Mar 02 2015

Alira – regina (supra)coacerii! In afara de un Rose…

Published by under Alira,Degustari,Rose,Rosu

 

Vineri dupa-amiaza am participat la o degustare de vinuri Alira la restaurantul Casa Sattler din Pitesti. Mai multe despre istoria locului puteti citi aici.

In schimb istoria mea cu producatorul in cauza este una cel putin zbuciumata, pornind de la episodul cu retragerea Lauri Cuvee Aliman din Lidl pana la Salonul ROVINHUD de la Timisoara unde dupa trei incercari de Feteasca Neagra Grand Vin 2011 tot nu m-am declarant fan. Intre timp la ei s-au produs ceva schimbari de personal si comunicare, vineri reusind impreuna cu Marian Ivanescu si Alexandra Hash sa imi elucidez o parte din nebuloasele legate de vinurile Alira. Degustarea a fost condusa de Alexandra care s-a descurcat foarte bine tinand cont ca era la prima prezentare pentru Alira din cate am inteles. Si acum despre vinuri…

 

In primul rand stilul over(over) riped al acestora este unul cautat si asumat. Adica asa vrea Marc Dworkin (oenologul lor) sa arate vinurile si asa vor sa se pozitioneze (diferentieze) de restul pietei. Zic over(over)riped pentru ca vinurile lor sunt atat de supracoapte (bine de fapt strugurii) incat ar face un Shiraz de Lume Noua sa para un Beaujolais si s-ar putea incadra cu usurinta olfactiv la categoria Porto&Sherry.

Pana la urma tinand cont de viile tinere, de zona calda, de faptul ca nu au inca o crama lor (am inteles ca asta se va rezolva prin preluarea unor facilitati de productie de la Medgidia pe care sa le foloseasca exclusiv) si ca ei isi doresc vinuri extractive, pot sa vad logica stilului respectiv. Dar pe viitor, pe masura ce plantatiile inainteaza in varsta si au cu ce lucra, eu unul mi-as dori sa incerce si o abordare mai light-handed. Stilul este cumva sigur si zona il permite (chiar incurajeaza), dar devine obositor dupa 2-3 pahare si in plus sterge cu buretele mare parte din identitatea strugurelui ca sa nu mai vorbesc de terroir, zona sau alte „fineturi”.

In fine, sa trecem la vinuri:

  

Am inceput cu un Alira Rose 2013, un vin din cu totul alt film decat restul portofoliului lor si probabil ca mi s-a parut cu atat mai bun in antiteza cu restul vinurilor. Cert este ca vinificarea in stil Provence (din ce am auzit cu know-how de la Marc Perrin  de la Chateau de Beaucastel care face si rose-ul Angelinei Jolie si a lui Brad Pitt) a produs unul dintre cele mai baubile si competente rose-uri de pe piata autohtona.

Pentru un Rose din 2013 este peste multe exemplare autohtone din 2014. Culoare de foaie de ceapa spre tente de cupru, rar intalnita pe la noi. Nas retinut, mineral, lejer, elegant, cu tuse citrice de gref rosu si adieri florale si de fruct rosu, proaspete, expresive. Gustul urmeaza linia olfactiva, initial usor dulceag, dar apoi cu o aciditate vioaie care imprima o lejeritate si prospetime ireale pentru un rose romanesc. Si de la Alira…;)Final cu tonuri minerale si un postgust proaspat, citric, racoritor. Foarte Bun.

Eu unul nu am incercat Rose romanesc mai apropiat stilistic de un Provence, iar vinul, repet, arata foarte bine pentru un rose din 2013. De altfel dupa parerea mea isi merita cei 40 de lei ceruti pe el. RPC Bun.

Daca ar fi dupa mine in loc sa fac atatea declinari rosii supra-gemoase as face stilul acesta de Rose in cantitati mari si l-as promova la vara. Bine poate as schimba si eticheta aurie care nu da bine cromatic cu un Rose si as pune una mai vioaie si simpla. In fine, a fost o surpriza foarte placuta cand l-am incercat prima data la Timisoara, a ramas la fel si acum.

