Am zis sa nu treaca totusi anul fara sa mai scriu ceva pe blog…

Si nu se putea prilej mai bun decat orizontala de Bordeaux 1989 de aseara de la Bistro Voila. Care a fost wow!

O sa incep cu concluziile (sic!) ca sa nu pierd cititorii care se plictisesc pe la jumatatea paginii de metafore si ovatii:

1. The most important: Bordeaux is Bordeaux. Am auzit chestia asta la mese mari cu ultra mega supertoscane si americane pe masa. Nimic nu poate egala clasa si rafinamentul unui Bordeaux bun baut la apogeu. Nimic! Restul sunt imitatii mai mult sau mai putin costisitoare!
2. Bordeaux e scump. Dar si viata e scurta. Si daca nu tii mortis sa fii cel mai bogat om din cimitir genul acesta de experiente o fac mai frumoasa si mai lipsita de regrete.
3. Bordeaux are infinite declinatii de stil si nuante intre producatori si terroir-uri aparent similare. Daca mai adaugam si factorul timp bine dozat in ecuatie atunci combinatiile sunt cumva la nivelul numarului de planete din Calea Lactee
4. Dupa 30 de ani nu mai exista producatori buni, exista sticle bune. La Bordeaux sansele sunt considerabil mai mari sa dai de ele. Aseara am avut 8 la rand. Nu chiar 6/49, dar indeajuns cat sa ma faca sa ma simt norocos intr-un domeniu.
5. Un Bordeaux baut prea devreme este uneori un sacrilegiu. De aceea am si facut sectiune de “Ready to Drink” la Vinoteca. Sa incerc sa mai schimb obiceiurile, nu sa ma imbogatesc…
6. Vinurile de 12.5% (Pichon, Calon, Barton, Margaux si Mouton) invechesc fabulos.  Struguri ajunsi la maturitate fiziologica + alcool redus = combinatia castigatoare. Nu o sa o mai vedeti in zilele noastre. Cauzele sunt multiple…
7. Fara mancare alaturi “viata e pustiu”. Bordeaux-ului baut “gol” parca ii lipseste o dimensiune. Aseara am avut noroc cu Radu Dumitrescu ca a creat acea extra-dimensiunea necesara. Nu a fost usor la asa vinuri, dar s-a achitat impecabil de sarcina! Ca intodeauna de altfel…

NOTE DE DEGUSTARE:

Chateau Calon Segur: initial subtire si dominat de note pamantoase, cu multe tertiare. La final de degustare  elegant, cu fructul iesit de sub carapace, echilibrand tertiarele si facandu-l perfect de baut acum.

Chateau Gazin: Rosu, vioi, fara nuante de imbatranire, savuros, fructat, rotund, plush, fin si lejer. Perfect spot, perfectly aged Merlot. Exista o legenda ca cineva ar fi baut a doua zi cei 30ml ramasi in sticla peste noapte. Si ar fi fost wow. Il cred pe cuvant.

Chateau Pavie: De pe vremea cand il facea Valette si nu era scandalul ca Perse l-a transformat in gem. Dar tot plin de fruct si incarcat a fost. Bine, un fruct astamparat de timp si echilibrat de aciditate. Dar oricum se vedea ca in tinerete a fost concentrat si impetuos. Incredibil de mult fruct pentru un vin de 30 de ani.

Chateau Margaux: total in alta liga fata de toate vinurile din degustare. De cate ori am baut Margaux asa a fost. Total aparte: fin, feminin, elegant, neintruziv, nimic iesit in evidenta dar totul la locul lui. Ca o “grande dame” de curte regala.

Chateau Pichon Longueville Comtesse de Lalande: pentru mine revelatia serii, un vin la apogeu care avea de toate pentru toti: fruct proaspat si definit, artagos, tanini perfect integrati dar prezenti aciditate incredibila pentru varsta de pe eticheta. Incredibil vin: forta, echilibru si impetuozitate. Wow!

Chateau Leoville Barton: Daca nu as fi stiut de acum doi ani cand l-am baut ca e excelent as fi fost la fel de socat ca la Pichon. Old School to the bone, clasic de la nas la postgust. Aristocratic, elegant, retinut, intr-un registru total diferit al exprimarii fructului. Un vin mare care mai tine lejer 10-20 de ani. Raman fan Barton pana la moarte.

Chateau Mouton Rothschild: Daca dupa doua vinuri fabuloase ceva mai reuseste sa te impresioneze atunci inseamna ca acel ceva isi merita renumele. De fapt l-am asezat ultimul tocmai ca sa vad daca asa este. Si a fost.  Pana la urma un premier cru nu inseamna doar bani (foarte multi), imagine si o clasificare din 1855 (bine pentru Mouton mai “contemporana”). Vinul chiar a fost memorabil. Complex, evolutiv, caleidoscopic, un fel de chintesenta a tuturor celorlalte, avand din toate cate putin dar potrivite de timp ca mecanismele unui ceas elvetian. Exact la locul si timpul lor. Memorabil!

