May 22 2017

ReVino Wine Fair 2017: targul si vinurile…

 

Pe 6 mai anul curent am revenit la cu voiosie la ReVino, a doua editie.

Daca nu stiti ce este Revino, este unul din targurile de vin autohtone, care se tine in fiecare primavara in foaierul fostului Teatru National, acum Hotel Novotel, in Bucuresti. Partea cu „fiecare” tine de fapt de doua primaveri, de abia prinse in buchetul vietii amintitului eveniment.

 

Desi tanar, pentru mine  este evenimentul de/cu vin al primaverii care mi se potriveste cel mai bine.

Atat datorita selectiei producatorilor care participa, cat si locatiei, dar mai ales a organizarii. Este genul de eveniment organizat cu discretie, intr-o locatie intima, dar in acelasi timp potrivita, care lasa sa vorbeasca producatorii si vinurile lor.

Fara bling–bling, stele si lauda de sine, fara sa le spuna producatorilor ce fac si ce nu fac, ce ar trebui sa faca, cat de bine fac sau unde ar trebui sa cotizeze ca sa faca mai bine. Acestea raman la latitudinea si gusturile fiecarui vizitator si Slava Domnului am avut fiecare de unde alege si unde sa ne regasim gusturile printre vinurile cramelor participante. De altfel nici nu stiu cati vizitatori o stiu/au auzit de Alina Iancu, cat mai degraba de proiectele ei in domeniul vinului.

 

Eu o sa trec mai jos in revista cateva impresii de la standurile pe care le-am vizitat, cu mentiunea (eterna) ca as fi vrut sa incerc mai multe vinuri, dar timpul nu mi-a permis…

Incepem cu batalia spumantelor. Pe care o credeam castigata apriori de catre cei din  Salaj, de la Carastelec care au avut rabdarea (si dotarile/know-how-ul) sa isi tina vinurile indeajuns de mult in sticla cat sa para acum niste mici capodopere. Carassia Classic-ul extrabrut seamana derutant de mult cu o Champagne in stil modern, bine slefuita. Blanc de blancs etaleaza aciditatea aspra specifica Chardonnay-ului in tinerete si eu l-as mai lasa un pic sa se aseze. Rose-ul  este fin si lejer, perfect echipat pentru sezonul estival ce bate la usa. Foarte bune! Bine, cumva previzibil; ma asteptam la ei sa vina cu ceva deosebit dupa ce ne-au tinut atata timp in suspans.

 

Supriza pentru mine au fost spumantele celor de la Domeniile Panciu. Alta zona cu traditie si potential aflata insa in capatul opus al tarii a pus la bataie trei exemplare socant de bune. Sunt cele mai bune spumante pe care le-am baut de la ei pana acum si care au intrat in mod clar in topul preferintelor personale autohtone. Blanc de Blancs-ul desi calitativ nu este departe de Carastelec abordarea este in stilul unei Champagne Tradition cu notele de tarta de mere/mere batute mai pronuntate si cu un corp mai generos si pronuntat. Cel mai mult m-au impresionat Cuvee Prestige (care are si o nota autohtona data de Feteasca Regala din asamblaj) cu o eleganta si echilibru de invidiat si asul din maneca, un Blanc de Noir inca nelansat iarasi surprinzator de complex si structurat.

Una peste alta batalia spumantelor este departe de a fi transata si pentru mine s-a incheiat nedecis. Cert este ca avem acum pe piata niste exemplare foarte reusite, iar atat cei de la Carastelec, cat mai ales cei de la Panciu merita felicitari pentru ce au reusit sa obtina.

 

La Davino tin sa punctez schimbarea de filozofie in domeniul albelor care are loc de cateva recolte si care a dus vinurile intr-o zona noua de eleganta si rafinament, in detrimentul concentrarii si aromelor. E ca si cum vinificarea vinurilor albe s-a rupt ca stil de cea a celor rosii cu consecinte pozitive asupra primelor.