 

Rose Alira Cuvee Rosa 2013

Cele doua Rose-uri antagonice din portofoliu…

 

Si acum rosiile (au doar plantatii cu soiuri rosii, deci nu au vinuri albe in portofoliu;chestie cumva normala pentru zona in care se afla, mult mai favorabila soiurilor rosii).

 

Alira Tribun 2011 (CS+M+FN) Nas supracopt, cu fruct stafidit, curmale, smochine care imi aduce aminte de un Porto sau un Sherry Nectar PX plus usoare izuri de conserva (pe care de altfel le au toate vinurile daca nu le lasati un pic sa se aereze). Gustativ cu corpolenta medie, rotund neagresiv, cu fruct rosu si negru gemos, baubil vag taninos pe final, dar oricum ascunsi sub fruct. Postgust scurt, cu fruct copt, gemos. Un vin direct, generic, entry-level, in stilul cramei.

 Alira Tribun 2013

 

Alira Merlot 2010 Nas in aceleasi declinari olfactive de Port (are in plus fata de cel de mai sus tuse de lichior de ciocolata, amaretto, usor izuri de alcool). De culoare nu va mai spun la fiecare, dar toate sunt opace, concentrate si cu evidente tente brune, de vin evoluat. Gustativ este rotund, neagresiv, glicerinos, umple gura cu un fruct supracopt dulceag, in stil magiun de prune afumat. Tanini mai evidenti pe final decat anteriorul, dar in planul doi fata de fructul copt care domina palatinul. Postgust mediu cu aceleasi note gemoase si de ciocolata neagra.

 Merlot Alira 2010

 

Alira Cabernet Sauvignon 2010 Nasul pe langa notele mentionate mai sus, aduce o impresie de piper negru, ciocolata, vanilie si caramel ars. Oricum este mai integrat si mai complex decat al Merlot-ului, dar are si o nota mai pronuntata de conserva la prima deschiere, daca nu este aerat. Gustativ aciditatea este peste cea a Merlot-ului de mai sus (deh soiul), fapt care ii imprima un caracter mai vioi, evolutia fiind in aceleasi tente supracoapte. Tanini prezenti pe final, cu o idee de structura care parca incearca sa faca fata fructului gemos. Am mai vazut pe afara CS-uri supracoapte (din California si Chile in general) si probabil de aceea cel de fata mi s-a parut mai usor de inteles. In plus soiul, prin natura lui, a rezistat mult mai bine tratamentului extrem la care a fost supus.

 Alira Cabernet Sauvignon 2010

 

Feteasca Neagra Grand Vin 2011

Nas initial inchis si cu aceelasi izuri de conserva care m-au facut sa il declar de nebaut in degustarea de la Zexe. Daca este insa aerat (minim o ora) nota dominanta dispare si lasa loc prunelor uscate, magiunurilor usor arse, scazute si notelor de caramel si ciocolata. Din ce am inteles a fost maturat in baricuri folosite, cumparate de la Chateau Margaux. Bine, fructul supracopt nu prea lasa baricul sa se exprime foarte mult. Gustativ este echilibrat, rotund, cremos, cu aciditate buna care echilibreaza senzatia de prune uscate, de magiun. Tanini redusi, usor asprii, uscati pe final alaturi de note calde vag alcolizate. Postgust mediu spre lung initial in clasicele note de gemuri care apoi evolueaza spre tuse lactice si de coaja de paine. Un vin echilibrat, neagresiv, usor fara structura, care necesita aerare. Diferenta de calitatea fara de gama Alira este evidenta, dar stilul cramei este usor recognoscibil si aici.

