Mar 14 2015

Prowein 2015! Sau cum au reusit nemtii sa dezbine involuntar industria vitivinicola autohtona…

Published by under Opinii,Prowein

 

De fapt gresesc, titlul este incorect si cu tente de tabloid (nici nu prea aveau ce sa dezbine). Dar ascunde un adevar dureros: nu nemtii au reusit, ci autoritatile statului roman. Dar sa ma explic.

 

De maine plec la Prowein. Si de abia astept. Nu cred ca este un eveniment mai potrivit la nivel mondial sa iei pulsul industriei vitivinicol mondiale. Pentru mine va fi o calatorie de placere: degustari, masterclass-uri, etc.

Pentru o parte din expozantii nostri va fi probabil la fel ca de obicei. Daca nu stiti care e obiceiul puteti afla din postarile mele de anii trecuti (aici sau aici). Anul acesta insa am o veste buna: nu mai avem standul la etaj. Pentru ca nu mai exista etaj. Prowein s-a mutat in alte sali, rezultand un spatiu expozitional mai mare si desfiintarea „etajului”. Asa ca printr-o conjunctura favorabila, ca de atatea ori in istoria neamului roman, „am aterizat” in sfarsit la parter.

Doar ca aterizarea e un fel de „hard landing”, standul Romaniei fiind undeva intr-un colt de sala, peste drum de toalete. Este una dintre cele doua sali care figureaza pe harta ca fiind ale Italiei, cu un spatiu in colt, delimitat pentru “restul Europei”. Iar noi suntem cumva “restul restului” conform pozitionarii “strategice”.

Bineinteles ca organizarea a fost la fel de dezastru ca in anii trecuti: adica stand ingropit peste noapte, licitatie organizata la pastele cailor, plata standului pe ultima suta de metri cu pericol de neparticipare si tot tacamul. Adevarul e ca numai de standul Romaniei de la Prowein nu ii arde Ministrului Economiei. Si ce naiba cauta vinul la Ministerul Economiei?  Ca acolo e “incurajarea exporturilor”? Mai degraba e ingroparea exporturilor in cazul de fata.  In fine…asa e la noi…

 Prowein 2015

 

Spre deosebire de alti ani avem insa o speranta: o parte din producatorii romani s-au trezit la crunta realitate (aceea ca daca stau dupa stat o sa isi bata joc si de bruma de notorietate castigata pe pietele externe) si s-au organizat separat, cu stand si tot tacamul. Din cate imi dau seama sunt SERVE, Davino, Vinarte, Avincis, Aurelia Visinescu, Balla Geza, Oprisor, Liliac si Petrovaselo. Adica unii din grei industriei autohtone. Greii la calitate, nu la cantitate. Au facut o asociatie (Estika Wines – denumirea si logo-ul sunt discutabile, dar inceputurile sunt mai grele), au facut un site (care saptamana trecuta nu functiona, dar acum vad ca merge) si si-au luat stand separat. Bravo lor…ma bucur ca intr-un final au realizat ca trebuie sa mearga pe propriile picioare si ca la noi sa mergi “moca” cu statul e adeseori mai costisitor decat pe banii tai.

 

Exista apoi altii care si-au luat stand de unii singuri. Adica Recas. Mi se pare iar la fel de normal. La cat de mari sunt Recas drama lor este ca, teoretic, trebuie sa colaboreze cu ceilalti actori importanti din piata vinului de la noi. Cu care de fapt nu se poate colabora. E greu sa ii aduni in aceeasi camera dapoi sa si colaboreze. Asa ca Recas au parasit “cuibul” de tot si zboara “solo”. Si iar bine au facut. Stand separat mai au cei de la Domeniile Blaga din Dealu Mare. Pentru mine este o enigma de ce si cum s-au gandit sa isi ia stand separat. Presupun ca a fost un efort financiar destul de mare.

 

In concluzie, se pare ca dupa experientele dureroase din anii trecuti, producatorii nostri s-au trezit din pumni si au apucat care pe unde a apucat, fugind de organizarile „oficiale” care de fiecare data i-au pus in situatii jenante si ingrate. E un inceput…e bine ca lumea si-a dat seama ca la noi nu poti astepta nimic bun de la stat. Decat incompetenta, licitatii cu dedicatie si organizari dezastruoase care te tin cu sufletul la gura pana in ultimul minut si nu stii daca participi sau nu.

