May 02 2016

PAMFLET: 50 de producatori ingenui intalnesc cincizeci de aberatii ale Marinelei…

Published by under Diverse

 

Confruntat fiind cu acuzatii (voalate?) de misoginism m-am gandit ca e bine sa fac un inventar de aberatii si elucubratii.  Ca sa ramana la caiet si sa nu zica lumea apoi ca Doamne Fereste avem ceva cu d-soara Ardelean. Ca e frumoasa, desteapta si a reusit in viata. Yeah, right!

“Invidia dom’le”…De altfel, e cam singura optiune de aparare atunci cand fisurile in pregatire sunt mai mult decat evidente si sandramaua scartaie de sta sa cada. Autovictimizarea lui „Au ceva cu mine!”

 

Asa ca haideti sa strangem 50 de aberatii ale Marinelei, pentru 50 de productori ingenui (parca atatia sunt la celebrul targ, nu?).

Nu e greu…la fiecare interviu/aparitie publica apar vreo 10 cu indulgenta, facem 50  fara probleme. Si probabil pana la toamna se strang si 500.

Nu mai departe de acum vreo doua zile avem (inca) un interviu programat (si platit probabil) de echipa de PR din care spicuim mai jos. Dincolo de abundenta de banalitati, lirisme si drama ieftina cu iz telenovelistic…avem asa:

 

  1. Un minut de foc pentru limba romana. Pe care desi o vorbim cu dezacorduri, iubim Romania, iubim ia. Pentru ca nu e asa, citez: „aici totul este posibil”:

03:25 „Ca calitatea, competenta profesionalismul nu tine de sex” . Da suntem misogini…”nu tine”, ca e mai multe.

03:42 „douamii patrusprezece”….e de fapt douamii paisprezece.) Unde esti tu Raducioiule ca ne e asa dor de tine, cum vorbeai tu cu accent si dezacorduri cand te-ai intors din Italia.…:)) Como se dice???

03:52 „Unde se vinde sau consuma vinuri”  iar…nu ies acordurile cu pluralul neam. O zi proasta probabil? Sau altceva?

 

 

  1. Recomandari de vinuri pentru Paste. E festival:

 

39:40  „Drob de miel sau miel umplut, cum se mai spune”. Como se dice??? adica.  Iubim gastronomia romaneasca..:)

39:50:  Solo Quinta de la Cramele Oprisor…Priceless…

Vinohora Rose??? Care pe site apare „in curand”, deci puteti sa il cautati lejer prin magazine ca cred ca o sa il gasiti.

Clarus Mustoasa de Maderat de la Minis. Nu, e de la Balla Geza/Wine Princess d-soara Ardelean. Minis e DOC-ul. Iar vinul respectiv colac peste pupaza nu are DOC. Ca are a doua fermentatie/imbuteliere in Ungaria. Uite contraeticheta aici. Deci legal Clarus nu are cum sa fie in veci vecilor de la Minis.
Asa ca d-soara specialista in spumante si in o mie de alte cele, fa-ti temele. Macar la vinuri.

Sa le cunosti care de la cine sunt si cum sta treaba cu DOC-ul. Daca tot vrei sa le promovezi. Misogin parca era, nu? Mda…

 

 

  1. Lectia de geografie, capitolul „tarile lumii”:

42:10 „…sunt tari precum Argentina, Australia, California, Africa de Sud” Say what? California? :))) “Welcome to the Hotel Californiaaaaa”

 

  1. Partea cu “profesionismul tehnic” si antrenamentul degustatorului:

Fatidicul minut 48:00: „nu ramane gustul de la vinul anterior … pentru ca sunt antrenata si este foarte important antrenamentul”…:)) Deci, daca te anterenezi ca lumea, nu ramane gustul de la un vin la altul. Nu stiam. Deh, am carente de antrenament. Eu mai mult cu apa. Dar nu prea mult…da?