 Alira Feteasca Neagra Grand Vin 2011

 

Separat am incercat acasa o sticla primita din partea producatorului la finalul degustarii:

Alira Lauri Cuvee Rosa 2013 Un rose diametral opus celui anterior, atat din punct de vedere stilistic (incadrandu-se in filozofia extractiva a vinurilor rosii de mai sus) cat si al prezentarii. In primul rand culoarea poate figura la capitolul Pinot-uri mai necoapte, fiind in tente de cireasa coapta sau miez pepene verde. Olfactiv se simt fructele supracoapte si aici, in special cele rosii, cu capsuni, fragi si ceva zmeura. Plus dulceata de trandafiri. Un usor iz reductiv in fundal, dar per ansamblu un nas clasic de rose extractiv, dulceag incarcat, dar fata nota de acetona deranjanta specifica multor exemplare de pe la noi. Gustativ nu este atat de greu pe cat as fi anticipat, restul de zahar se simte initial, dar aciditatea reuseste cumva sa nu il faca obositor. Aceleasi fructe coapte in nuante de dulceturi defileaza si pe palatin, final corect, usor tonic si citric, vag taninos. Postgust in tuse de dulceturi de fructe.

 

Una peste alta, nota comuna de fruct supracopt, stafidit, confiat, gemos (si cand zic gemos e partea „fresh” a descriptorilor) asociata unor aciditati reduse si unor corpolente redutabile care umplu palatinul este cumva obositoare si redundanta. In universul meu sunt atat de supracoapte incat cocheteaza cu “flawed”, desi tehnic nu au nici un defect. Dar nu pot sa nu mentionez ca de multe ori in degustari vinurile lor (pe care le-as recunoaste in blind si in cea mai crunta raceala) au impartit publicul in doua: jumate sa nu le vada, jumate le adora.

 

Eu sa zicem ca pot sa le vad si ca o curiozitate despre cum s-au comportat diferitele soiuri de struguri in conditii de supracoacere extrema (Cabernet –ul sta cel mai bine offcourse) si de altfel daca ar fi sa le promovez as marsa pe unicitatea lor in cadrul pietei autohtone. Merlot si Cabernet Sauvignon fac multi, insa atat de „jammy” si supracoapte ca Alira nu am vazut nici pe plan mondial. Prin comparatie suratele lor din Bulgaria, de la Enira, par mult mai fresh desi nu sunt un stil foarte diferit. Dar acolo vorbim si de alta zona, alte vii si alte conditii de vinificare.

Oricum cei de la Alira nu se sfiesc sa recunoasca si sa isi asume stilul respectiv ca pe un trademark al cramei si al vinificatorului, iar asta eu zic ca este un lucru bun si un prim pas spre o pozitionare corecta in piata. Oricum la noi sunt singurii cu stilul respectiv si nici pe afara nu prea stiu producatori care sa il fi dus atat de la extrem.

 

6 responses so far

 

Feb 26 2015

Ati vrut degustare? Avem degustare: verticala de Chateau Sociando-Mallet

 

Hotarat lucru de ceva vreme am ajuns la concluzia ca nu beau destule vinuri. De fapt sa reformulez: ca nu beau indeajuns de multe vinuri interesante. Si ele sunt groaza si eu sunt unul singur. De fapt sa mai reformulez o data: ca nu beau destule vinuri interesante pe cat as vrea eu si mai ales pe cat mi-as permite. Si eu vreau multe si diverse. In fine…

Dupa o lunga perioada de reflectie, am ajuns la concluzia ca singura metoda eficienta pentru a-mi satisfice curiozitate si setea (de cunoastere, da?) este asocierea. Si cu mancarea, dar mai ales cu alti pasionati de vinuri care, ma gandesc eu, sufera de aceeasi dilema: cum sa bea mai divers cu un buget “onorabil” care sa nu ii aduca la sapa de lemn sau la tribunal la sectia divorturi.

In plus anumite activitati practicate in grup aduc un plus de valoare si de savoare vietii fiecaruia. Si degustarea vinului este una dintre aceste activitati.

 

Solutia este pana la urma sa ies din propria zona de confort si sa incerc sa organizez eu ceva. Asta ca sa am mai des ocazia sa beau ce imi place (de fapt ce consider ca este interesant), cum imi place, cand imi place si cu cine imi place (cu altii care imi impartasesc pasiunea).