Urmatorul pas ar fi sa ii vad uniti intr-o asociatie care sa actioneze unitar si sa nu mai astepte la altii sau la stat. Ce avem acum clar nu functioneaza…uitati-va doar la site-ul APEV cum arata si cum la sectiunea „publicatii” cele mai noi sunt din 2003-2004.

 

Asadar, pusi in fata unei organizari riguroase si a unui sistem nemtesc care functioneaza implacabil si nu tolereaza „susele” sanctionand incompetenta de tip balcanic (da, am stat doi ani la etaj si acum suntem „la colt” peste drum de toalete) se pare ca solutia a fost pana la urma din categoria „dezbinarea face puterea”. Si in mod paradoxal cred ca va functiona…in spiritul „reverse psychology” atat de specific etosului romanesc. Chiar sunt curios cum vor evolua lucrurile in timp…

 

In rest astept cu nerabdare cele trei zile de Prowein…o sa va tin la curent de la fata locului.

 

P.S. Bineinteles ca fratii de peste Prut s-au organizat (iar) mult mai bine si o sa aflam din cateva masterclass-uri (noi clar ca nu avem niciunul) informatii interesante despre vinurile din Republica Moldova. Si cum Feteasca Alba, Neagra si Regala (care anul trecut nu era „in program”) sunt soiuri autohtone spatiului de peste Prut. Totul prezentat de Christy Canterbury MW ca sa fie totul cat mai credibil. Ca asa e in tenis (vin)…

Hai…cu putin efort poate ingropim si noi ceva la anul…pana nu e prea tarziu.

 

 P.S. 2:  Sa nu uitati de degustarea de vineri (mai multe date aici la finalul postarii), mai sunt cateva locuri. Revin cu ultimele detalii cand…revin…:)

Degustare 

11 responses so far

 

Mar 11 2015

Orice degustare se poate termina fericit cu un Riesling: Wagner-Stempel Riesling 2012

 

Va spuneam in postarea de luni ca o sa va povestesc despre Riesling-ul pe care l-am incercat in finalul verticalei de Chateau Sociando Mallet, imediat dupa vinul surpriza al serii, Davino Flamboyant 2011.

Desi are un rest de zahar de aproape 5 g/l se inscrie la categoria “trocken” (sec) datorita aciditatii si nu s-a dorit a fi vinul care sa insoteasca desertul, ci mai degraba cel care sa reseteze papilele si sa trimita participantii acasa revigorati. Cel putin in cazul meu a functionat. In viziunea subsemnatului acesta este marele atu al unui Riesling de linie: proaspetimea si capacitatea de a te readuce la realitate prin aciditatea adeseori electrica (dar rar agresiva) si constructia lejera.

Pe cel de mai jos l-am primit din partea importatorului in Romania, un nou jucator de piata online de vinuri de import de la noi. O piata destul de saraca si adesea marcata de vinuri de scumpe si selectii indoielnice. Cu exceptia catorva importatori nisati pe anumite tari, care isi stiu si isi aleg foarte bine portofoliul si tin o legatura stransa cu producatorii (asa cum este normal sa se intample) piata de la noi duce lipsa de agenti care sa faca o selectie riguroasa a vinurilor si mai ales sa ofere preturi competitive pentru acestea.

 

De aceea aparitia celor de la Alien Wine, pe langa campania interesanta de promovare/teasing in stil Star Wars pe care au avut-o pe Facebook, aduce o selectie extrem de interesanta si preturi decente la vinuri. De notat este linkul de pe pagina fiecarui vin care duce la Wine-Searcher si care permite clientului sa isi faca o idee despre pretul mediu al vinului respectiv la nivel mondial si sa il compare cu cel de pe site. De obicei informatia respectiva o dadeam eu cand mai sarea cate unul calul la “ofertele” pe Facebook.

Eu unul as sugera o abordare de acest gen si altora, mai ales in contextul unei piete autohtone extrem de sensibila la capitolul pret si marje comerciale. Chiar si in lipsa linkului respectiv nu e greu sa iti dai seama ca preturile lor sunt de bun simt si daca se pune si transportul iesi adesea sub vinul comandat de afara. Chestie rara pe la noi…

In plus selectia este destul de diversificata si competent realizata.