 

 

  1. Bucata cu dl Popescu e superba de urmarit pentru ludicul misogin si partea de „sa incercam sa fim seriosi”…:) Asta incerc si eu de vreo cateva luni, dar nu imi iese neam.
    Si apoi la minutul 56:00 cand (iar) ne trage o recomandare (pentru a doua oara, ca a mai fost o data si in filmarea de la ZFlive): Gratar cu mici, ce bem? Spumant, Prosecco…:) Cu mici…:) Doua sticle. Zuper!
    Ah, si vorba de neuitat din final a dlui Popescu: „Nici o masa fara Marinela”…:)
     

 

  1. In final sa redevenim seriosi si sa revenim la raspunsul  la intrebarea „Da’ ce ai facut tu exact, sa intelegem si noi?” (intrebare pe care ne-o punem cu totii dealtfel, nu numai Andreea Esca, usor derutata si exasperata). Este epic, caleidoscopic si futurist in acelasi timp: „Eu spun daca un vin este demn de a fi medaliat”
    Ati inteles, da? Acum d-soara Ardelean este degustator international. Parca mai ieri era “consultant in strategie si marketing in industria  enogastronomica”. Uneori este (a fost?) si sommelier. Ne hotaram pana la urma? Ca deja e prea caleidoscopica toata treaba si nu mai intelege nimeni nimic.
     

 

Si apoi d-soara, in efortul supraomenesc de a nu fi asociata tagmei, sterge pe jos cu profesia de somelier si cu toti practicantii de pe la noi. Care meserie evident i se pare la ora actuala sub pretentiile si standardele la care a ajuns. Sa retinem ca “ea nu a fost niciodata somelier”. Desi a castigat titlul de cel mai bun somelier din Romania in „douamiipatrusprezece”, meseria nu e demna pentru ea. Ea e degustator si se ocupa de partea tehnica..:)))
Iar diferenta dintre ea si un somelier e diferenta dintre un sofer si un medic…socant de jignitor!
Soferi, da? Ca toti de pe la noi au cursuri de doua saptamani. Si ea are de trei ani. Soferie, te iubesc!
Impresionant totusi cum s-a descurcat Esca pe tot parcursul interviului. Mostra de profesionalism.

 

 

In concluzie, sunt misogin au ba? Da, recunosc, AM O PROBLEMA. Cu impostura, aroganta, autosuficienta, teatrul  ieftin. Indiferent de gen. Masculin sau feminin.

Si urasc oamenii care ma iau de prost.

 

Inventarul continua…pariu ca ajungem la 50 in maxim 2 interviuri? Daca nu cumva am depasit, daca luam in considerare si ce avem in urma.

 

P.S. Nu aveti asa un sentiment ca imparatul este gol? Chiar socant de gol pe alocuri,nu?

 

wine book of romania

5 responses so far

 

Apr 26 2016

Vinurile de la Goodwine 2016…

 

Bun, dupa postarea de lunea trecuta in care v-am relatat vodevilul de la Goodwine care a oripilat o buna parte din oamenii de bine ce populeaza vinosfera romaneasca, facem astazi o scurta trecere in revista a vinurilor pe care le-am trecut eu in revista la amintitul eveniment.

Pe scurt,  la Goodwine ramane cum am stabilit. Este (a ajuns) ce am prezis ca o sa fie: un targ de tinere sperante.

 

Cam toti producatorii mari ( a se citi quality) s-au retras. Ar mai fi Oprisor. Si atat. In rest multe crame mici cu vinuri bune si pentru acestia Goodwine este un prilej foarte bun sa se faca cunoscuti. E un fel de clasa pregatitoare. Clasa 0. Dupa ce ai facut gradinita 3-4 ani pana au intrat viile pe rod.

Ah, plus gigantii Jidvei, Cotnari, Vincon care probabil sustin financiar majoritar targul.

 

La capitolul licori nu prea mai gasesti vinuri cu defect. Toate sunt ok, bune, normale, fara varfuri evidente. O fi de la furnizorii de furnituri, de la varsta/clonele viilor, de la consultant, stil de vinifcare  nu stiu. Dar cu siguranta sunt corecte, mainstream, internationale, normale.

Mult vin corect si bun. Diferenta dintre ele o fac pretul si pe alocuri etichetele si marketingul. Ma gandesc ca este si va fi din ce in mai greu sa vinzi vin imbuteliat in Romania. Si oricum in afara nu prea ai unde sa vinzi.

Dar sa intram un pic si un amanunte. Bine nu in foarte amanunt ca nu o sa stau sa insir pomelnice de flori , fructe si condimente ca nu mai suntem la gradinita.

