Oct 16 2018
Feteasca Neagra Update
Joia trecuta am organizat la Vinoteca Trivale o degustare de Feteasca Neagra. Atat la cererea publicului cat si din curiozitatea subsemnatului. Recunosc ca imi face placere ca din cand in cand sa iau pulsul vinurilor autohtone si in special a indragitului soi adoptat ca port-stindard al aspiratiilor viti-vinicole romanesti de a atinge culmi nebanuite de proges, calitate si recunoastere internationala.
Si, asa cum veti citi mai jos, progresul exista, este evident, doar ca este cumva fara sens. Dam inainte dar dam in orb, fara o directie clara.
Si cand resursele de crestere a calitatii vor fi epuizate si decalajele de tehnologie si know-how vor fi cat de cat recuperate, ne vom trezi intr-un punct cu niste vinuri bune si corecte, dar care nu spun nimic despre nimic. Vor fi bune, pe alocuri foarte bune si atat.
Dar sa trecem la subiect. Am avut in degustare majoritatea Fetestilor Negre listate la Vinoteca. Si dupa cum veti observa linia de degustare compusa din opt vinuri a fost variata atat ca stil cat si ca zona de provenienta (7 zone viticole diferite). Pentru ca aceasta este menirea unui magazin specializat: sa ofere clientului posibilitatea de a alege si de a experimenta.
Degustare a fost in orb, vinurile sunt prezentate mai jos in ordinea inversa a degustarii. Astfel:
Domeniile Panciu Grand Riserva 2012 Olfactiv dominat de efluvii de fruct in diferite nuante si declinatii de coacere. Gustul este plin, cremos, dar excelent echilibrat de aciditate si cu o vinozitate si suculenta de invidiat pentru un vin cu 6 ani la activ. Da, este concentrata si opulenta dar nu este obositoare sau gemoasa. O ajuta structura si o tusa iute, minerala care ii da o dimensiune spicy, savory.
Un exemplar extrem de reusit si tehnic, pentru o feteasca neagra cu ”vintage” declarat a fost “best in show.”
Partea cu declaratul recoltei chiar are sens la Panciu. Ca sa obtii asa ceva pe zona respectiva, care este in general favorabila vinurilor albe si spumantelor, e destul de dificil si practic doar in anii cu “indian summer” poti coace Feteasca si scoate asa ceva. Iese rar, dar si cand iese, iese ce trebuie.
Aurelia Visinescu Anima Trei Fete Negre Editia 006 (adica 2014+2015+2016) nas expresiv cu prune uscate si fructe rosii din categoria cireselor si visinelor. Gust fin, elegant, baric de calitate, evolutie echilibrata si focusata. Tanini usor tineri si impetuosi care se ingramadesc pe final si in postgust. Se vor intinde cu siguranta dupa un an-doi la sticla.
Este si a ramas aceeasi referinta in materie de FN de la noi, desi tehnic fata de restul a furat usor startul. Practic este o abordare castigatoare in a trata un soi capricios, Aurelia Visinescu demonstrand cu de-a lungul anilor ca utilizand un asamblaj din trei ani de recolta diferiti poti obtine un vin complet din Feteasca Neagra.
7arts Feteasca Neagra 2016 Un monstru de vin, cu un alcool redutabil (16.5% pe eticheta) si cu un echilibru impresionant. Mare, cremos, opulent, implacabil, tenebros. Vladoianu sau Domeniile Franco Romane par Pinot Noir-uri pe langa el. Excelent lucrat in stil “vin de garage” din Bordeaux. Coacere + baric nou de calitate foarte buna administrat judicios si cu stiinta. Impresionanta structura de tanini si finetea acesteia care sustine fara probleme (chiar cu eleganta pe alocuri) un vin concentrat, cu o extractivitate impresionanta.
Pentru gusturile de la noi RPC redutabil mai ales tinand cont de costurile care presupun ca au intrat in vinul respectiv. Tehnic altii cer minim 50% in plus pe vinuri mult mai rudimentare si amorfe.
Recunosc ca nu sunt fan al stilului, dar tinand cont de varsta viilor, de randamentul (probabil) ridicol de mic si de faptul ca vinul este impecabil lucrat, rezultatul este impresionant. Sunt curios de stilul viitoarelor exemplare pe care le vor scoate.
Recas Selene Feteasca Neagra 2017 un exemplar tanar dominat acum de notele de lemn, dar cu expresivitate si mai ales in clasicele tuse moderne de fruct copt, carnos, cremos si catifelat. Un vin excelent elaborat, in stil international, in care se vede know how-ul oenologului mai ales pe partea de maturare. Sunt curios sa o degust peste un an-doi cand se va aseza in sticla, desi multi dintre participanti au apreciat-o si in forma actuala.
Balla Geza Feteasca Neagra Stone Wine 2013 mi-am adus aminte de ea din blind-ul de la Timisoara unde a fost total aparte in linia de degustare. Si acum a fost la fel. Cred ca e cea mai apropiata stilistic de un Bordeaux bun. O ajuta structura ferma de tanini si aciditate care s-ar putea specula ca ar fi si de la ceva Cabernet Franc. Cu siguranta are potential de evolutie considerabil. Fruct proaspat, extrem de bine definit, riguros, cu declinatii minerale. Evolutie cu tensiune, “grip”, focus si coerenta. Nu e pentru fanii exemplarelor gemoase si cere mancare sanatoasa, dar mie stilul acesta mi-a placut dintotdeauna.
