Nov 19 2014

Ce a zis Jancis Robinson despre vinurile romanesti, primul episod…

     
Probabil multi stiu deja ca in weekend-ul care tocmai a trecut s-a consumat unul dintre cele mai interesante targuri de vin la care am participat pe meleaguri romanesti. Total atipic pe la noi, prin format, public, participare si mai ales onorat de vizita lui Jancis Robinson, care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare pentru cititorii blogului de fata.

    

Jancis Robinson Asupra stilului, organizarii, a workshop-ului pe care l-am sustinut si a ceea ce cred eu ca s-a dorit sa fie salonul respectiv, voi reveni intr-un post separat. Cert este ca vizita lui Jancis l-a propulsat si certificat ca fiind cel mai important eveniment in materie de targuri de vin organizate in scurta noastra istorie viti-vinicola postdecembrista.

    

Acum vreau doar sa va expun la cald celor care nu ati fost in sala la masterclass-ul sustinut de Jancis cu vinurile romanesti parerea acesteia despre cateva exemplare care populeaza piata autohtona. De fapt au fost doua intalniri, una organizata in cadrul salonului sambata, generalista, cu intrare pe baza de bilet si cealalta a doua zi, intr-un cadru privat, mai putin protocolar si mai interactiv, cu reprezentantii producatorilor de la noi si cativa bloggeri.

    

Vinurile le-am degustat impreuna si in acelasi timp cu ea, majoritatea le stiam si de data aceasta m-am rezumat doar la a nota ca un elev silitor vorbele profesorului. Sub acest aspect a fost pentru mine un sentiment interesant, de “back to school”.

In plus, am tinut sa va prezint parerile unei persoane greu de contestat si cu o viziune greu de egalat asupra pietei internationale a vinului, de la care putem invata cu totii enorm, atat producatori cat si comunicatori. Mare parte din ce a spus despre piata si vinurile autohtone (preturi mari, lipsa de branding, vinuri vinificate cu mult alcool, in stil ‘overripe”, lipsa de competitivitate pe pietele externe la preturile actuale, etc.) spunem si noi (de fapt cativa dintre noi) de ani de zile, dar deh, alor nostri le e mai usor sa “injure“ mesagerul, decat sa incerce sa inteleaga mesajul. Sper ca venite din partea lui Jancis Robinson, ideile acestea (de fapt semnalele de alarma) sa isi gaseasca mai usor ecou in randurile industriei autohtone.

     Jancis Robinson Romania

     

Asadar astazi va prezint lista vinurilor de sambata, cu cele cateva cuvinte despre fiecare rostite de criticul britanic. E posibil sa imi fi scapat cate ceva, sa nu fi inteles anumite idei (da, am stat in spate, asa stateam si cand eram la scoala) si de aceea ii rog pe cei care au fost in sala si simt ca au ceva de completat sau cred ca mi-a scapat ceva, sa imbogateasca postul de fata cu adaugirile, precizarile si comentariile lor.

     

In primul rand, sa punctez problema clasica a vinurilor autohtone identificata si de Jancis: per ansamblu sunt prea scumpe pentru piata din UK. Pentru a noastra nu cred ca e cazul sa mai vorbim, putem compara puterea de cumparare si vedem ce rezulta. In rest, asa cum bine intuiti nu prea avea nici o idee despre ce vinuri se fac la noi, ceea ce confirma faptul ca pentru piata si cunoscatorii din vest suntem o enigma perfecta si nu se grabeste nimeni sa ne inteleaga. Cu o seara inainte, cand i-am spus ca exportam cam 2% din ce producem, raspunsul a fost diplomat: “aveti unde creste”.

     

In rest tonul discutiilor si parerilor pe care le-a formulat mi s-a parut extrem de elegant, fara a menaja insa orgoliile cuiva, cu o abordare de o modestie impresionanta care uneori facea interlocutorii sa roseasca. Iar atunci cand a criticat cate un vin a facut-o in nuante subtile, dar usor de inteles pentru cineva obisnuit cu limbajul vinului.

     

Asadar iata cele 14 vinuri de sambata (care intr-un final o sa vedeti ca s-au dovedit a fi doar 13). Am mentionat “placut” la cele pe care mi s-a parut ca le-a comentat mai “pozitiv”:

  1. Crama Ratesti – Feteasca Regala 2013: grapefruit, fructe verzi, are substanta, delicat, poate fi folosit ca aperitiv, placut!
  2. Liliac – Sauvignon Blanc 2013: foarte verde, urzici, proaspat, stil diferit de NZ (care devine obositor), Sancerre sau Bordeaux. Se apropie mult de SB de Styria (Austria). Placut!
  3. Avincis – Feteasca Regala&Pinot Gris 2012: o combinatie reusita, rotund, abordabil
  4. Balla Geza – Furmint 2013: proaspat, usot prea tanar, va evolua pozitiv, a intrebat ce varsta ce varsta au viile, pare facut din vii tinere. Placut!
  5. Halewood Romania – Theia Chardonnay 2013: rotund, fara zvac, usor plat in mijloc, de baut acum, la apogeu
  6. Prince Stirbey – Negru de Dragasani 2011: proaspat, fructat, fresh, revigorant, (sa insitam pe varietati indigene), Placut!
  7. Corcova – Shiraz 2011: Caracter de soi bine evidentiat, fruct bun, lemn bine integrat, fara tanini agresivi, abordabil, de baut acum: “soft spicy red, nicely balanced”
  8. Cramele Recas – Feteasca Neagra Selene 2011: eticheta care atrage atentia, prea tanar, de lasat macar pana la anul
  9. Alira – Feteasca Neagra Grand Vin 2011: struguri culesi foarte tarziu, opulent pe palatin, usor proaspat in final dar prea tarziu, trecut
  10. Crama Oprisor – Dragaica Rosie 2012 (SY, M, CS, PN): proaspat, spicy, alegere ciudata a soiurilor, nu intelege ce cauta PN acolo langa celelalte soiuri.
  11. SERVE – Cuvee Charlotte 2011: complex, te atrage, serios, facut sa evolueze, nuantat, cu straturi de arome (layers), proaspat, food-wine dar si de pus deoparte, se va imbunatati cu siguranta pe viitor. Placut!
  12. Vinarte Cabernet Sauvignon Soare 2009: destul de tanar, nas de CS clasic, foarte bun, aciditate proaspata, foarte bine construit, excelent echilibrat, abordabil de acum, dar cu potential minim 5 ani, tanini neagresivi, textura buna. Placut!
  13. Petro Vaselo – Ovas 2011 (CS+M): stia ca e facut de un producator de masini expresso, arata mai evoluat decat Vinarte, nas si gust de asamblaj clasic bordelez, bine facut.
  14. Davino – DCR 2010 (M, CS, FN): nu a fost prezentat. Nu stiu sa va spun de ce, nu am apucat sa intreb. As fi fost foarte curios ce parere ar fi avut despre el! Poate ne lamurim de ce nu s-a servit.

 

Cam aceasta a fost prima serie, cea de la masterclass-ul de la Salon. Per ansamblu i-au placut Soare, Charlotte si Negrul de la Stirbey. The usual suspects! De albe a zis ca sunt bine facute toate.

 

Ne auzim pentru seria a doua, de altfel si cea mai interesanta deoarece contine doar vinuri din soiuri autohtone.

 

7 responses so far

 

Nov 10 2014

Doua bule din Lidl: o Cava si un Cremant

Published by under Alb,Bun,Franta,Spania,Spumant

 

De la vreme incoace observ ca ma complac in spumante, asteptand probabil ca temperaturile sa scada indeajuns de mult incat sa imi insufle o pofta de vinuri rosii mai “consistente”. Vor trebui sa ajunga mult sub zero ca sa beau vinuri de 14.5% alcool, fara aciditate, cu fruct “obosit” si facute din struguri supracopti. Mai degraba prefer varianta naturala, fara alcool: magiunul de prune pe paine. Ca in tinerete…

 

Revenim! Ciudat (sau nu?) este ca la noi spumantele sunt asociate automat evenimentelor festive si nu stiu de cate ori nu am auzit celebra replica “Ce sarbatoresti?” de cate ori am mentionat cuiva ca ma delectez cu un astfel de vin. E cumva nedrept pentru ele, adesea mult mai baubile si abordabile decat un alb linistit, dar asta este situatia. Concluzia apriori a postarii de fata este: Beti mai multe spumante! La aceeasi bani, destul de des mi s-a intamplat sa descopar o calitate si un grad sa baubilitate superioare variantelor linistite, mai ales de pe la noi.

 

Acum afirmatia de mai sus tine foarte mult si de sursa acestora. Daca va dedati la Champagne bineinteles ca aceasta se sustine cu greu. Sau nu prea se sustine deloc. Dar daca va orientati spre alte spumante obtinute prin aceeasi “metoda traditionala” ca in Champagne, dar care nu beneficiaza de un marketing si branding la fel de agresiv si bine facut (ati priceput, asta presupune preturi mai mari) veti avea surprize placute.