Si oricum daca eu va zic ca in Sauvingon-ul Blanc de la Crama X o sa gasiti fructul pasiunii un pic necopt, care  a stat la 35 grade (celsius sau panta, nu conteaza) pe o ramura din America de Sud langa o pastaie de vanilie, cu siguranta o sa ma credeti si o sa va repeziti sa scrutati atent licoarea respectiva…:)

 

Asadar:

 

Budureasca: Fume-ul este acelasi vin foarte ok si cu un RPC redutabil. Anul nu va intereseaza ca iese la fel tot timpul. Si asta e un lucru normal si de laudat. Rose-ul ecologic din Merlot este bine facut, usor international, dar nu stiu zau cum o sa se pupe cu Dacii care branduiesc crama. Problema lor. Din Daphix si Oro Manisa ( nu ma intrebati ce inseamna ca o sa va doara capul, de la explicatii nu de la vinuri) prefer Daphix pentru plusul de structura si prospetime. Majoritatea de pe la noi o sa prefere Oro Manisa pentru ca are are Tamioasa. Bingo!

 

Domeniul Bogdan: Producator nou, face vinuri din viticultura biodinamica in Dobrogea, dar nu au inca o crama unde sa vinifice. Asa ca trebuie sa tranporte strugurii prin tara la altii si probabil ca se mai pierde o parte din al patrulea patrar de la faza lunii pe drumul din Dobrogea in Dealul Mare. Oricum in curand o sa aiba si crama din cate am inteles. Vinurile sunt insa bune, corecte, Muscat Ottonel-ul reusit. Nu sunt un fan al soiului, dar al lor mi s-a parut ce trebuie. Cuvee alb iar bine facut, Sauvignon-ul usor diluat si cu ceva urme de sulf. Astept cu interes sa vad cum se vor dezvolta.

 

Crama Vladoi: am trecut prin albe. Care au o tusa comuna evidenta, dar e de notat ca per ansamblu calitatea este in cresterea fata de anii anteriori. Vinurile sunt mai pline, fructate, expresive. O fi de la vii, o fi de la oenolog, asta nu pot sa va lamuresc. Vorba unui titan al blogosferei romanesti care probabil  e pe lista scurta  la lada de Burgundy de la toamna: „doar timpul ne va dezvalui secretele.” Sic!

 

Crama Tata si Fiul Sincer am ramas surprins de vinurile lor. Nu am apucat sa beau decat albele si rose-ul dar asa aciditate si prospetime mai rar pe la noi. Bune! Bine etichetele mai ciudate, cam negre si serioase pentru vinuri asa baubile, dar in rest vinurile chiar m-au surprins placut. De umarit.

 

De la vecinii de peste Dunare, respective Midalidare am baut un Sauvignon Blanc bine facut si la un pret excelent (in jur de 25 de lei?), plus doua rose-uri diametral opuse: unul mai fructat si usor dulceag, plat si altul fresh, vioi si proaspat. Deci au pentru toate gusturile, la preturi pentru buzunarele mai subtiri. Thumbs up!

 goodwine 3

 

La Jidvei am trecut prin gama de Ana si Maria. Chardonnay-ul chiar a evoluat frumos, il ajuta aciditatea. Si Feteasca Alba arata cum trebuie.

 

La Casa de vinuri Cotnari Grasa in sec mi-a placut cel mai mult din seria Colocviu. Are materie, aciditate, prezenta, seriozitate, e ce trebuie. Si restul vinurilor de pe Colocviu sunt corecte si bine facute. Parca Rose-ul mai slab fata cum il stiam. Ah, si au scos o gama noua pentru retail, Iris. Vinuri ok pentru banii care se cer (vor cere) pe ele, clar peste ce produce “combinatul”.

 

La Crama Hermeziu avem cate doua exemplare de Sauvignon Blanc si Chardonnay din ani diferiti, dar asemanatoare intre ele. Si ca soi si ca ani, cele mai noi avand aciditatea usor mai sus. Vinuri corecte, vinificate probabil cu aceleasi drojdii, preturi ok. Tot aici s-au lansat vreo 4-5 variante de Rose, din soiuri diferite (CS, FN, Busuioaca, etc) toata in jurul aceluiasi nivel de calitate (adica palatabile), dar cu prezentare mai lucrata Vinolok&stuf. Si cu denumire de origine fratuzeasca: “C’est soir”. De gustibus!