Aminteam mai sus de zona de confort pentru ca nu sunt spirit foarte gregar si in general ma feresc de organizat “evenimente” din varii motive. In primul rand numai cand ma gandesc la numarul variabilelor care trebuie controlate pentru ca o degustare sa iasa cum trebuie, ma ingrozesc. In al doilea rand pentru ca am un foarte dezvoltat simt al ridicolului care m-a tinut departe de multe situatii potential penibile pana acum.

 Chateau Sociando Mallet

 

Pe de alta parte insa daca toti producatorii de vin s-ar gandi la numarul variabilelor care trebuie controlate pentru ca un vin sa iasa cum trebuie, probabil ca am bea cu totii bere la ora actuala.

Asa ca am zis sa imi iau inima in dinti si m-am gandit sa ma apuc sa organizez cateva degustari cu scopul principal de a-mi largi orizontul cunoasterii oenologice si secundar de a socializa si cu alti pasionati de tema respectiva. Ah da…si sa ma imbogatesc…yeah right…urmatorul pas ar fi sa imi pun bannere pe site si sa scriu advertoriale. Cu siguranta imi iau Ferrari in sase luni…:)

 

Asadar, pe scurt:

Vinurile: O (mini-)verticala de Chateau Sociando-Mallet 2005-2011 plus un vin surpriza (pentru voi :)) ales de subsemnatul. De fapt fiind o verticala de Bordeaux e mai mult o incursiune in timp si in conditiile climatice ale fiecarui an si cum se reflecta acestea in vinuri. Ah si mai toate au peste 90 de puncte de care vreti voi: Parker, Marker, Wine Enthusiast, Decanter, etc…etc…o sa vi le trec pe hartie, desi nu degustam puncte…:)

Din fiecare sticla se vor incerca cate 40-50 ml (e degustare, nu bauta, da?)

 

Mancarea: Meniu de degustare propus de Chef Mirela Ivascu de la Bistro Muse:

  • Spuma din ciuperci de padure cu trufe si cruton din paine
  • Muschi de vita cu cartofi mici trasi in unt si sos din vin rosu
  • Duo de ciocolata (Mousse de ciocolata neagra&Mousse de ciocolata alba cu vanilie)

 

Cand: vineri 6 martie de la orele 19:30

Unde: Bistro Muse de pe strada Paris nr. 17

Cu cine: cu subsemnatul si restul comesenilor

Cat: 230 lei/persoana masa, dansul, vinurile, explicatiile si practica.

 

Pentru ca suntem la inceput, iar incepturile sunt mai dificile o sa procedam de maniera urmatoare: cine este interesat imi da mail pe adresa de pe blog (dan@provin.ro) si il trec pe lista. In total vor fi aprox. 13 locuri (asta ca sa avem noroc), o sa revin eu cu un mail de confirmare. Daca o sa fie “overbooked” o sa va cer scuze si o sa va trec la prioritati la degustarile urmatoare. Pe principiul sa dam cate un loc, sa ajunga la toata lumea…:)

 

Va spun inca de pe acum ca aventura pe vrem sa o pornim nu este lipsita de pericole cum ar fi: defecte de dop, vinuri “over the drinking period” si alte asemenea. Acestea nu le pot controla, speram ca sortii ne vor fi favorabili… de restul sper sa ma pot ocupa cu succes si sa fie bine.

 

Una peste alta ideea mea este sa ne strangem cat de cat un grup de pasionati in jurul unor vinuri mai deosebite cu care probabil nu ne intalnim foarte des si care, cumparate cu sticla, ar presupune un efort financiar mult prea mare cel putin pentru mine.

In plus eu am o lista de vinuri, producatori si teritorii pe care vreau sa le explorez si singur nu are nici un farmec, nu-i asa?

 

P.S. De ce am ales sa incep cu Sociando-Mallet? O sa va explic atunci.

Acum doar va citez sloganul lor,  a la Mouton (de la fapt a la printii de Rohan): “Ni classe, ni bourgeois…Sociando-Mallet, tout simplement.”