Chateau Doisy Vedrines: Daca nu ar fi fost etichetele celebre (si mult mai scumpe) de mai sus si am fi facut abstractie ca stilul dulce e out of fashion (din pacate), acesta ar fi fost vinul serii. Probabil este vinul in care s-a investit cel mai mult efort. Financiar, logistic si uman.

Si rezultatul, dupa 30 de ani, este pe masura: un nas care deborda de un botrytis complex, intoxicant plus o evolutie pe palatin lejera si cu o prospetime uluitoare in final au facut din el un fel de “finis coronat opus”.

30 de ani poate suna mult. Dar pentru un vin bun sunt un fleac. Ne-au ciuruit…:)

Tags: Bordeaux, Calon Segur, Chateau Mouton Rothschild, Doisy Vedrines, Gazin, Leoville Barton, Margaux, PAvie, Pichon Lalande

 

Exista momente in viata cand  realitatea te loveste cu instantanee de cotidian care nu pot sintetizate intr-un milion de cuvinte.

Pur si simplu stai, te uiti si te gandesti ca undeva  niste forte oculte lucreaza pentru a surprinde chintesenta unei etape de evolutie intr-un singur moment.

 

Daca pana acum cateva zile m-ati fi rugat sa va descriu etapa actuala de  evolutie a vinului romanesc probabil as fi insirat multe cuvinte care sa descrie ceva dealtfel greu de descris. Adica un fel de supa primordiala care incepe sa se clarifice ca un consomme cand ii pui albus de ou.

Dar acum imi este mai simplu. Daca ma intrebati acum ce parere am despre majoritatea covarsitoare a vinurilor autohtone si despre evolutia industriei de profil imi este mult mai simplu. Va arat o poza. Pentru ca o poza face cat o mie de cuvinte.

Aceasta este:

 

   

Pentru cei care nu inteleg la ce refer haideti sa ma explic: vinul este intotdeauna o suma a contextelor care l-au creat. Si reuseste al naibii de bine sa iti povesteasca despre filozofia, istoria, oamenii si timpurile care l-au zamislit. Vinurile romanesti la momentul actual ilustreaza perfect contextul in care sunt create.

Cand le bei iti dai seama clar unde ne aflam si cat mai avem de evoluat.

Majoritatea cauta sa epateze. Cu fruct in exces, cu alcool generos care sa le faca cremoase si  “palatabile”  segmentului autohton de “nouveau riche” tocmai trecuti de pe cele cu rest de zahar ale perioadei de trista amintire. Constructii cu fatade bombastice, care au depasit de curand faza “palatelor cu turnulete” intrand in zona olimpian-homerica a mitologiei grecesti.

Arhitectura lor impunatoare cauta  sa epateze si sa impresioneze o audienta de altfel nu foarte greu de cucerit.

  

Reteta este simpla, se construiesc fatade de fruct bombastic, care se orneaza cu basoreliefuri si coloane de baric si se aseza pe o temelie solida de alcool. Si apoi se cheama prietenii si “presa” de specialitate ca sa ne miram impreuna de cat de buni suntem.

E ca un tort cu un blat copios de pandispan pe care se tranteste o crema de margarina acoperita cu un strat de frisca vegetala si offcourse o visina confiata pe post de decor. Unii isi dau seama ca nu e tocmai ce trebuie, altii nu, dar toti il lauda deopotriva, din pura convingere sau din interes.

 

In spatele acestei constructii de templu grecesc nu se afla insa nimic. Imparatul  este gol, asemenea cortului de plastic din poza care se insira deuset in spatele impunatoarei fatade.

Putini sunt insa cei care vor putea trece de “luciul” frontispiciului si mult mai putini cei care vor critica ansamblul arhitectonic impropriu si structura sovaitoare si vremelnica. Majoritatea se vor prosterna in fata coloanelor de alcool si fruct  asa cum au facut-o cei care le-au creat. Din credinta ca asa trebuie sa arate un edificiu maret si un vin mare.

A nu se intelege ca doar la noi se intampla asa ceva. Exista si pe alte meleaguri genul acesta de vinuri, doar ca noi parca tindem sa ne cioplim un idol din acest stil.

In plus si producatorii care le fac se impart cumva in doua categorii:
1. “profesionistii” care sunt constienti de stil, dar stiu ca la ora actuala piata asta cere si cu astea se fac banii. Lor le reprosez ca nu incearca (si) sa educe publicul spre altceva.

2. “ignorantii” care le fac din convingerea nestramutata ca asa trebuie sa fie un vin deosebit. Lor nu le reprosez nimic. Eventual doar lipsa de perspectiva si de dorinta de perfectionare/autodepasire.