 

La Crama Averesti am incercat noua gama HORECA Nativus: Sauvignon scoala, Zghihara bine facuta, acida si subtire in stilul soiului si un Aligote foarte reusit, plin, cu aciditate si mineral. De retinut si de revazut. Preturile usor cam sus; cele de pe gamele “normale” de linie, au RPC-uri mult mai bune. Aligote-ul merita banii…

 

La standul de la Rifco Trading cred ca am intalnit cele mai bune vinuri romanesti de la targ. Nu, nu am mai baut o data Truda Fanny…:)  Am reincercat Orange-ul de la Bauer. Spun reincercat ca il mai vazusem o data la crama in versiune prelansare acum ceva timp. Mi-a placut: complex, plin, dar cu o aciditate  de invidiat pentru stilul respectiv, care il sustine si il face extrem de baubil si versatil in asocieri. Super! De asemenea Rose-ul tot de la Bauer care desi era 2014  respecta stilul cramei: fresh, vioi construit pe aciditate si fructe proaspete. Ah si noua Cramposie (2015) de la Stirbey, care este la fel de buna ca si vechea, no surprises here.

 goodwine 2

 

Cuvee Pitigaia 2013La standul producatorului baricuri Unicom (Vallach), Irinel Macici ne-a deturnat cu un excelent Cuvee Pitigaia 2013 de la Crama Ferdi, exponent reusit al stilul Dealu Mare: fructe coapte, extractiv, baric integrat, foarte bine echilibrat si cu structura de tanini frumos lucrata. E mai spre stilul Davino si calitatea nu e departe de DCR. O surpriza placuta!

 

La Liliac  am incercat Feteasca Alba 2015 in stilul cunoscut al zonei, buna. La capitolul albe e greu pe la noi sa faci ceva peste Transilvania. Sauvignon Blanc-ul nu mi s-a mai parut totusi atat de reusit ca in alti ani. E posibil sa ma fi si obisnuit cu stilul. Orange-ul de in Chardonnay bun, dar mai plin si apasator decat cel de la Bauer care, mie personal mi-a placut mai mult. Bine si soiurile sunt diferite, cel de la Oliver e din Sauvignonasse parca; desi nu stiu cat de mult mai conteaza soiul la stilul acesta de vinificare.

 

La standul cu producatori din Italia promovati de Carmelo Sgandurra (aka Zosimo Sommelier) am baut unele dintre cele mai bune vinuri de la targ. Nimic surprinzator insa.

M-am bucurat ca am avut ocazia sa beau Frascati, vinuri care rar le gasesti in afara Italiei. De fapt nici prea departe de Roma nu ajung, fiind vinificate  in Lazio, v-ati prins, se beau local. Trei exemplare foarte bune de la Castel de Paolis, cu structura, mineralitate, eleganta. Mai ales un asamblaj de Viognier si Malvasia superb. Ah si un excelent vin dulce, Muffa Nobile, din struguri cu botrytis care emula periculos de aproape un Sauternes bun. Cu eticheta facuta de varul lui Marcello Mastroiani. Foarte reusita de altfel. Mi-au placut vinurile lor, de la prezentare la continut. Aveam o parere mult mai “sagalnica” despre Frascati, dar se pare ca fac si exemplare serioase.

Am trecut prin trei Primitivo/Zinfandel de la Schinea. Pline de tone de fruct copt, dulceag. De retinut ultimul, Angioino, la care taninii reuseasu sa sustina incarcatura impresionanta de fruct rezultand un exemplar reusit.

Plus doua Gavi linistite de la Il Poggio di Gavi, bune si un spumant fermentat 48 de luni pe drojdii cu un echilibru excelent in gust intre aciditate, notele autolitice si corp.

 Goodwine 1

De la fratii de peste Prut am incercat ceva de la Molda Wines, vinuri bune, bine facute, un Chardonnay usor cam mult baricat, un Pinot ambitios si un Riesling bunicel. Apoi de la o vinarie mica Dac, am baut un exemplar foarte reusit de Babeasca neagra (bine, Rara), neetichetat inca, dar de urmarit. Tot de la ei un asamblaj CS+M+Saperavi, blendul clasic in stil Bordeaux + soi local, foarte reusit si el. De urmarit producatorul.

 

Cam asta a fost in linii mari. Cu deficit la rosii dupa cum observati. Pentru ca nu am mai avut timp  din cauza participarii cu intermitente si cu repetitii la “gala premiilor bloggeritului de vin romanesc” aka Forumul Vinul.ro.

 

Pe scurt: sa se tina si la anul, sa se tina si forumul, sa se dea si premiile.  Sunt tot atatea ocazii minunate sa mai iesim din cotidian, sa mai schimbam o vorba, sa mai nastem o polemica.