La capitolul rosii bineinteles ca Davino ramane pe locurile fruntase ale podiumului autohton, dar nu pot sa nu remarc tineretea vinurilor (mai ales a celor de top) care abia dupa cativa ani in sticla vor straluci la adevarata lor valoare. Dar intr-o piata imatura Davino este cumva victima propriului  succes, vinurile terminandu-se repede si vocile ridicandu-se din ce in ce mai galagioase intru jertfirea viitoarei recolte. Nu pot decat sa sper ca majoritatea bautorilor de Flamboyant si DCR au ajuns la un nivel de cunostinte care sa le sugereze sa cumpere 2013 pentru viitor si sa bea acum vintage-uri ca 2008, 2009 sau 2010. Sau Iacob, ca nu e nicio rusine. Ba din contra, 2014 ofera mai multa placere la ora actuala decat vinurile de top din 2013. Care vor ce trebuie peste vreo 4-5 ani minim.

 

La Corcova am trecut peste un Sauvignon Blanc cuminte si comercial, un Chardonnay “simplu” tipic si unul baricat, reusit, dar care mai trebuie sa integreze lemnul. La capitolul rosii Cuvee Boheme este bun, acum asamblaj cu Syrah, dar eu plang dupa cel precedent. Pinot Noir-ul este un vin reusit, dar inca tinerel si dominat de lemn, in schimb Cuvee Racoveanu este excelent si se numara printre rosiile de top de pe la noi.

 

De Silva a venit cu (o parte din) portofoliul LVMH; vinuri impartite pe mai multe continente, dar cu un nivel de calitate de la care nu s-a facut rabat indiferent de sursa. Celebrul Cloudy Bay SB, vinul care a pornit legenda SB-ului in Noua Zeelanda ramane o referinta in materie. De remarcat si Pinot Noir-ul, stilistic singurul Pinot Noir de la targ.

Apoi Terrazas Chardonnay care este un exemplu scoala de cum se face un Chardonnay suprabaricat bun, cu aciditate si mineralitate care sa sustina tonele de lemn.

Mie sincer mi-au placut australienele de la Cape Mentelle, iarasi producator care a facut istorie in Margaret River si care a ajuns (inca) o perla in portofoliul LVMH. Asamblajul lor rosu, Cabernet/Merlot este atat de bordelez in exprimare si stil incat nu ii dau multe sanse in fata gusturilor autohtone. Dar pentru un australian pe mine unul m-a impresionat. De fapt Margaret River este printre regiunile mele preferate in materie de vin de la Antipozi. Ah si sa nu uit: albul, asamblaj intre Sauvignon si Semillon, ghiciti de ce imi aduce aminte? Excelent si acesta.

 

De la Crama Bauer am trecut in revista aceleasi vinuri cu personalitati distincte si bine definite. S.V.S 2014 la trei ani de recolta se tine foarte bine, Sauvignonasse  2016 e taios, electric si precis; Orange-ul este complex si intrigant, Cramposia este in stil Riesling nemtesc, Merlot-ul este fructat, tanar, impetuos si trebuie sa mai stea. Nu cred ca trebuie sa va mai spun ca imi plac atat filozofia cat si vinurile-experiment, debordand de personalitate la un nivel calitativ ridicat, de la crama boutique a lui Olivier Bauer.

 

La Vitis Metamorfosis am trecut prin doua albe reusite (un Sauvignon Blanc si un Chardonnay care le-a iesit foarte ok) pentru a ajunge la vinurile rosii pentru care zona este celebra. Adica la Negru de Dragasani (sic!) moale, concentrat, catifelat si onctuos facut fix pe gusturile publicului autohton. Este/va fi un hit.

Ceea ce mi-a placut mie in mod deosebit a fost Feteasca Neagra Cantus Primus 2013, una dintre cele mai reusite de pe la noi. Si bineinteles Cabernet-ul care la Fiorenzo Rista este deja o certitudine ca ii iese cum trebuie. Este pana la urma unul dintre cei mai experimentati si talentati oenologi autohtoni. Asadar Cantus Primus Cabernet Sauvignon 2012 nu face exceptie.

 

La Villa Vinea am remarcat ca de cand albele nu mai tind spre niveluri de alcool redutabile au devenit mai expresive si proaspete, exprimand mai bine zona din care provin. Era si pacat pentru ca este un teritoriu in care vinurile albe au potential exceptional, fapt confirmat si de cele prezente la stand. O Feteasca Regala foarte buna, un Sauvignon intr-un stil cum nu poti sa gasesti prin sud si care tinde stilistic Stiria sau Alto Adige. Apoi un asamblaj de Fetesti care sustine excelent un baric judicious aplicat rezultand un vin captivant ca stil si exprimare. Mai putin partea de onomastica/branding cu Diamant (?!?!), care nu prea ii face onoare. Da, e foarte bun, dar…Diamant?!?!