Una peste alta este genul de importator pe care as vrea sa il vad mai des in piata de la noi, cu vinuri de prin toate colturile lumii si la preturi corecte, la indemana cat de cat a publicului autohton. Si da, spun asta pentru ca mi-au trimis cateva sticle de vin. Yeah right…probabil ma confundati…:)

 

Sa revin la exemplarul de fata: este vinul de linie, de intrare in gama, de „apelatiune” al producatorului respectiv. Provine din regiunea Rheinhessen, iar producatorul are o traditie de 9 generatii in spate. Strugurii sunt probabil cumparati din zona, vinul fiind imbuteliat la proprietate (gutsabfüllung). Producatorul face parte din clasificarea VDP si in plus, din ce imi dau seama de pe contraeticheta, vinul este certificat bio/organic.

Ce imi place la nemti este ca iti dau toate informatiile care sugereaza calitatea vinului din sticla, daca stii unde sa te uiti. Unii spun ca etichetele lor sunt complicate, eu as spune ca sunt doar (prea?) informative. Asadar:

 

Aspect (Culoare): Galben deschis, clar, transparent, bineinteles cu aluzii tinere in borduri

 

Nas: Tipic, direct, cu intensitate medie, combinand clasicele „stone fruits” coapte (caise si piersici) cu notele citrice, dulci, de fruct exotic si miere plus aluziile minerale intr-un ansamblu coerent, integrat si greu de descompus in descriptori separati, asa cum numai un Riesling poate sa o faca.

 

Gust: Iarasi tipicitate foarte buna pentru un exemplar “de linie”: evolutie initial dulceaga cu fruct copt, zemos (acelasi caise si piersici) si impresii de miere, deturnata treptat in partea a doua de o aciditate prezenta, electrica, citrica care nu agreseaza palatinul, ci doar imprima prospetimea unei dimineti de vara cu roua, flori, fructe parguite si pietre spalate de rauri de munte. Iarasi chestie tipica soiului. Postgust proaspat, crocant, citric-mineral, savuros si care mai indeamna mana dupa un pahar.

Pacat ca a fost doar degustare, acesta este un vin de cursa lunga, nu de 50 de ml…:)

 Wagner Stempel Rheinhessen 2012

 

In concluzie avem de a face cu un vin Bun spre Foarte Bun, un Riesling tipic la un pret corect pentru ceea ce ofera. Pentru calitatea respectiva; cam acestea sunt preturile si pe afara. Este un Riesling din 2012 facut cum trebuie si unde trebuie si care tocmai s-a asezat, fiind abordabil si excelent de baut acum.

 

Nu are absolut nici o legatura cu ce se face pe la noi din acest soi. Probabil doar cei de la Nachbil se apropie de tipicitatea unui Riesling autentic. In rest, ce am incercat eu sunt vinuri generice, expresii triste si deprimante ale unui soi deosebit, cultivat unde nu trebuie si vinificat stangaci din motive care mie (uneori) imi scapa. Gandindu-ma si la denumirea site-ului, vinul chiar este “alien” si din alta lume pentru piata autohtona.

RPC Bun si un bun prilej pentru cei care nu au incercat deja un Riesling autentic sa isi dea seama de ce soiul respectiv da dependenta, cel putin in cazul meu.

 

No responses yet

 

Mar 09 2015

Post-verticala de Chateau Sociando-Mallet! Plus planurile de viitor pentru Goodwine…

 

 

Dupa cum probabil ati aflat vineri seara s-a consumat “celebra” degustare verticala de Chateau Sociando-Mallet organizata de subsemnatul la Bistro Muse din capitala. Multumesc inca o data participantilor (in special lui Oliver Bauer ca m-a ajutat cu incurajarile si dubla decantare a vinurilor :) ) si sper ca a fost totul bine din punctul lor de vedere.  Ca a fost sau nu un succes asta nu este caderea mea sa o spun; pana acum, din feedback-ul furnizat de cei care au participat nu s-a plans nimeni. Nu e insa timpul pierdut. Glumesc…

Pe scurt o fost o seara frumoasa cu vinuri interesante (despre care o sa va povestesc mai jos) si cu concluzii la fel de pilduitoare, cel putin pentru mine. Ah si sa nu uit de meniul de degustare pregatit de Chef Mirela Ivascu de la Muse care a mers de minune cu vinurile. Big “Thumbs up”!