De schimbat, mai greu. Vinul evolueaza, industria mai greu, consumatorul si mai greu.

Ca stiti cu totii (mai ales cei de prin sectorul serviciilor) cum e: lucrul cu omul e cel mai greu…:)

2 responses so far

 

Apr 18 2016

PAMFLET: Mic manual de utilizare a blogger-ilor de vin: tragi-comedie in trei acte, cu premii…

 

Postarea de fata nu este despre Goodwine. Cat mai degraba despre cum si-au petrecut subsemnatul si confratele George Mitea o parte din din Goodwine-ul de anul acesta. La Forumul Vinul.ro. Care anul acesta s-a tinut in paralel si practic la Goodwine. In spatele restaurantului cu peste proaspat decongelat. Pentru cunoscatori.

 

Bineinteles ca nu eram in program si nici nu eram inregistrati. Oricum noi suntem neinregistrati de cand ne stim. Eram un fel de Che cu Fidel. Acum redevenind seriosi, ca o scurta paranteza la pamflet, daca trebuie sa platesc pe undeva sa mi se comunice un IBAN. Contribui cu bucurie la bunastarea mediei de vin din Romania. Si sa se consemneze ca nu ne-am atins de bufet! Daca nu au iesit chiftelutele cu susan la numaratoare nu am fost noi de vina. O fi fost vreun participant mai infometat sau au mai taiat baietii de la catering la gramaj.

 

Sa revenim. Am tot deranjat onorata adunare de vreo 3 ori si iar imi cer scuze celor din public ca tot deschideam usa, ca la vagon. Dar noi tot vroiam sa stim daca  a trecut “nasul” cu blogger-ii.

 

De fapt daca rememorez evenimentele, eu unul recunosc ca vroiam sa trag chiulul de la Forum si tot pamfletul de fata e practic din vina exclusiva a lui George. Caruia ii multumesc pe aceasta cale. M-am intalnit cu el la sa mergem impreuna pe la standuri, sa mai schimbam o impresie si mi-a zis de vreo 10 de ori in decurs de o ora ca el la 12 si jumate se duce la Forum. “WTF? Unde mah?” Prima data nu zic nimic, nu comentez. Zic o vrea omul sa se informeze despre cotele apelor Dunarii, o fi avand vreo barja blocata la Bechet.

 

Pana la urma, la 12:20 cand da sa ma paraseasca la standul nu mai stiu care,  il iau de guler si il intreb direct:  “Dar ce cauti monser acolo?”  Si ma lumineaza: e acolo un punct pe ordinea de zi: “Blogger-ii de vin,  mic manual de utilizare” Sau ceva de genul. Imi pica fata si intreb ca tot omul normal: “Pai si ai prezentare?”  Zice: “Nu, dar sunt curios cine prezinta”. Eu ma uit la el, el la mine. Ciprian la Galati, Bogdan la Oradea, degetele de la o mana s-au epuizat rapid cu inca vreo 2 nume. Deci cine naiba prezinta?

 

O iau mental cu cei din sala: Cezar nu, ca e rusine, e ditamai redactoru’-sef. Dl Paduraru iar nu. Ca d-lui e critic, degustator autorizat, membru in jurii internationale si organizator de concurs international. Nu are ce sa caute sa se coboare la capitolul bloggeri. Pai si atunci cine a elaborat manualul meu (nostru?!?!) de utilizare?

 

Si asa incepe comedia (tragedia?) in trei acte. Ca am tot intrat si am iesit din scena de vreo 3 ori.

 

Actul I prima descalecare: nimerim in mijlocul unei discutii cu falsurile si vinurile de pe marginea drumului. Bineinteles Vrancea era (iar) star. Ca parca numai in Vrancea se falsifica. A devenit asa un fetis si mai nou e la moda, ca media de la noi sa isi exerseze critica de vin nu pe vreun producator care scoate tone de posirca cu eticheta. “Doamne Fere” sa nu speriem fazanii.

 Ii luam in vizor pe aia care fac vin in curte si il vand la marginea drumului. Aia sunt plaga industriei de vin la ora actuala. De aia nu avem exporturi, de aia nu merge nimic in tara in materie de vin, de aia nu vinde lumea. Ca fac aia vin in curte si il vand la poarta.