  

Pana la urma poza de mai sus nu este asimilabila doar vinului. Este cumva un instaneu al punctului in care societatea noastra, per ansambu, se afla la acest moment. Manata de dorinta de a recupera rapid secole de istorie si traditie creaza miriade de derapaje a caror realitate te loveste uneori mai tare decat un vin prost.

Aici suntem, o mana de producatori s-au apucat sa ridice si zidurile din spate, majoritatea insa petrec de zor inauntru.

Pentru ca nu-i asa, daca nu te ploua si oamenii se simt bine, de ce sa mai bagam banii in ziduri si betoane? Parol!

  

P.S. Promit ca in urmatoarea perioada sa actualizez CLASIFICAREA PRODUCATORILOR DIN ROMANIA. Sa nu ma injure chiar toata lumea…:)

  

Tags: Vin romanesc

 

Una din rezolutiile personale pentru 2019 (ca tot e la moda) este sa scriu mai des pe blog. Sa vedem cat o sa ma tina..:)

 

Prin 2012 scriam un articol care a facut istorie pe blogul de fata. Si care inca mai are comentarii in mod regulat. Si anume: “Cum sa nu ne luam teapa la raft: alegerea vinului din hyper(super)market!”.

Recitindu-l si dorind sa il aduc la zi am constat ca recomandarile respective sunt total de actualitate si practic nu am ce adauga in plus.

Decat sa punctez concluzia care pare evidenta, dar nu este mentionata in postarea respectiva: nu cumparati vin din hyper(super)market!

Bineinteles ca acum facand parte din tagma detinatorilor de magazine de vin (fizic si online) pot fi banuit de interese ascunse de a fura consumatorii de la usa magazinelor mari si a ma imbogati peste noapte. Dar nu este asa. Cel putin nu in totalitate. Pentru ca da, recunosc unul din obiectivele mele este sa scot (unii) consumatori din rutina cumparatului de vinuri de la raftul marilor lanturi comeciale.

 

Bineinteles ca nu pe toti, ci doar pe cei care merita, care sunt atenti la ce beau. Pentru ca cineva care e catusi de putin constient de ce pune in farfurie si in pahar cred ca si-a dat deja seama ca adevarata calitate nu o gaseste la rafturile marilor lanturi comerciale. Dimpotriva, mai degraba o gasesti in piata sau in micile magazine specializate. Business-ul marilor lanturi comerciale este simplu si de volum. Mult, ieftin si majoritar de slaba calitate. Ieftin, bun si mult mai greu…

 

   

Sa fim bine intelesi, nu este vina lor, nu o fac intentionat, nu este o cospiratie sorosista sa otraveasca poporul daco-roman. Este pur si simplu un model de business care se adreseaza maselor. Multi consumatori, mai putin educati, cu venituri medii-modeste dar  cu idei si convingeri ferme si sigure, sunt publicul ideal care cere si primeste exact genul acesta de model de business: marfa multa, de proasta calitate, ambalata frumos si la pretul cel mai mic posibil.

Si cum vinul nu face exceptie (ba din contra) ideal ar fi, ca sa scapati din capcana aceasta, sa localizati un magazin specializat in apropierea d-voastra sau sa apelati la un site online.

Si ca sa nu ma intind foarte mult va prezint mai jos principalele diferente dintre cele doua sisteme diametral opuse de distributie a vinului si beneficiile retailului specializat de vin. Care diferente/beneficii cred ca pot fi extrapolate si in alte domenii/segmente.

 