 

Inainte sa va povestesc despre vinuri (mai multe poze cu ele gasiti aici) sa va prezint pe scurt producatorul si filozofia acestuia, spicuind “la liniuta” din prezentarea verbala de la eveniment cu care sper ca nu am plictisit pe nimeni:

- Localizare: Bordeaux, Left-Bank, Haut-Medoc (inainte de St. Esthepe si dupa Medoc),

- Denumirea vine de la un aristocrat basc care a detinut domeniul in trecut (1633) Sossiondo si de la capitanul de nava Achile Mallet unul din proprietarii ulteriori. Apropo “Mallet” in franceza inseamna ciocan de lemn, de unde si ceva glume prin Bordeaux pe baza numelui domeniului.

DSC_6368

Blogger de vin in lupta cu dopurile…

- dupa ce a trecut prin mai multe maini a fost cumparat in 1969 de catre Jean Gautreau, negociant de vinuri din regiune. Atunci mai avea 8 ha de vie iar cladirile erau in ruina. Acum, prin cumparari si vanzari succesive (au pastrat doar parcele cu terroir bun) au 100 ha din care aproximativ 90 plantate cu vie. In vie proportia soiurilor este de 48 % Cabernet Sauvignon, 47% Merlot, 5% Cabernet Franc

-Clasificare: nu este inclus in clasificarea din 1855, refuza sa fie inclus in cea de Cru Bourgeois (unde ar fi avut loc de Cru Bourgeois Exceptionnel) si este considerat ca nivel de calitate aproape de “Troisieme Cru Classe”. Fac un titlul de glorie si de fronda din faptul ca nu sunt inclusi in clasificare,(desi la nivel calitativ sunt peste multe domenii clasificate) in stilul Mouton inainte de a fi promovat la Premier Cru Classe, motto-ul lor fiind: “Ni classe, nu Bourgeois…Sociando-Mallet tout Simplement”

- Domeniul se afla pozitionat excelent: pe un deal de pietris cu panorama la estuarul Gironde. Solul: o banda de pietris cu lut dedesubt (asigura drenajul, dar mentine apa in anii secetosi) care se intinde de la Pichon, Leoville Las Cases, Cos d’Estournel, la Sociando.

- Proprietarul Jean Gautreau este extrem de activ la cei 80 si ceva de ani si inca implicat direct in procesul de productie, ajutat de ginerele Vincent Faure care a lucrat anterior 6 ani la Cahteau Latour.

- Plantatiile sunt dense (8333 pl/Ha, vechime vii aproximativ 30 de ani). Nu folosesc in vie nici o tehnica specifica incurajarii coacerii si concentrarii: fara desfrunzire, fara taiere in verde si tratamente cu fungicide. Au unele dintre cele mai mari productii la hectar din Bordeaux, intre 5.5 – 8t/ha datorate in principal densitatii mari a plantelor si mai putin a incarcarii cu struguri a acestora. Pe scurt filozofia in vie este conform principiului: daca terroir-ul este bun, trebuie lasat sa se exprime

- Vinul este intotdeauna un asamblaj de 55 % Cabernet Sauvignon, 40 % Merlot, 5 % Cabernet Franc, in fiecare an, diferenta intre ani fiind data doar volumul alcoolic in functie de coacerea strugurilor (2009 si 2010 au maxim 13.5%, urmati de 2005, 2008 si 2011 cu 13%, restul avand 12.5%). Productie aproximativ 500.000 sticle/an.

-Vinificarea: struguri culesi manual, in ladite, triaj pe 2 benzi de sortare, fermentatie in tancuri de ciment. Macerare cateva saptamani pe boasca, doua asamblari (una dupa fermentare si una dupa elevage). Fara filtrate si clarificare, drojdii indigene, malolactica in tancuri, fara bacterii sa o initieaze. Totul cat mai simplu si clasic.

- Maturare: 12 luni in 95% lemn nou in fiecare an si 5% tancuri de inox (al doilea vin, La Demoiselle de Sociando-Mallet foloseste 65-75 % lemn nou). Baricuri sunt folosite o singura data, dupa care sunt vandute. Nu se folosesc de doua ori nici macar la vinul al doilea.