Autoconsumul si nenorocitii aia de evazionsti din zona crepusculara numita Vrancea impiedica industria de vin sa aiba un succesul fulminant pe care il merita. In fine…critica in lipsa. Nu mai stia dl invitat de la autoritatea publica pe unde sa scoata camasa ca nu pune mana pe ei si nu isi face treaba. Nu insist ca nu am asistat la toata discutia si sa nu denaturez faptele. Iesim,se termina actul I.

 

Actul II Ne luam inima in dinti (deh asa e blogger-ul la targ, un pic luat si pus pe scandal) si intrebam la organizatori (ei treji si un pic palizi, de la discutii): “Cand e dom’le cu blogerii ca suntem si noi doi baieti din provincie, care “a” venit azi dimineata cu personalul de 4:23 si care “vrea” si ei sa stie cum sa procedeze pe viitor, ca blogerii adevarati, sa ceteasca manualul?”. Raspunsul scurt: dupa masa. Buuun: iesim la o tigara (George, eu nu fumez nici macar la nervi) si revenim dupa pauza.

Prindem o parte din prezentarea dnei Capatana despre initiativa Estkikawines de la Prowein. V-am vorbit si eu despre ea: a dat Al de Sus sa facem si noi in al 13 –lea ceas ceva cum trebuie si sa ne rupem de organizarea dezastruoasa (dar moka, sic!) de la stat. Acolo a fost de bine. Din ce am inteles si aici era in public lume nedumerita ca ce si de ce. Bineinteles ca nimeni nu si-a pus intrebare ce se intampla cu banii de la minister si cum se sifoneaza ei de ani buni. Ca nu e bine nici sa superi ministerul. Nu se stie cand ai nevoie. Nici eu nu am zis nimic, sa nu stric feng shui-ul evenimentului. Prea devreme…

 

Se termina prezentarea, (si tot) nimic de bloggeri. Vorbeste dl Paduraru in 5  minute ca se grabeste la alt eveniment la targ. Despre concursuri. De fapt despre IWCB. Aflam ca anul acesta este gratis.

Si nu se finanteaza nici din fonduri europene asa cum au insinuat baietii din spate. Eu ma uit la George, el la mine, ne uitam  amandoi  in spate. Da, intr-adevar eram pe ultimul in rand.

Puii mei trebuia sa stam mai in fata. La mijloc ar fi fost perfect ca era mai multa lume si ne puteam pierde usor in masa de participanti. Deci nu se finanteaza cu fonduri asa cum au insinuat rauvoitorii. E pur si simplu gratis. Da dom’le daca e gratis e foarte bine. Eu oricum nu cred pana nu vad.

 

Mai aflam ca numai asa gratis, avem sanse sa depasim anul acesta Vinitaly. Say what? Iar ma uit la George, el la mine. Ne uitam si daca sunt bodyguazi, chestori, ceva de genul . Nu sunt. Dar ne tinem gura.

Eu doar gandesc filozofic ca daca trimit vinuri si baietii aia de pe marginea drumului putem depasi Decanter, IWC, etc…Recolta de probe la hectar va fi probabil impresionanta. E gratis ce naiba. Acum nu stiu cat de serios ar parea celor de afara un concurs gratis care are ca scop sa raporteze cat mai multe probe la hectar, dar in fine.

Deci nu zic nimic, asta e ce gandeam, nu am zis nimic si nici nu zic. Ca ultima data cand am zis, s-a lasat cu autovictimizare si era gata-gata sa nu se mai tina anul acesta. Si iata ca pana la urma se tine. Si e si gratis. Super! Binele a invins, ura! Totul e bine cand se termina cu bine.

 

Termina dl Paduraru discursul si incepe ceva cu etichetele. Noi nu avem treaba cu etichetele. Noi stiti, cu blogul. Iesim. Cade cortina, se termina si actul II

 

Actul III Deja renuntasem. Hotarasem sa ne cautam consolarea in bautura cu niste vinuri, pe la standuri. Cand primesc un sms de la o persoana dinauntru (ii multumesc si pe aceasta cale): “Veniti?”. Bine, vad sms-ul peste vreo 10 minute si raspund: “Unde?” Kafka. “La partea cu bloggerii..ca a inceput deja.” Ma intorc la colegul si zic: “Hai ca pierdem trenul”.