 

La SERVE am gasit doua asamblaje noi, propaspat lansate, care au intregit familia de Poix: Cuvee Clemence (CH+FA) un alb fin si elegant, in stilul casei si Guillaume (PN+FN) plin si suculent care trebuie sa mai stea un sticla. Nu cred insa ca vor apuca, sunt doar in jur de 5000 de sticle din fiecare.

 

La Licorna Winehouse Am incercat doua vinuri in stilul inconfundabil Gabi Lacureanu. Daca Merlot-ul Serafim 2014 este usor prea cremos, catifelat, onctuos si concentrat pentru gusturile mele, Bon Viveur rosu (CS+M 2014), desi respecta “stilul casei” in materie de putere si concentrare, vine cu o structura competenta si o evolutie ferma care ii confera seriozitate si caracter. Unul din vinurile rosii de referinta ale zonei care cu siguranta va prinde la public. Gabi se pare ca isi intra in mana la Licorna si ambitios cum il stiu cu siguranta vom mai avea surprize placute pe viitor de la el.

 

La Aurelia Visinescu am incercat Anima Trei Fete Negre varianta 005 (cu 2013,2014 si 2015 in asamblaj), care ramane cea mai completa, din punct de vedere international, Feteasca Neagra de pe la noi. Tinand cont de tehnica de vinificare (asamblaj din trei ani diferiti) cred ca asta spune multe si despre soi ca atare. Apoi un Anima Syrah 2012 foarte bun, slefuit de timp, care acum este la apogeu/intra pe platou. Interesant cum va evolua, desi daca il prindeti acum este delicios.

 

La Balla Geza am trecut printr-un Clarus 2015 spumant rose brut facut din Cadarca si Merlot pe metoda traditionala; reusit, echilibrat, cu un dosage care il face popular si savuros. Ah si celebrul Cabernet Franc 2011 unul dintre vinurile de top de la noi care arata putine semne de evolutie si cred ca mai are ani buni inainte.

 

La Avincis m-am pastrat pentru Rusalii dar nu am putut sa ma abtin sa trec prin rosii: un Negru de Dragasani carnos, copt, opulent dar care pastreaza structura, Un Pinot Noir bun dar care trebuie sa mai stea putin si un Cuvee Andrei Cabernet Sauvignon 2012 foarte bun, scoala, in stil frantuzesc, inca tanar dar cu viitor luminos.

 

Desi voi fi acuzat de partizanat (sic!) va spun doar ca vinurile vecinilor de la Casa de Vinuri Stefanesti sunt in crestere calitativa evidenta; Truda Fanny alb ajunsa deja la editia a doua, fiind evident mai fin si elegant decat la nastere. In plus, pentru ca vine vara, vedeti ca a aparut si Loungeitude Rose. Chiar si in Magnum!..:)

  

Cam acestea au fost impresiile de la Revino Wine Fair. Se pare ca targul si-a intrat „in mana”; fata de editia inaugurala lucrurile „curg” mult mai natural si de la sine. Ah si sa nu uit sa mentionez inca un lucru care mi se pare pozitiv: vizitatorilor le sunt aduse la cunostinta inainte, pe site, nu numai cramele participante, dar si vinurile pe care acestea le vor prezenta.

Thumbs up si ne vedem la anul!

  

One response so far

 

May 16 2017

Degustare! Grecia necunoscuta, dincolo de Xinomavro si Agiorgitiko

Published by under Altele,Degustari,Diverse

 

In afara preocuparilor pentru vinurile de top ale mapamondului, una din pasiunile mele este sa descopar si sa explorez soiuri si regiuni noi, cu vinuri necunoscute. Este pana la urma tot o varianta de educare a palatinului care iti deschide perspective noi si nebanuite asupra unei lumi ascunse a vinului, aflata in afara luminilor reflectoarelor. Dar care poate furniza surprize si satisfactii uneori la fel de mari ca zonele „mari”, cunoscute.

