Jun 02 2016
Je suis Chablis? Nu prea cred…
Anul 2016 nu a debutat tocmai fast pentru viticultorii din Chablis. Si iti dai seama de asta si fara sa fii efectiv in vie. Numai acum cateva saptamani se umpluse internetul de poze spectaculoase cu focuri aprinse in vie, sprinklere care imprastiau apa, ventilatoare supradimensionate si alte minuni menite sa apere grand cru-urile celebrei apelatiuni de pericolul inghetului tarziu. Iar acum, de vreo cateva zile pe peste tot apar articole despre dezastrul pe care un nou flagel, grindina, l-a facut prin viile din Chablis.
Nu este o priveliste tocmai fericita si cu siguranta nici viticultorii din Chablis nu sunt tocmai cei mai fericiti de pe planeta zilele acestea.
Dar haideti sa ne detasam putin si sa vedem intreaga perspectiva.
E cumva similar atentatelor teroriste de prin Occident. Unde avem victime, dar incomparabil mai putine decat prin alte tari ale caror nume nu fac rating pe marile canale de stiri. Teoretic victimele sunt victime oriunde ar fi si genul acesta de evenimente ar trebuie tratate similar de catre media internationala “impartiala” . Doar ca nu sunt. Din motive de rating.
Sa revenim la vin. Cumva un fenomen similar are loc in Chablis. De cateva zile toata lumea plange pe umarul lor, pe buna dreptate nimic de zis, dar cumva fara sa aiba perspectiva completa.
Chablis este ceea se numeste in termeni de viticultura un climat extrem. Regiune mult mai apropiata de nordica Champagne decat de Burgundia, acolo unde este incadrata ca subapelatiune.
Amplasarea nordica indica faptul ca fenomenele de genul celor de mai sus sunt implicit asumate. Cand plantezi vie in Chablis te cam astepti sa ai pierderi datorate inghetului sau ani in care strugurii nu ajung la maturitate deplina.
Pericolele acestea se cunosc prea bine. Nu e ca si cand lovesc o data la un secol. In Chablis se fac vinuri de sute de ani. Sigur de pe la 1500. Oamenii stiu despre ce este vorba si deja genul acesta de fenomene sunt incorporate in pret. E cam ca formarea cotatiilor la actiuni pe pietele financiare: acesta incorporeaza toata informatia istorica disponibila pietelor la un moment dat. La fel si la vin.
credit @Decanter.com
Chablis sunt prin cele mai scumpe Chardonnay-uri din lume. Bine incomparabil mai ieftine decat cru-urile din Burgundy, dar hei, cate hectare are Burgundy nu se pot compara cu o apelatiune intreaga care vinde Chardonnay overpriced cam dintotdeauna.
Si care apelatiune a crescut de la 500 ha in anii 50 pana la aproape 4500 ha acum. Cam de 10 ori intr-o generatie. Acum sunt cam de 10 ori cat Mersault sau 20 de ori cat Puligny-Montrachet.
Expansiunea viilor a fost posibila atat datorita succesului comercial cat si avansurilor in ceea ce priveste protectia viilor la frig si a tehnologiei din crama. Care toate au permis cat de cat o continuitate comerciala a cantitatilor produse si o calitate acceptabila, daca nu buna, chiar si in anii slabi.
Pe scurt Chablis a cunoscut in ultima jumatate de secol un succes comercial urias. Si o expansiune pe masura. Care a promovat pe pietele internationale vinuri care nu intotdeauna erau demne de renumele si faima regiunii. Adesea extinderea s-a facut in detrimentul calitatii, solurile intiale de Grand Cru si Premier Cru amplasate pe sol cu calcar Kimmeridgian fiind extinse la maxim pe zone cu sol Portlandian, tot cu calcar, dar in alta compozitie, mai nisipos si considerat inferior din punct de vedere al terroir-ului (asta e inca in discutie). Dar cu siguranta nu tocmai tipic apelatiunii initiale.
Dar ce nu face omul pentru succesul comercial si pentru a da pietelor ceea ce cer: vin pe care sa scrie Chablis? Si apoi sa ne gandim ca in ultimele decenii culesul mecanizat a devenit norma la Chablis-ul generic si la Petit Chablis, (inca o gaselnita de a impinge vin inferior in piata). Asta cu siguranta a dus costurile de productie jos.
Credeti ca preturile au scazut in mod similar? Nu prea…cel mai ieftin Chablis bun, pleaca de pe la 12-13 €. Ceea ce nu e putin pentru un Chardonnay nebaricat dintr-o apelatiune care, repet, a crescut de 10 ori in ultima jumatate de secol. Premier Cru-urile pleaca de pe la 20 € in sus, iar Grand Cru-urile se invart pe la 40-50€.
Frigul, grindina, anii in care strugurii nu se coc sunt factori cu care viticultorii din Chablis trebuie sa traiasca. Si ei stiu asta. Si incorporeaza pericolele respective in pret. Care intr-un final este suportat de consumator.
Sigur ca imaginile cu efoturile viticultorilor de a-si proteja viile si cu dezastrul lasat in urma de grindina impresioneaza. Dar pe de alta parte si preturile cerute pe un Chablis, fie el chiar si Petit, sunt de asemenea impresionante.
Asa ca decat sa plangem pe umerii viticultorilor din Chablis, eu zic sa ne gandim ca exista la un moment dat in lume zeci de alte exemple de regiuni viticole lovite de calamitati diverse: de la inghet la invazie de lacuste.
Doar ca nu au norocul sa se numeasca Chablis si nu isi permit luxul unui brand mondial care sa le asigure cumva, prin pretul practicat, impotriva lor.
In sensul acesta eu i-as caina mai mult pe producatorii de Beaujolais, loviti deopotriva anul acesta de grindina. Sau miile de producatori de Chardonnay nebaricat de cativa euro sticla, ei oare ce fac? Fie sufera in tacere, fie trec in nefiinta, nestiuti si nemediatizati de nimeni. In timp ce Chablis sunt sigur ca va merge mai departe…