Reluam. Intram. Era pe la jumatate. “Cineva” prezenta comunitatea winelover . Stati ca am uitat hashtagul si sa nu ma treaca lumea la colportorii care vor sa copieze comunitatea. Despre ei numai de bine. Daca oamenilor le place vinul si simt nevoia sa scrie pe peste tot de la camasi la ahhh, altceva, chestia  asta bravo lor.

Deci pe scurt le doresc tot binele din lume. Eu unul sunt mai specific  cu privire la ce vinuri imi plac si de obicei imi place sa le si precizez. Adica nu iubesc asa vinul la gramada…ca nu mai sunt in vremea studentiei. Mai uit si eu cum e vinul si vad  daca e cazul sa il iubesc sau nu. Ca pe unele le urasc de-a dreptul. Si atunci ce sunt? #winehater?

 In fine, revenim. Aflam ce comunitate frumoasa exista si ce mega oportunitate exista pentru producatori sa le apara vinurile sau sa faca promovare la turism vitivinicol pe acolo.

Am mai aflat ca nu stiu ce intalnire importanta a comunicatorilor de vin (apropo mai nou s-a inventat si temenul “influentator”, sic!) nu se mai tine ca nu stiu ce nene (da, recunosc sunt incult si ignorant in materie de comunicatori de vin, stiu doar vreo 3-4: Jancis, Parker, Kissack, Ron Washam) nu mai vrea sa o organizeze. Probabil nu mai sunt sponsori, ma gandesc.

In fine. Trecem si peste partea cu latinolover-ii de vin. Ma gandesc ca la noi o comunitate de #tuicalover ar rupe. Pacat ca la tuica nu avem MW. Desi sigur exista niste MW ascunsi prin sate si poverne. Asa…trecem.

 

Si ajungem intr-un final apoteotic la subiectul anuntat: adica manual de utilizare al blogerilor de vin.

Imi dau sacoul jos, ca zic ca e de vorba. Da’ de unde. Nici nu ma dezmeticesc bine si subiectul era gata terminat. Se pare ca se epuizase timpul alocat cu iubitorii de vin. La astia, la hateri nu se da cuvantul.

Ba nu gresesc: ne-a intrebat Cezar daca a venit vreo crama la noi sa ne ofere ceva sa scriem de bine. Waw tacere, toti ochii la noi, inclusiv ai iubitorilor de vin.

Si le-am zis. Ca au venit. Si i-am trimis la plimbare. Stiu, e socant, nu se face asa ceva la noi. Adica altii bat la poarta cu facturierul in mana si nu le deschide nimeni si tu ii refuzi. Puii mei. Lipsa de profesionalism.  De fapt nu i-am refuzat. Le-am zis: trimiteti vinurile, scriu eu despre ele, mentionez ca le-am primit la degustare si cu asta pot sa va ajut. Si atat.

Apuca si George sa zica ca nu exista  o comunitate a blogger-ilor de vin, asa ca la winelover-i. Ca noi suntem ca virusii si actionam singular si fiecare e cu blogul si gusturile lui. Deci nu exista manual de utilizare, asa ca la Logan-uri care au aceeasi carte tehnica. Adica nu e pe baza de grup si fiecare iubeste ce ii place. Vorba cantecului.

Si gata, se termina. Si trecem la premii.

 

premiiCe premii, zic? Pai sa premiem cei mai buni blogeri care au ajutat industria, vinul romanesc. Si cum media de vin se gaseste intr-o situatie financiara precara de cativa ani (ghici de ce? poate si din cauza de cine a ajuns sa  scrie in revista, zic si eu) apelam la sponsorii generosi, aia care mai sunt, sa desfaca crama personala si sa dea cate o lada de Burgundy. Celor merituosi. Curat Caragiale, cum ar veni, ne premiem intre noi.

 

Acum sa nu ma intrebati pe ce criterii s-au desemnat cei merituosi. Si cine a facut-o. Si in ce calitate.

 O fi fost vreun juriu care a analizat fiecare blogger de vin si a zis asta e mai bun si asta e mai prost? Din punctul meu de vedere nu se poate face un clasament. Fiecare e cu nisa si cu stilul lui.

