Feb 06 2013
De vorba cu doua batranele spaniole. VEZI in text ce au avut de spus!
Chestia asta care bantuie ca o ciuma presa online de la noi cu “VEZI” nu stiu ce in text mi se pare extrem de enervanta. Pe langa faptul ca imi confirma gradul avansat de degradare (ca sa nu zic putrefactie) si tabloidizare a presei autohtone, se constitutie in acelasi timp intr-o declaratie de neputinta pe care autorul articolului respectiv tine mortis sa o faca inca din titlul: nu sunt in stare sa produc un continut atractiv pentru tine, asa ca declar ca am renuntat la orice incercare in acest sens si unica metoda la care mai pot apela este imperativul patetic scris cu litere mari “VEZI”. Care suna in general a constructii de genul “VEZI mai boule ca dai peste cineva”, etc…
Abordarea de mai sus mie imi insufla mai mult sau mai putin un trist sentiment de “moarte a comunicarii…la propriu si la figurat”. Si asta din pacate nu se rezuma doar la presa tabloida, pentru ca si pe Facebook nu trece o zi fara sa scap de sintagme de genul “un vin care nu stiu ce face si nu stiu ce drege”. In fine…
Eu o sa va povestesc mai jos despre o discutie pe care am avut-o acum doua-trei luni, cu doua batranici spaniole din Rioja la ceas de seara intr-o “undisclosed location” si
“undisclosed company”. Bineinteles ca cele doua au fost tinere la vremea lor, adica prin anii 2000 (vorbim in ani oenologici, nu umani) dar conjunctura le-a uitat printr-un raft de beci la mila prafului si timpului. Puteam afirma fara teama de a gresi ca am purtat o conversatie cu doua mature spaniole, dar din motive de interpretari tendentioase am ales sa le imbatranesc ceva mai mult. Pur fictional.
Uitarea pe un raft de care vorbeam mai sus s-a produs probabil fara nici o intentie, pentru ca nimeni nu cred ca s-a gandit vreodata sa le puna deoparte cu intentie. Pana la urma era vorba de doua fete “din popor” fara pretentii aristocrate de “grande dame” si care nu au vazut probabil nici un Chateau in tineretea lor.
Asa au trecut anii, petrecuti in doi, adica in solitudinea muta dintre doua sticle de vin intr-un beci intunecat. Pana cand intr-o zi un cavaler pe un cal alb (bine cu ochelari si un pic mai dolofan, dar masina va garantez ca este alba) a spart (la figurat de data aceasta) intrarea cavernei intunecate si si-a oprit privirea curioasa asupra celor doua, desi trecute deja de prima tinerete.
Cavalerul, fiind mai pesimist si refractar din fire, datorita in principal experientelor neplacute inregistrate pe meleagurile natale, a presupus pentru o secunda ca dupa atata timp si data fiind originea nu tocmai nobila a acestora, nu va putea neam sa inchege o conversatie cat de cat suportabila. Impins totusi de o curiozitate maladiva, el se hotareste sa intre in vorba cu ele. Si iata ce afla:
Rioja Vega Reserva 1999
Aspect (Culoare): Matur, inca in tente de rosu rubin, dar cu note brun-caramizii evidente in margini.
Nas: initial balsamic cu note evidente de tutun, cuisoare, cedru si rasina de brad. Aerat cateva ore evolueaza printr-o paleta olfactiva de invidiat de la tuse de pamant reavan si cirese negre confiate la dulceturi de afine,vanilie, tabac si pielarie.
Gust: structurat, cu evolutie catifelata pe palatin, datorita in primul rand taninilor domoli si rotunzi. Aciditatea, deja excelent integrata, ii confera un caracter focusat, precis si un aspect lejer in evolutie. Echilibru perfect intre toate componente, pe fondul notelor de condiment si fructe de padure rosii, surprinzator de proaspete inca. Final cu tanini catifelati, calzi urmat de un postgust mediu spre lung cu impresii de condiment (piper, cuisoare) si dulceturi proaspete de fructe. O conversatie perfecta la momentul actual.
Campo Viejo Reserva 2002
Aspect (Culoare): rosu inchis, sangeriu, inca destul de pigmentat si tinar vizual.
Nas: curat, initial retinut apoi evoluand in intensitate, cu note tenebroase de macelarie si carne maturata asociata cu tuse de trufe, ciuperci de padure si ierburi aromatice uscate. Timpul petrecut in decantor si prelungirea conversatiei ii confera aspecte interesante, florale, intens parfumate, de violete si tuberoze presarate cu ceva tabac si scotisoara.
Gust: un atac domol, potolit cu ceva fruct copt si maginuri diverse. Paleta senzoriala la nivelul gustului mai saraca decat sora sa mai mare de mai sus, dar neasteptat de proaspata cu un usor exces de aciditate pe palatin, mai ales in a doua parte a acesteia. De asemenea finalul aduce ceva tanini inca prezenti, chiar usor tineri urmati de un postgust mediu in tuse gemuri calde, usor afumate. Cred ca se va exprima coerent si chiar mai interesant peste cativa ani. Nu multi! Timpul isi face simtita prezenta mai ales la nivelul extractului si fructului.
In concluzie, o converstie extrem de placuta, antrenanta si deloc plictisitoare in care fiecare a avut cate ceva interesant de spus, chiar daca stilurile de exprimare si comunicare difera. Cavalerul a plecat spre casa voios si usor impresionat de experienta de viata si pildele pe care cele doua batranele i le-au insirat de-a lungul orelor care au trecut pe nesimtite.
In acelasi timp, daca cineva s-ar fi uitat atent la fata lui ar fi putut citi o usoara umbra de tristete si melancolie. Si asta datorita unui gand chinuitor care nu ii dadea pace: de ce pe meleagurile sale natale “lumea” rar imbatraneste asa frumos ca in alte parti?
