May 12 2011
Despre “Punctaj”
Sistemul de evaluare pe care il folosesc nu este unul propriu si inventat de mine, dar foarte mare atentie: este unul personal. Adica se bazeaza pe preferintele proprii si personale. Spun asta in lumina aparitiei eventualelor si viitoarelor polemici cu privire la un vin sau altul. Emit doar pareri proprii si personale si atat. Nu sunt recomandari de cumparare, de imbunatatire, de fixare sau modificare a pretului, etc. Bineinteles pot fi contrazis si chiar imi place sa fiu contrazis, dar cu argumente care strict de subiectul abordat…
Povestea, expusa pe larg, despre cum am am ajuns la acest sistem o gasiti aici si aici.
Pe scurt, evaluez vinul pe o scara nominala in cinci trepte care (pentru amatorii de puncte) se traduce asa:
Slab |
Acceptabil |
Bun |
Foarte Bun |
Excelent |
|
Pana in 75 de puncte |
75 -79 p. |
80 – 84 p. |
85 – 89 p. |
90 – 95 p. |
Cu precizarea ca peste 95 de puncte este zona de “exceptional” si “once in a lifetime” …
In plus, am sa precizez alaturi de opinia privind vinul si parerea personala cu privire la celebrul raport/pret calitate (RPC), care poate lua oricare din formele de mai sus.
Pornind de la introspectie personala, acest sistem dual de apreciere vine, cred, dintr-o deformatie profesionala; noi economistii privind totul prin prisma valorii intrinseci si a pretului. In plus, exista o vorba care sigur va placea multora: “Good value makes wine taste better”.
Apoi sper ca ma va ajuta sa delimitez partea de evaluare stricta a vinului, de pretul care este cerut pe acesta si care automat influenteaza perceptia. Ceea ce trebuie inteles clar este ca un vin de 20 de lei nu se compara cu unul de 80 de lei, dar poate avea un raport pret/calitate superior. Dar ce inseamna un pret prea mare in raport cu calitatea: aceasta o estimez in functie de starea economica actuala din Romania (venituri, nivelul general al preturilor vinurilor din piata, etc.). Recunosc ca este o apreciere destul de subiectiva si tine de fiecare persoana (“buget”) in parte.
Asa ca daca cititi despre un vin ca este “Foarte Bun” dar are un raport/pret calitate “Slab”, nu inseamna ca nu merita cumparat si incercat, inseamna pur si simplu ca eu prefer altceva in bugetul respectiv. De fapt, pe scurt: daca va permiteti (financiar) sa ignorati raportul calitate/pret (RPC), faceti-o! Nu veti avea parte de nici o dezamagire, chiar din contra, va v-a ajuta sa intelegeti mult mai bine lumea vinului.
Exceptie de la regulile de mai sus vor face vinurile cu care “ma intalnesc” pe la targuri (nu tocmai un mediu propice sa iti dai cu parerea si sa tragi concluzii finale despre vinuri si RPC-uri) sau cele care nu au iesit inca pe piata sau sunt in editii extrem de limitate si nu se gasesc in comert (din motive evidente de lipsa a etalonului pret).
Mai exista o exceptie destul de importanta reprezentata de vinuri Exceptionale cu care te intalnesti de cateva ori in viata (eu inca astept sa ma intalnesc cu unul, cand o voi face voi modifica si textul de fata) si pentru care a vorbi despre preturi sau RPC-uri ar fi trivial si irelevant.
Si o ultima idee foarte importanta: cititi descrierea pe care o fac vinului. Din ea aflati mult mai multe despre acesta si cum am ajuns la estimarile respective. Este extrem de probabil ca gusturile fiecaruia sa difere de ale mele…asa ca puteti afla ce am gasit eu in vinul respectiv si daca va intruneste preferintele personale.
.