	MARELE RETAIL	MAGAZIN DE SPECIALITATE
STILURI DE VIN	Vinuri de volum, facute generic, “la norma” in mare parte dupa retete stas si in cantitati industriale. Vinul este doar o marfa si este tratat ca atare. Etichete si denumiri care penduleaza intre manele si patriotism, cu prezentari (sticla, dop, furnituri) de calitate indoielnica. In plus 95% sunt vinuri din Romania, selectia de vinuri intenationale din marele retail este putin spus deplorabila	Vinuri de pe tot mapamondul, de la crame orientate spre calitate si nu spre volum. Vinuri care dincolo de calitate ofera si tipicitatea de soi si a zonei din care provin. Fiecare vin are sau incearca sa isi formeze o poveste. Mai mult sau mai putin credibila. Dar macar incearca. Eu unul ma feresc sa listez vinuri care apar marele retail. Si cand apare vreo eticheta o delistez imediat. Sunt atatia producatori mici si de calitate care merita incurajati.
SELECTIA VINURILOR	se face primordial pe criterii de business gen volum, notorietate marca/eticheta, capacitatea de productie, etc. Calitatea e cam la coada clasamentului; daca vinul e baubil e perfect. Si daca nu e baubil tot gasim niste fraieri sa il cumpere daca e marja buna. Si daca nu gasim il dam la pretul de achizitie si o sa fie mai ieftin ca apa plata. Oferta de nerefuzat...	Selectia se face primodial pe criterii de calitate si apoi pe volum si disponibilitate. O sa intalniti vinuri in editii limitate sau cel putin vinuri deosebite destinate exact publicului care prefera genul acesta de locatii, in general mult mai atent la calitatea vinului pe care il consuma. In cazul meu toate etichetele pe care le-am listat mi-au trecut prin pahar la un moment dat (chiar de mai multe ori). Si daca nu sunt ce trebuie pur si simplu nu le listez. Indiferent de discount, bonuri cadou si etc. Si mi se intampla destul de des sa listez doar o parte din vinurile unei crame daca restul nu mi s-au parut ok in anul respectiv.
CONDITII DE PASTRARE	In depozitul comun cu celelalte produse. Vara la 40 de grade, iarna la minus 20. Apoi la raft in "lumina reflectoarelor". Pe cale de consecinta si vinurile care ajung la rafturile magazinelor sunt stabilizate/ sulfitate /filtrate cu “mana forte” fata de cele produse in serie limitata.	Nu o sa intalniti conditii de crama, dar macar temperaturile sunt cat de cat constante, fara extreme, lumina controlata si fiecare magazin se preocupa sa isi depoziteze vinurile cat mai bine cu putinta
CONSILIEREA CLIENTILOR	Cvasi-inexistenta, sefii de raion sunt priviti de catre angajatori ca niste oameni care pun marfa la raft din pacate si nu se investeste in formarea lor. Foarte rar gasesti cate unul mai curios care iti poate oferi informatii anecdotice despre un vin sau altul de genul: a luat un client si a zis ca e bun, nu l-a durut capul. Sic!	Asa cum spuneam mai sus fiecare vin are o poveste, iar in genul acesta de locatii intalniti si oamenii care pot sa v-o spuna. De aceea exista o mare probabilitae ca nu numai sa gasiti un vin pe gustul d-voastra dar sa plecati acasa si cu o poveste pe care sa o duceti mai departe celor cu care o sa il beti. Pentru dincolo de lichidul din pahar vinul este poveste.
PRETUL	In general preturi mici care se adreseaza unui anume segment de consumatori. Raportul pret calitate este indeobste invers proportional cu pretul. Adica poti gasi vinuri ieftine si corecte, dar paradoxal cu cat dai mai mult calitatea nu creste pe masura pretului cerut. Vinurile scumpe din marele retail sunt adesea cele mai mari tepe. Si nu numai in Romania.	Preturi corecte fata de calitate daca selectia a fost bine facuta. Este usor in ziua de azi sa verifici un pret la un vin chiar si din fata raftului magazinului. Iar mitul ca in genul acesta de locatii exista doar vinuri scumpe este fals. Nu, exista si vinuri foarte ieftine fata de ce ofera, in general provenind de la crame mici care nu au puterea de a intra in marele retail. Eu am in magazin vinuri de 20-25 de lei excelente pentru pretul lor. Deja la 40-50 lei puteti lua un vin care sa va impresioneze. Mai ales daca pana acum ati baut doar vin “de raft”
EVENIMENTE CONEXE SI PROMOVAREA VINULUI	Cvasi-inexistente, in afara de efortul unor producatori de a mai organiza sampling-uri sau de a trimite cate un somelier pierdut printre rafturi. In rest totul este rece, trist, tranzactional: ia sticla, da banu’, du-te acasa si bea-l. Nu ti-a placut, bad luck, incearca altceva. Ti-a placut si vrei sa mai iei? Bad luck s-a schimbat lotul de imbuteliere sau am adus un palet de la 40 grade din depozit si pe aceeasi eticheta gasesti cam alt vin. O loterie!	Magazinele specializate organizeaza degustari, vizite la crame si in general incearca sa educe clientul si sa promoveze vinul de calitate. Aceasta deoarece sunt perfect constienti ca fara dezvoltarea gusturilor consumatorilor business-ul lor nu are niciun viitor. In plus foarte des au alaturi de ei cramele pe care le listeaza, interesate si ele sa aduca vinurile deosebite cat mai aproape de clientul final.

 

Ca si concluzie:  pe cat posibil nu cumparati vin din hyper(super)market!”. A nu se intelege din pledoaria de mai sus ca toate vinurile de acolo sunt slabe, plictisitoare si de nebaut. Uneori chiar puteti gasi chestii interesante la rafturi. Dar acest uneori este destul de rar…

Pe cat posibil localizati un magazin de specialitate care sa va fie la indemana sau gasiti un site online de incredere.
Dar despre cum gasiti un site/magazin de incredere  si despre cum recunoasteti o teapa intr-un alt episod….:)

 

Tags: vin de la raft, Vin din hypermaket