 

Acum, ca sa fiu corect pana la capat, nu stiu daca e de la marketing sau de la vinul in sine (mie imi place sa cred ca e de la vin) dar foarte rar am gasit calitate si stil similar unei Champagne adevarate printre suratele de alta provenienta. Cu alte cuvinte nu poti cumpara “the real thing” la “discount pricing”. Dar cand introduci si partea financiara in ecuatie si vrei doar un spumant competent, de linie, ajungi la celebra concluzie: “Good value makes wine taste better”. Ah si partea cu “ce sarbatoresti?” de mai sus este si mostenirea nefericita lasata (imprumutata) de Champagne celorlalte vinuri spumante: ideea de sarbatoare, lux, inaccesibilitate si ocazii speciale.

 

Asadar revenind la sursa de vinuri ieftine si bune de la noi (da, ati ghicit este vorba de Lidl), va prezint mai departe doua alternative la celebra bautura cu bule amintita mai sus. Desi nu sunt Champagne, sunt vinificate dupa metoda traditionala, in alte zone si din alti struguri. Si cu alt rezultat…

Asadar, prima data o Cava cu nume in aluzii fine de DNA, sortita parca a fi servita in beciurile IGP-ului, la arest preventiv, sectorul “confort sporit”, doar 2 in celula:

 

Arestel Cava Vintage 2011 Extra Brut

Produsa in Spania ca orice Cava (asta e chiar de la sursa din Sant Sadurni d’Anoia, fieful Cava), extra brut (zahar la minim, sub 6 g/l, cea de fata are declarativ chiar 6), metoda traditionala, soiuri probabil indigene (Macabeu, Parellada, Xarel-lo, dar pot fi si altele).

 

Aspect (Culoare): Galben deschis, nuante verzui, perlaj fin si destul de persistent-agresiv

 

Nas: cu nuante citrice, de piersici, caise si mere verzi plus aluzii de fermentatie si drojdii in fundal (toast, unt). Usor elegant, fin, corect, vag salin si mineral

Gust: corp prezent, cu aspecte citrice de lamaie si lime, evolutie cu aciditae buna, pronuntata, dar echilibrata, caise si piersici verzi si o tusa usor tonica, placuta pe final. Mousse rotund, usor agresiv si rustic, inteapa palatinul, dar corect. Postgust mediu cu impresii minerale, saline si senzatii drojdioase.

 

Un vin Bun spre Foarte Bun, o Cava corecta, usor agresiva pe partea de aciditate, dar cum eu sunt “acidity freak” tolerez mai usor asa ceva. Oricum la un Extra Brut e greu sa echilibrezi perfect un spumant in lipsa unei doze mai consistente de zahar si la banii care se cer pe ea (parca a fost 19.99 de lei) eu unul ma declar satisfacut. RPC Foarte Bun: proaspata, baubila, foarte ok. Despre ea si suratele ei mai dulci a scris si George aici si aici.

  Cava Arestel Extra Brut 2011 Lidl

 

Cremant d’Alsace Weiber Blanc de Blancs NV

 

Asa cum ii spune si numele vine din Alsacia, Franta. Desi e tot din Franta nu se poate numi nici ea Champagne pentru ca nu e din zona care trebuie. De altfel teritoriul din care provine este total diferit ca si climat de Champagne, Alsacia fiind una dintre cele mai secetoase (cred ca cea mai secetoasa) si continentale regiuni din Franta. Paradoxal, peste muntii Vosges, Lorena e una dintre cele mai umede regiuni ale Frantei.

Struguri au ocazia sa atinga niveluri de coacere mai mari in Alsacia (decat in Champagne) de unde rezulta vinuri mai corpolente si aromate. In mintea mea Cremant-urile de Alsace (nu ca as fi baut prea multe) se plaseaza undeva intre Prosecco si Sekt. Zic Sekt tinand cont probabil in subconstient si de istoria zonei…

 

Cel de fata este un Blanc de Blancs (adica obtinut doar din struguri albi, permisi fiind Pinot Blanc, Riesling, Pinot Gris, Auxerois blanc si Chardonnay). Cu mentiunea ca in Alsace Chardonnay poate aparea doar in Cremant-uri, din ce stiu nu este permis in DOC-ul de vinuri linistite. Doamne Ajuta, numai acolo nu mai ajunsese. Asadar:

 

Aspect (Culoare): Galben, in tente de lamaie, mai pronuntata decat cel de sus, perlatie persistenta, multipunctuala, cu un mousse usor agresiv in debut, se linisteste destul de repede.

 

Nas: Fructat cu izuri de struguri copti, citrice, stone fruits coapte (caise si piersici) plus aluzii floarale, vag ierboase. Adieri de drojdii, biscuiti cu unt si vag mineral-saline in fundal. Nas corect, direct si placut.

 

Gust: Curat, initial rotund cu izuri dulcege, aspecte de fruct, usor citric si o aciditate corecta care ii confera prospetime, dar nu isi face de cap. Corpolenta medie, cu o senzatie usor cremoasa data de zaharul rezidual, vag sesizabil. Mousse cu ace tonice pe mijlocul si spre finalul evolutiei. Final usor tonic, nederanjant, proaspat. Postgust scurt, usor metalic, mineral.