 Sociando Mallet Flamboyant

 

De ce am ales acest producator? Pentru ca face vinuri fara compromisuri si fara multa tehnologie, in mod traditional, old school. Asamblajul si tehnica de vinificare sunt aceleasi, indiferent de an, iar asta permite diferentelor dintre ele sa reflecte cat mai bine conditiile anului respectiv. Si intr-adevar, asa cum ma asteptam si cum trebuie sa fie intr-o verticala vinurile s-au comportat diferit si nu au avut monotonia aceea a unui vin bun si corect facut, care pare la fel in fiecare an.

Cu mentiunea ca un organizator de degustari nu prea are ocazia sa ia note de degustare aprofundate, va prezint pe scurt parerile mele despre acestea:

 

  • 2005 Are de toate si este surprinzator de abordabil inca de pe acum. Un Bordeaux clasic, cu fruct pur, bine exprimat, aciditate vioaie si ceea ce impresioneaza: o structura de tanini care imbraca palatinul si strange la final. Excelent, potential foarte bun.

 

  • 2006 supriza placuta a serii: aciditate vioaie, evidenta, fruct proaspat, bine exprimat, tanini la locul si la timpul lor. Potential de cursa lunga, precis, se exprima foarte bine si acum. Foarte Bun spre Excelent. RPC Foarte Bun.

 

  • 2007 supriza negativa a serii…:) Nas cu urme de Brett (grajd) si fruct copt, prafuit. Gustativ, acelasi fruct copt, usor tern, sters, aciditate domolala, usor lipsa si tanini moi si rotunzi pe final. Fara structura si cu ceva potential, dar eu nu l-as tine prea mult la cum arata la momentul actual. Este usor in stilul supracopt, atat de des intalnit la noi. Probabil ca si conditiile anului si-au pus amprenta asupra lui, 2007 avand un septembrie foarte calduros care a fortat o coacere rapida si pe alocuri in exces a strugurilor.

 

  • 2008 nas expresiv, cu fruct rosu si negru, tipic si cu ceva usor leucoplast (bandaid) in fundal dar nederanjant, Evolutie perfect echilibrata pe palatin, cu aciditate, fruct si tanin bine aspectate. Foarte Bun. Abordabil de pe acum, dar cu potential.

 

  • 2009 a fost vinul serii, un fel de 2006 la puterea a doua cum spunea Oliver, cu fruct, echilibru, eleganta. Un Bordeaux clasic in exprimare. Fara concentrarea si rotunjimea la care m-as fi asteptat din partea anului, totul la locul si la timpul lui. Excelent, un Bordeaux clasic si de clasa, cu mare viitor in fata.

 

  • 2010 Total inchis, inexpresiv la momentul actual.  Are fruct , are aciditate, are tanini, dar acum nu se exprima mai deloc, componentele nu coopereaza deloc intre ele, sunt dezacordate, “nu canta”. Mai ales in comparatie cu 2009 pare “closed” si “tight”. Vinul are insa tot ce ii trebuie petnru o viata lunga si probabil va exploda la un moment dat. Doar ca acum nu este timpul lui. Mai greu, corporlent, concentrat, usor amorf si fara exprimare.
     
  • 2011 Proaspat inca din culoare, cu evidente impresii violete in borduri. Fresh, cu fruct bine definit, aciditate buna si o structura de tanini competent cosntruita. Impresiile de baric domina, vinul este inca in frageda pruncie, dar foarte reusit tinand cont de an. Sunt curios cum se va aseza si cred ca are ceva pontetial. Foarte Bun si cel mai bun RPC a serii, fiind  cel mai ieftin dintre cele sapte

 

In afara de cele 7 vinuri de la Sociando, ne-am mai bucurat de o Champagne Veuve Clicquot NV in deschidere. Aceasta s-a prezentat in stilul casei, mai greu, prezent, cu mult Pinot Noir in blend (nas cu fructe de padure coapte asezate competent peste notele drojdioase, onctuoase, de biscuiti cu unt si miere; corp prezent si aciditate bine dozata) dar corect echilibrata si construita pe gustul unui NV redutabil, veritabil workhorse al casei.