In mod invariabil in cazul meu destinatiile favorite pentru astfel de incursiuni se invart in jurul Mediteranei, leaganul civilizatiei europene. Trei  tari din acest areal cred ca au impreuna tot atatea soiuri indigene de struguri cat restul lumii la un loc: Italia, Grecia si Franta. Daca nu mai multe…

Grecia mai are marele avantaj ca este „locul de unde a pornit totul” in Mediterana, leaganul civilizatiei viticole. Aceasta daca facem abstractie de fenicieni ai caror epigoni nu le-au continuat la acelasi nivel traditiile in domeniu.

 

In ultimii ani pentru a patrunde pe piata internationala Grecia a avut o strategie bine gandita, (cumva in stilul Portugaliei) prin care, din vasta colectie nationala, s-au focusat pe doua soiuri importante de struguri pentru promovarea vinului rosu: pufosul Agiorgitiko si impetuosul Xinomavro.

Dincolo insa de aceste soiuri fanion, care au devenit intre timp arhicunoscute la nivel international, se afla o intreaga pleiada de soiuri nu mai putin meritorii de laude, dar care nu au avut sansa promovarii internationale. Dar care,  pentru un pasionat de vinuri, comporta o atractie mult mai mare decat cele aflate deja in lumina reflectoarelor.

 

In consecinta, l-am rugat pe Vasilis Ioannou, importatorul vinurilor grecesti in Romania, sa imi gaseasca cat mai multe vinuri din soiuri grecesti (unele cu anvergura balcanica) pe care sa le incercam intr-o degustare.  Cunoscandu-i entuziasmul eram sigur ca nu ma va dezamagi.

Si nu a facut-o… In urma investigatiilor si a eforturilor laudabile a adus 8 vinuri considerate reprezentative pentru soiurile respective. Doua sunt din soiurile „clasice”, Agiorgitiko si Xinomavro, alte cinci sunt din soiuri mai putin cunoscute/popularizate si unul este deocamdata necunoscut chiar si de catre cei care il vinifica.

 

Si cum imi place sa imi impart pasiunea (si vinurile) cu prietenii, cu acestea vom organiza o degustare  a carei fisa o regasiti mai jos:

 

Unde? La restaurantul Aubergine  din Bucuresti, pe strada Smardan, nr. 33 in Centrul Vechi

Cand? Joi 25 mai 2017, de la orele 19:00

Ce? Opt vinuri varietale reprezentative din soiuri indigene grecesti:

  1. Black of Kalavryta 2015 by Tetramythos Wines (Peloponnese) 100% Mavro Kalavrytino
  2. Limneon 2015 by Porto Carras. P.D.? ( Halkidiki) 100% Limnio
  3. Mavrotragano 2015 by Santo Wines (Santorini) PGI 100% Mavrotragano
  4. Fine Mavroudi 2013 by Anatolikos Vineyards.( Thrace) PGI 100% Mavroudi
  5. Gaia Estate 2013 by Gaia Wines. (Nemea) PDO 100% Agiorgitiko
  6. Ramnista 2012 by Kir Yiannis. (Naoussa) PDO 100% Xinomavro
  7. Taos 2010 by Parparousis (Peloponnese) PGI 100% Dry Mavrodaphne
  8. Biblinos 2011 by Biblia Chora.  Unknown Greek Variety.

 

In plus vinurile vor fi insotite de un meniu de degustare compus din antreu, fel principal si apa minerala/plata:

1  -ficatei de pui servit cu nuca (pasta de ficatei by Aubergine), blue cheese, camembert, paine de casa

2  Piept de rata si medalion de muschiulet de vitel servit pe pat de piure cu sos de vin rosu si piper verde

 

Cat? 150 lei/persoana platibili intr-un cont pe care il voi comunica ulterior participantilor.

 

Cine doreste sa participe sa imi dea mail la adresa dan@provin.ro. Ca de obicei locurile sunt limitate si se ocupa la confirmarea participarii si plata taxei.