 

Un spumant Bun, popular, corect realizat si fara pretentii, cu un factor crescut de baubilitate si cu un RPC la fel de Bun (parca tot 29.99 lei tot din Lidl). Restul de zahar in cazul de fata il ajuta sa se echilibreze, fara sa iasa in evidenta si sa ii afecteze prospetimea.

 Weiber Cremant dAlsace Lidl

 

In concluzie aveti mai sus doua alternative competente la vinurile albe linistite si asa cum spuneam in debut dati mai des o sansa spumantelor.

Chiar daca nici nu stiti ce pierdeti sau ce sarbatoriti…J

 

Nota Bene: Apropo de indemnul din debut si pentru cititorii mai “ingenui”: cand am zis sa beti mai multe spumante nu m-am referit la cele facut cu pompa (gen Dorato), facute ad-hoc (gen spritz) sau la sampanii pentru copii. Eu unul mai jos de Asti sau Lambrusco nu ma cobor! Decat la Vinho Verde…:D

 

2 responses so far

 

Nov 05 2014

Ieftin, bun si romanesc: Crama Girboiu Livia Sarba 2013

 

Iata deci o combinatie rara pe la noi. Ma refer la cea din titlul. Dupa cum bine stiti, noi cei care propovaduim vinul corect si accesibil si trimitem lumea la templul Lidl in ciuda injuraturilor printre dinti ale industriei, destul de rar gasim cate un exemplar autohton care sa corespunda parametrilor de mai sus si demn de laudat. Asta nu din reavointa, ci din lipsa materialului didactic.

 

Vinul de fata se inscrie in categoria vinurilor romanesti corecte si accesibile omului rand, care nu lucreaza la multinationala 12 ore pe zi ca apoi sa dea cascavalul muncit cu sudoare, frustari, dead-line-uri, obiective si strangeri din dinti pe vinuri autohtone adesea umflate artificial la pret prin tehnici de PR dubioase. Bine, acum vorbind serios, vinul de fata nu se adreseaza lor, ca se duce naibii toata hipstereala sa te vada colegii ca te dai pe Facebook cu vinuri de 14 lei. E rusine! Anatema, nu alta. Ca atat a costa exemplarul de fata, cumparat din Metro. Trebuie totusi ceva mai scump si desi consumatorul respectiv este constient ca este cumva furat, statutul social cu cheltuiala se tine. In fine, divaghez…

 

Ca tot veni vorba, in aceeasi categorie, de vinuri romanesti corecte, populare si perfect consumabile care pot fi gasite de catre tot amarasteanul prin marele retail, as mai include vinurile de la Averesti si cele de pe gama Huniade de la Recas.

 

In plus vinul de fata are si medalie de argint la Bruxelles in 2014 ceea ce nu e putin lucru pentru un soi considerat a nu avea mare potential, incrucisare din Riesling Italian si Tamaioasa Romaneasca (desi Jancis spune ca celalalt parinte al soiului este necunoscut). Dar probabil ca asa am fi vorbit si despre (acum) celebra Cramposie daca nu era Oliver Bauer sa ne (le) deschida ochii..:D Asadar despre vin:

 

Aspect (Culoare): Galben deschis, stralcutor, clar, irizatii verzui, corect

 

Nas: intensitate medie cu impresii florale, citrice (mandarine, clementine) si de “stone fruits” (caise si piersici usor verzi). Aluzii minerale, de strugure usor copt si de mere verzi in fundal. Curat, modern, fara probleme.

 

Gust: Direct, initial rotunjit, cu o evolutie liniara, fara dezechilibre evidente. Impresii verzi, proaspete, citrice cu o aciditate corecta, bine definita si vioaie. Final cu o tusa tonica, urmat de un postgust scurt, citric si vag mineral.

 Crama Girboiu Livia Sarba

 

 Un vin Bun, de cursa lunga, corect realizat, lejer si perfect alaturi de ceva peste mai slab, antreuri usoare sau chiar de unul singur. M-a adus aminte de albele de la Averesti, cu care impartaseste un RPC Foarte Bun la cei 14 lei cat am dat pe el din Metro.

 

Cum spuneam si cu alte ocazii, de genul acesta de vinuri are nevoie marea masa a consumatorilor romani: sincere, abordabile, directe, usor de inteles, apreciat si cel mai important accesibile. Ca dupa ce bei cateva sticle din acestea, greu te mai intorci la Grasa, Fata in iarba sau Zestrea.

Educatia in materie de vin se face cu practica, nu cu teorie, oricat de bine ar suna aceasta…

 

4 responses so far

 

Next »