doar cateva informatii in acest sens:

 

  • Este singurul chateau din Bordeaux care a ramas in proprietatea aceleiasi familii (Barton, de origine irlandeza) din 1826. Este cea mai veche linie neintrerupta de succesiune la carma unei proprietati bordeleze.
  • Ca urmare este si una dintre cele mai constante proprietati la nivelul calitatii vinului
  • Are un stil propriu, tipic de Bordeaux old-school, fara concesii, care tine seama mai ales de istoria si filozofia proprie. In acest sens edificator este filmuletul cu actualul proprietar, Anthony Barton, pe care vi-l recomand cu caldura sa il vizionati.
  • Produc unele dintre cele mai longevive vinuri din Bordeaux (urmare si a celor enuntate anterior)
  • A facut parte din marea proprietate care s-a numit Chateau Leoville, alaturi de Las Cases si Poyferre cu care imparte aproximativ acelasi “grand terroir” in St. Julien.
  • Este un “second growth” in fata fiind doar cei cinci granzi: Latour, Lafite, Mouton, Margaux si Haut Brion

 

Fiind unul dintre producatorii mei preferati, cred ca as putea sa umplu rapid cateva pagini despre istoria si vinurile lor. Ma opresc totusi aici, banuind ca v-am trezit deja interesul.

Asadar vom avea o miniverticala de sapte vinuri ale renumitului producator, cu exemplare mai vechi si mai noi pentru a putea surprinde stilul si evolutia acestora.

Si de ce nu, pentru adrenalina loteriei care vine la pachet cu deschiderea unor vinuri vechi.

 

 

Pe scurt, fisa degustarii este aceasta:

 

Unde? La Bistro Muse pe strada Paris, exact la 200m de palatul Victoria

Cand? Joi 09 februarie 2017, de la orele 19:30

Ce? Sapte ani diferiti de Chateau Leoville Barton (1979, 1981, 1989, 2008, 2011, 2012 si 2013) si un alb surpriza, de desert, la final. Sincer, nici eu nu m-am hotarat deocamdata…deci e supriza si pentru mine.

In plus vinurile vor fi insotite de un meniu de degustare (starter+doua feluri principale) pe care l-am stabilit impreuna cu Chef Silviu Furdui si pe care il regasiti la finalul postarii.

Cat? 350 lei/persoana

 

Asacum spuneam mai sunt 3 locuri disponibile, primul venit/primul servit. Cine doreste sa participe il rog sa trimita mail la dan@provin.ro

 

P.S. Uitandu-ma inca o data la anii din linia de degustare vad ca avem si un 1989. Cumva lucrurile se leaga…

No responses yet

 

Next »