 

La final un Davino Flamboyant 2011 (vinul surpriza) spre comparatie si meditatie. Un vin intr-un total alt stil decat cel al Bordeaux-ului clasic de pana atunci. Extractiv, cu mult lemn si fruct copt, dar bine exprimat atat in nas cat si pe palatin. Evolutie densa, catifelata, dulceaga pe palatin cu o extractivitate evidenta, care parca flateaza degsutatorul. Structura de tanini bine construita, acididitate care sustine constructia si un potential evident de evolutie benefica in urmatorii ani. Foarte Bun spre Excelent.

Oricum o aboradare mult mai moderna si “in your face” decat Sociando, care surprinde exact stadiul de dezvoltare si acceptare al consumatorului roman de vin premium la momentul actual, fiind exponential pentru piata autohtona (ca de altfel toate vinurile Davino calibrate exact pe ce se cere si ce se intelege la ora actuala pe piata interna la diferite intervale de pret). Cand comparam cele doua vinuri sa comparam si cifrele de productie: 500.000 sticle la Bordeaux fata de aprox. 9.000 sticle, Flamboyant fiind practic microvinificatie pe langa bordelez.

 

A mai fost la final, pentru improspatare, un Riesling clasic, de linie, din Rheinhessen, de la Wagner Stempel de care o sa va povestesc separat.

 

Cam aceasta a fost aventura de vineri, plina de invataminte si clarificari cel putin pentru mine. Este clar ca am facut vinicid, vinurile degustate sunt inca in tinerete infantila, poate cu exceptia lui 2007. Despre degustare si ceva poze cu meniul puteti citi (probabil mai obiectiv :) ) si la Marian, prezent la eveniment.

 

Urmeaza doua saptamani foarte incarcate, atat pentru mine cat si pentru producatorii romani de vin probabil: o vizita la Prowein, urmata imediat de Goodwine-ul de primavara.

Apropo de Goodwine-ul de primavara, presupunand ca toata lumea este prin zona si o parte din cei din provincie (aici ma includ si pe mine) vor veni spre Bucuresti va propun sa imbinam utilul cu placutul.

M-am gandit ca in vinerea de pe 20 martie sa va propun o degustare tot de Bordeaux-uri, dar de data aceasta mai vechi si din apelatiuni diferite. Asta daca nu faceti excese in prima zi de targ…:)

Va fi cate un vin din (aproape) fiecare apelatiune celebra a Bordeaux-ului, 8 vinuri in total plus o surpriza (sau mai multe) pe care nu am stabilit-o, inca ma gandesc la ea. Vinurile frantuzesti vor fi (in ordinea anilor):

 

Margaux 1967 Chateau Brane Cantenac (negociant)
Saint-Julien 1978 Chateau Gloria
Saint-Estèphe 1986 Chateau Andron Blanquet
Pomerol 1990 Chateau Feytit Clinet
Pauillac 1994 Chateau Pichon Longueville Baron
Pessac Leognan 1996 Chateau Haut Bailly
Saint-Emilion 2006 Chateau Beausejour Becot
Sauternes 1995 Chateau Suduiraut (500 ml)

 

Atentie, la unii din anii respectivi o sa jucam ruleta ruseasca. Desi vinurile au nivele corecte pentru varsta lor si au fost tinute in conditii (presupus) bune, nimeni nu imi (ne) poate garanta ca nu o sa avem si surprize neplacute. Totusi parerea mea (de fapt un “educated guess”) este ca o sa avem parte de cateva vinuri foarte bune, daca nu excelente.

De altfel, la vinuri e ca in viata: cine nu risca, nu castiga. Safe-bet ar fi sa bem doar Lumea Noua din ultimii ani, inchis cu screwcap ca sa nu aiba defect de dop. Dar care mai este farmecul pana la urma?

Degustare 

Locatia va fi tot Bistro Muse, meniul tot de trei feluri (aperitiv, main si desert) urmeaza sa il discut cu Mirela cand stiu ceva sigur. Cu totul va fi cam 280 lei/persoana. Daca ne strangem 13 persoane o facem atunci, daca nu o reprogramam nu e bai.

Procedam ca data trectuta: cine vrea sa participe, va rog sa imi dati mail ( dan@provin.ro ) si tinem legatura ulterior.

 Pana atunci va doresc sa aveti parte doar vinuri bune si “a la prochaine“!

No responses yet

 

Next »