 

 

No responses yet

 

May 12 2017

Dupa 10 ani: orizontala Stirbey 2007

 

Ce inseamna un an viticol excelent? In regiunile viticole celebre de pe afara e destul de clar. Este acel an care, prin conditiile climatice, iti permite sa atingi maximul de potential pentru stilul de vin produs in zona respectiva. Cu istorii cuantificate si cuantificabile de sute ani in spate, e destul de usor de catalogat un an ca facand parte din cercul select al vintage-urilor legendare. Cum ar fi de exemplu 2005, 2009 si 2010 in Bordeaux.

 

In Romania insa e mai dificil sa ne pronuntam asupra subiectului. Din varii motive. Unul ar fi ca nu prea avem date istorice relevante. Al doilea ar fi ca nici macar in cei aproximativ 20 de ani de istorie “quality” identificabila, palpabila (palatabila, de fapt) nu prea a stat nimeni sa faca o clasificare impartiala a anilor de recolta. Era si greu sa faca. Aceasta presupune munca (fara remuneratie) si in general la noi lumea se ocupa cu organizari festive, concursuri, mai o icra mai un piscot, mai o poza la crama, nu ii arde de vintage-uri si alte detalii din astea. Pierdere  de vreme…

 

Asadar singurele surse credibile si identificabile sunt oamenii care fac vinul. Si care pot povesti din propria experienta dramele sau realizarile inregistrate in fiecare an. Doar ca si in cazul acestora benchmark-ul lipseste si fiecare intelege un an prin prisma propriei filozofii de a face vin.

 

Si aici ajungem la anul 2007. 2007 a fost un an secetos si cald, cu temperaturi ridicate, care au permis acumulari de zahar importante. Excelent, de vis, ar spune unii. Adica avem vinuri extractive, coapte care debordeaza de fruct si pe care poti sa aplici cu generozitate straturi consistente de baric.

 Dificil ar spune altii…zahar mult inseamna niveluri de alcool redutabile si aciditate scazuta. Si rezulta vinuri grele, gemoase, amorfe, pline de fruct supracopt si ulterior cu tone de baric, care iti stau in gat dupa primul pahar. Si care mor in sticla in cativa ani fara sa evolueze practic undeva.

Asadar la noi viziunea asupra unui an este cumva impartita si adevarul este undeva la mijloc. Atata timp cat nu exista o referinta pentru fiecare regiune care sa dicteze ca un an a fost doar bun sau excelent totul se reduce la perspectivele personale.

 

Eu de exemplu, deoarece imi plac vinurile impetuoase, cu personalitate, puritate, expresive, pe alocuri ferme si inchise in tinerete,  construite pe aciditate si tanini, nu as spune ca 2007 a fost tocmai un an favorabil pentur acest stil. Insa sunt total convins ca exista opinii contra la fel de bine argumentate.

Apoi intervine discutia diferentelor dintre zonele viticole ale tarii. Un 2007 in Dealu Mare sunt convins ca arata altfel decat un 2007 la Lechinta. Sau la Cotnari sau Oprisor. Variatiile sunt imposibil de clasificat/cuantificat la ora actuala, in stadiul primordial de dezvoltare in care se afla industria autohtona de vin. Cate bordeie atatea obiceie…si preferinte.

 

Sa revenim insa in Dragasani si la titlul postarii de fata. De 1 Mai, ca in fiecare an, la ziua portilor deschise la crama Stirbey, Oliver Bauer ne-a desfatat  cu o orizontala de vinuri din recolta 2007. Este una din rarele ocazii in care poti vedea in Romania cam tot portofoliul unui producator dupa 10 de la recolta. Sigur mai exista verticale, dar dintr-un singur vin e mai greu sa iti dai seama de cum a fost un an viticol. Dar din 6 vinuri ale aceluiasi an poti sa iti face o idee ce inseamna un an cu temperaturi mai ridicate pentru vin. Si cand vezi cam aceleasi vinuri din 2006, 2007, 2008, etc incepi sa iti faci o idee despre specificul zonei si cum se manifesta acesta in pofida sau sub influenta conditiillor climatice.

 

Ah si inca o chestie importanta: ca sa poti sa citesti/intuiesti/definesti anul si zona in vinuri trebuie ca acestea sa fie facute de acelasi om si cu aceeasi filozofie (cumva mai neinterventionista). Ca altfel citesti in ele schimbarile de drojdii, de regimuri de ardere a baricurilor, de lipsa fondurilor pentru baricuri noi,pentru platit oenolog sau intretinut viile.