Pe scurt, s-a dat cate o lada de Burgundy de la revista (fara dedicatii de data asta):

  • dlui de la comunitatea #winelover (caruia nu o sa ii pronunt numele – sa ii spunem “The Artist formely known as Prince”- ca am inteles ca deja ma uraste sincer. Desi nu stiu de ce, ca nu e cretineste si nici winelovereste),
  • dlui Iulian Grigorescu pentru concursul Pistoane Baricate. Despre care a zis (si) Cezar ca gata cu gluma si e cazul sa ii schimbe numele daca vrea sa fie luat in serios. Daca ii ziceam eu probabil ca o lua personal si se supara. Dar acum pot sa ii zic linistit: schimba numele.
  • dlui Cosmin Tudoran care a facut trei filmulete hazlii despre vin. Reusite filmuletele, imi plac si mie. Cosmin in lipsa, ca nu l-am vazut.

 

Si s-a terminat si festivitatea de premiere. Bine, nu a fost efectiv o festivitate, ca vinurile sunt inca la proprietar.

M-am uitat in jur daca e cazul sa aplaud, ca ma pregateam sa aplaud furtunos. De fapt vroiam sa aplaud dupa discursurile de multumire. Acelea cu “multumesc, rudelor, prietenilor, etc. care au fost alaturi de mine cand scriam gratis la revista”  Si dupa ce se inmineaza diplomele.

 Asta a fost o grava eroare din partea organizatorilor pe care chiar trebuie sa o corecteze pe viitor: nu s-au acordat diplome castigatorilor. WTF? Pai daca stam sa ne gandim un pic premiul (aka vinul) se bea. Fie el si rosu. Si castigatorul cu ce ramane? Cum dovedeste el ca a fost premiat? Cu sticlele goale cu autograful organizatorului?  Le pune in vitrina acasa si le zice prietenilor cand vin in vizita: “uite bah ce premiu am luat io in 2016. Sase sticle de vin goale.” Nu merge. Nu…nu…la anul musai trebuie diplome. Sa aiba oamenii ce sa puna in rama. Sa aiba patalama la mana.

Si cupe! Sa aiba si ce sa ridice deasupra capului in uralele multimii la festivitatea de premiere. Si sa se cante “we are the champions”! Macar de pe iPhone, pe speaker!

 

Ah si sa nu uit si sa imi fac mea culpa: am avut si eu o interventie la festivitatea de premiere. Am zis sa se dea o lada de Burgundy alb dlui de la comunitatea winelover. Ca d-lui e iubitor de vinuri albe. Pana si eu stiu chestia asta. Daca tot a castigat omul premiu, macar sa poata bucura de el, nu?

 

Si cade cortina. “D-ale carnavalului”

Deci mie unul mi-a placut. Sincer. De fapt nu m-am mai simtit asa bine din facultate. Cand tot asa stateam in ultima banca si erau unii profesori care ma dadeau constant afara ca intrerupeam ora cu intrebari despre subiect.  Bine, am luat in final licenta cu cea mai mare medie de la specializarea mea. Finante si asigurari cred ca era. Si asta pe vremea cand la ASE se intra si se iesea cu concurs.

 

Dar revenind la evenimentul mentionat, cat am apucat eu sa vad, asa episodic, a fost frumos. Promit sa nu mai ratez nici un eveniment de acum incolo. Daca sunt prin zona sunt prezent trup si suflet. Si pun intrebari. Sa nastem discutii sa vedem ce e rau si ce nu merge. Mai ales daca se dau si premii.

De fapt am inteles ca premiile au fost pentru “cei mai activi bloggeri de vin”. Aha, deci activitatea a fost criteriul principal.  Deci pe scurt filozofia premiilor a fost cumva asa: scrieti baieti numai scrieti, fiti activi, nu pasivi, ca nu se stie cand va poate lovi o lada de Romanee Conti (sau Montrachet pentru amatorii de albe). Pai promit sa fiu mult mai activ de acum incolo. Chit ca nu am nevoie de vin,  dar macar stiti vorba aia (adaptata): somnul “natiunii” naste “winelover-i”

 

P.S.  Anunt cat se poate de serios pe aceasta cale ca institui un premiu pentru cei care nu scriu despre vin. Tot asa, de la pivnita mea personala , fara sponsor. Ca deh, din blog se fac si mai putini bani decat din presa mainstream. Chiar deloc de fapt daca stau sa ma gandesc.

Asadar o sa ofer o sticla de vin unor oameni care desi se pricep la vin si ar putea sa scrie pe vreun blog, cumva in cunostinta de cauza, se abtin.

Le vom numi “premiile Provin”. Pentru cei mai buni (de fapt activi) bloggeri de vin, care nu scris niciodata pe blogg. Am zis!

 

14 responses so far

 

Next »