  

One response so far

 

Feb 23 2015

Domeniul Catleya: trecut, prezent, dar mai ales viitor

Published by under Alb,Degustari,Romania,Rose,Rosu,Sec

 

Saptamana trecuta am participat la o degustare a vinurilor Domeniului Catleya la Pitesti. Bine, mai mult o socializare; cam asa arata degustarile in provincie. De fapt termenul “degustare” (in adevaratul sens al cuvantului) rar poate fi atribuit vreunui eveniment de profil de pe la noi. In primul rand datorita nivelului de cultura in materie de vin al consumatorilor romani (care daca nu pun Cola in vin e un caz fericit) si apoi probabil si eforturilor disparate si incoerente ale industriei, unde fiecare e pe cont propriu si trage jar pe turta (vinul) lui. In fine, sa revin…

 

Va spuneam ca am fost la degustare de Catleya. In sine degustarea a fost de vinuri, pentru ca inca nu m-am apucat sa degust orhidee (bine orhideea de fata e cu doi de “t”).

Da, Catleya este numele unei orhidee si de asemenea denumirea aleasa pentru noua crama din zona Corcova, detinuta de Laurent Pffefer, oenologul de la Corcova in asociere cu fratele sau si cu Frederic Vauthier, proprietar de Chateau in Lussac Saint Emilion (asta vine in Bordeaux, pe malul drept). Interesant ca in plantatii (tinere) au deocamdata doar soiuri rosii internationale (Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc si Syrah) urmand insa si Fetestile autohtone: Neagra, Regala si Alba. Vinurile sunt facute si imbuteliate deocamdata la Corcova.

 

Cu vinurile facute de Laurent m-am mai intalnit la Corcova si o parte din vinurile Catleya le incercasem inainte. De data aceasta noutatile au fost Rose-ul 2014, Sauvignon Blanc-ul 2014 si asamblajul bordelez de Merlot si Cabernet Sauvignon 2013. Cele trei vinuri se numesc Freamat. Alb, Rose si respectiv Rosu.

 

Varianta 2013 a albului era un asamblaj de Sauvingon Blanc cu Feteasca Regala, care in 2014 datorita conditiilor climatice dificile, a ramas doar Sauvignon.

 

Asadar despre vinuri:

 

Catleya Freamat Alb 2013. Asamblaj de Sauvignon cu Feteasca Regala asa cum aminteam mai sus. Nas de intensitate medie spre scazuta, cu fruct copt, impresii florale din categoria socului si nuante de struguri usor parguiti. Corp mediu, evolutie usor plata cu aciditate scazuta si senzatii dulcege de fruct copt. Final usor tonic si cu senzatii calde in pofida celor doar 12.85 alcool. Un vin Bun, care mi s-a parut insa pe o panta usor descendenta, mai ales ca il incercasem acum cateva luni si aciditatea era mai pronuntata iar echilibrul mult mai bun. Atunci mi s-a parut foarte bun, intr-un stil de alb bordelez reusit. Inca o dovada ca vinurile albe trebuie baute cat mai proaspete. Bine, in trecat fie spus si temperatura de servire a fost destul de ridicata, aceasta contand in ecuatia generala.

 Catleya Freamat Alb 2013

 

Sauvignon Blanc 2014 (proba din tanc) Va fi probabil urmatorul Freamat Alb 2014. Aici tineretea isi spune cuvantul: vinul prezinta un nas tipic, de intensite medie cu clasicele flori de soc asociate nuantelor citrice si verzi, de agrise si corcoduse dar si tuselor frucate, “grapey”. Gustativ aciditatea este mult mai vioaie si mai prezenta, vinul este proaspat cu impresii citrice si o evolutie lejera si echilibrata pe palatin. Final proaspat si un omniprezent gust de struguri si must specific vinurile aflate in frageda pruncie. Un Sauvingnon Blanc tipic, echilibrat, fara greutate si fara exces de aciditate, care va impaca multe gusturi. Bun!