In Romania trebuie cumva sa se alinieze astrele si cand iei cramele autohtone la rand si aplici criteriile de mai sus constati ca cele care raman le numeri pe degete. Hai sa nu zic de la o mana…Practic numai criteriul lui “cine facea vin in 2007” elimina cam 80% din producatorii actuali de pe piata.

 

Pana la urma asta este (unul din) farmecul Stirbey (si numai de acolo, al producatorilor cu traditie de la noi, vedeti postarea cu clasificarea din dreapta): ca avem/exista vinuri care (au fost facute) sa povesteasca niste ani si sa inchege profilul unei zone.

Ca o concluzie a expunerii de mai sus, eu unul sunt convins ca cine spune ca Stirbey (sau vreunul din top 4) nu face vinuri bune, ori hahar nu are de vin ori nu e in stare sa treaca dincolo de propriile frustari sau preferinte personale.

 

Revenind la vinurile in sine, am degustat 6 exemplare plus un Cuvee alb care era la liber. Plus celebrul Novac de pe colectia Art Deco:

 

Spumant Feteasca Regala Extra Brut De fapt este un zero dosage, dar regulile nu permit etichetarea de asa maniera la noi. Sic!  Nas superb, care imbina notele autolitice cu cele de invechire la sticla. Gust socant de dulceag, plin si fructat pentru un zero dosage (parca 5 g zahar rezidual?). Totul vine din extract si coacerea strugurilor datorita temperaturilor ridicate. Evolutie eleganta, mouse plin, prezent. Un spumant complex, prezent, dar fin si in acelasi timp gastronomic.

 

 

Sauvignon Blanc  2007 “Luftansa” (adica cel servit pe avioanele companiei la timpul respectiv) Nas cu arome de fructe exotice, coapte si usoare tente evolutive. Gustul este rotund, evolutie liniara, corpolenta, cu final usor iesit in evidenta, marcat de un kick de aciditate si tanini?!?! Cert este ca lasa un postgust de vin rosu in care tanini curata palatinul mai ceva ca un vin rosu. De baut acum.

 

Feteasca Regala Genius Loci Un regal. Complex, fin, diafan cu o evolutie incredibil de suava si eleganta, dar prezenta, ca a unui Burgundy mare. Incredibil ce se poate scoate din Feteasca Regala. Memorabil, pentru vin din soi romanesc cu 10 ani la active: legendar.

 

 

Cabernet Sauvignon nas care imbina fructul negru copt si notele tertiare tipice, de tutun si pielarie. Gustul este subtire, evolutie liniara, de baut acum. Ma asteptam sa fie mai plin?

 

Merlot (simplu) Nas cu fruct rosu si negru plus clasicele note de evolutie. Gustul este mai plin, rotund, catifelat, cu o evolutie inchegata si tanini fini pe final. Ofera mai mult placere acum decat Cabernet-ul.

Oricum amandoua au o tipicitate de invidiat la 10 ani de zile si tinand cont de an. Au evoluat exact ca un CS si un Merlot scoala, riguroase.

 

Merlot Rezerva Nas complex, de fruct copt, inca proaspat, condiment si o dimensiune tertiara fermecatoare. Gustativ evolueaza coerent, echilibrat, cu un fruct inca prezent, suculent incadrat de o structura de tanini competenta. Foarte bun de baut acum, un exemplar clasic, in stil Merlot Right Bank evoluat, intrat pe platou, dar cu rezerve evidente de evolutie in fata.

 

 

Pe scurt vinurile reflecta fidel conditiile climatice ale anului. Mai extractive, cu niveluri de alcool mai sus, dar oglindind stilul vinificatorului (care se vede ca a facut tot posibilul sa le “echilibreze”) si specificul zonei. Oricum se pare ca in Dragasani chiar si in anii caldurosi vinurile isi pastreaza potentialul si capata o dimensiune noua si nebanuita in evolutie.

Personal dintre albe mi-a ramas in memorie Feteasca Regala Genius Loci. Iar de la rosii raman fan al Novacului de pe Art Deco. Pe care l-am revizitat cu placere si acum ca i-am vazut si fratii de recolta mi se pare cu atat mai socant de fin, elegant si expresiv.

 

 

No responses yet

 

Next »