 

Freamat Rose 2014 Nas de intensitate medie, cu fruct rosu copt, dulceag (capsuni, zmeura, fragi) si nuante de serbeturi de trandafiri plus ceva aluzii citrice. Gustul este prezent, dulceag, rotund cu un rest de zahar sesizabil in debut (chiar sunt curios cate este) si o evolutie liniara, dominata de fructul rosu copt. Aciditate citrica, domolita, nu agreseaza papilele, finalul este insa proaspat, usor tonic si sterge senzatiile coapte si dulcege. Desi are profilul unui rose mai incarcat olfactiv si gustativ, nu invoca senzatia aceea de greutate si artificial tipica din pacate multor exemplare autohtone si este extrem de abordabil. Asta probabil si datorita alcoolului bine tinut in frau la 12.5%. Pentru piata de la noi eu zic ca este exact ce trebuie: un Rose mai rotunjor, fructat, dulceag si bine facut. Bun!

 Catleya Freamat Rose 2014

 

Freamat Rosu 2012 Degustat in restaurant cu alta ocazie, nu am apucat sa scriu despre el, desi a fost o supriza foarte placuta.

Nas de intesitate medie spre pronuntat, tipic bordelez cu fruct negru si rosu bine aspectat, grafit, violete, vanilie si piper negru. Expresiv, fructat, gurmand, tipic.

Gustativ prezinta un corp mediu, cu mult fruct proaspat, suculent, sustinut de o aciditate competenta. Senzatii condimentate, tanini tineri, structurati si usor naravasi, dar integrati, pe final ii imprima o alura de seriozitate. Postgust mediu spre lung, in aceleasi note de fruct expresiv, proaspat, fara greutate. Mi-a adus aminte de Corcova Cabernet Sauvignon/Merlot 2008, un vin care mi-a placut foarte mult la vremea lui prin sinceritate si corectitudinea executiei.

Si cel de fata are profilul un Bordeaux de linie bine facut, chestie destul de rar intalnita pe la noi unde stilul greu si “overripe” domina din pacate mai ales in intervalul acesta de pret. Chiar sunt curios cum va arata peste 5-6 ani desi nu cred ca multi ii vor da sansa sa evolueze.

Bun spre Foarte Bun, o surpriza placuta dupa cum va spuneam, dovada fiind ca este vinul rosu de electie pentru subsemnatul in respectivul restaurant. In plus costa in jur de 60 de lei in meniu, bani pe care ii merita.

 Catleya Freamat Rosu 2013

 

Freamat Rosu 2013, lansat de curand din cate am inteles. Reteta asamblajului este aceeasi: Merlot plus Cabernet Sauvignon in proportii aproximativ egale. Nas in aceeasi tenta de fruct rosu si negru, usor mai brut si neasezat, cu nuante de baric (vanilie si piper) care inca integreaza fructul proaspat, suculent. Evolutie expresiva, cu acelasi caracter fructat, zemos si o aciditate vioaie care scoate fructul in evidenta. Final cu tanini usor verzi, inca naravasi, in curs de integrare. Postgust in aceleasi note proaspete, minerale. Stilul este acelasi ca la cel de mai sus, lejer, nefortat, bordelez de linie, doar ca vinul este mai proaspat si mai impetuos si are nevoie de ceva timp in sticla sa se aseze in parametrii proiectati. Probabil pentru mine va fi acelasi hit ca cel de mai sus. Bun spre Foarte Bun, mie unul imi place.

 

Cam acestea au fost vinurile incercate in timp de la Domeniul Catleya. Se vede “savoire faire”-ul si stilul bordelez, atat la albe si la rose, cat mai ales la rosii, care sunt pe gustul meu. Preturile sunt de bun simt tinand cont de calitea vinurilor, iar acestea isi merita banii. Executia prezentarii, povestea, materialele promotionale si site-ul sunt corecte si coerente. Una peste alta, e de bine…

 

Bineinteles ca sunt curios cum vor evolua pe viitor, atat vinurile (plus ce vor scoate din restul soiurilor plantate) cat si producatorul. Mai ales ca eu consider ca o mare parte din viitorul vinului autohton sta (si) in mainile generatiei tinere de vinificatori straini de la noi de genul lui Laurent Pfeffer, a lui Ghislain Moritz de la Avincis sau a lui Marco Feltrin de la Petrovaselo.

 

6 responses so far

 

Next »