Casa de vinuri Stefanesti Marcea Feteasca Neagra 413 2016 mandria locala a Stefanestiului exprima foarte bine conditiile climatice ale zonei si are un stil contrastant mai ales pentru cei obisnuiti cu Fetestile grele de prin sud. Desi pastreaza caracterul de coacere si maturitate a strugurilor tipic sudului atat olfactiv cat si gustative, aciditatea zonei echilibreaza foarte bine caracterul copt rezultand un vin cursiv, cu note dulcege de fructe coapte in debut si in prima parte a evolutiei frumos asezate pe o aciditate care echilibreaza foarte bine alcoolul si ii confera zvac si personalitate distincta. O Feteasca diferita de stilul generic, care mie imi place sa cred ca exprima armonios tipicitatea zonei.
Cotnari Castel Vladoianu 2015 Un exemplar nordic, de climat mai rece. Fara concentratia opulenta si impetuozitatea celor din sudul (mai) insorit. Unii ar spune ca e subtire, dar mie stilul acesta mai lejer si neagresiv imi place. In conditiile in care tipicitatea de soi e inca in disputa nu sunt foarte sigur ca as vrea sa vad monstri baricati si supracopti. Mai degraba stilul acesta lejer, savory, acid. E un fel de Chianti al Fetestilor Negre de la noi.
Domeniile Franco Romane Terre Precieuse 2011 chiar am cautat un exemplar mai matur din care sa se vada cum/daca evolueaza soiul in discutie. Este interesant sa surprinzi perspectiva unui francez asupra Feteastii Negre. Ca un vin direct, simplu, intr-o abordare fara ambitii si dorinte de a dovedi ceva. In goana autohtona dupa excelenta (definita dupa gusturile personale sau ale pietei) adesea caracterul si personalitatea soiului sunt primele care cad victima.
Cea de fata ne arata o Feteasca goala, dezbracata de pretentii, supracoaceri, concentrari si baricuri in exces. Un vin care are deja note tertiate si aminteste de caracterul unui Rhone de linie, sincer si autentic.
Poate ca in comparatie cu celelate exemplare din degustare a parut subtire si lipsita de complexitate (ostentativa). Dar sincer, din toate vinurile de acolo, daca ar trebui sa aleg unul pe care sa il beau la o masa de pranz nu as putea bea decat asa ceva.
Ceea ce imi dovedeste inca o data ca “less is more” si vinul nu trebuie sa fie intotdeauna ceva care sa iti epateze simturile si sa iti provoace wow-uri si epifanii. Pentru ca de cele mai multe ori esueaza lamentabil. Uneori este nevoie si de ceva care sa te insoteasca indeaproape, sa-ti sopteasca la ureche si sa iti completeze mancarea din farfurie, in loc sa tipe cu portavocea tuturor simturilor si sa iti blocheze papilele.
De genul aceste de Fetesti, autentice, “normale”, modeste si fara pretentii de Bordeaux Grand Cru Classe sau supertoscane cam ducem lipsa. Poate si pentru faptul ca in degustarile in blind sunt victime sigure…:)
Si nu pot sa nu ma gandesc ca probabil ar fie exact genul de vinuri pe care un cunoscator din afara le-ar aprecia mai mult decat imitatiile agresive si uneori stangace ale unor stiluri internationale consacrate.
In concluzie a fost degustare care a aratat inca o data diversitatea de stiluri de vinificare a celebrului soi autohton.
Toate vinurile au fost bune (m-am auto-felicitat in gand pentru selectie, stiut fiind faptul ca te poti “otravi” foarte usor cu multe exemplare de pe la noi), dar diferite, acoperind o paleta larga de stiluri si gusturi.
Feteasca Neagra a fost, este si cred ca va ramane si pe termen mediu un fel de “jolly joker” pentru industria autohtona de profil si este evident ca, in lipsa unor abordari serioase si fundamentate privind tipicitatea de soi, la momentul actual ii lipseste o directie clara de evolutie.
Daca ai fi degustat 20 de stilce diferite de feteasca neagra, tot la aceeasi concluzie ai fi ajuns. Si cum ai punctat si tu, este o mare problema, lipsa clara de tipicitate.
Daca ar fi o clasificare a vinificarii acestui soi, ar fi:
1. Fara nici un fel de tipicitate, unde e greu de gasit si faimoasa aroma (gust) de prune (ex: Averesti 2017 Nativa, plus ca mie si FN de la Balla Geza mi s-a parut lipsita de tipicitate).
2. Suplu, fructat, fara baric, sau cel mult, învechite în budane. (ex: Viile Metamorfosis FN 2014).
3. Lemn mult, extractiv, greu, masiv (Cantus Primus 2016, Imperfect 2015 de la Rasova etc). Majoritaea este realizata în acest fel.
4. Feteasca neagra care este un fel de Pinot Noir (Villa Vinea 2014, Domeniul Vladoi 2015, Pivnita basarabilor, cam toate fetestile de la Domeniile Franco Române).
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
October 16th, 2018 at 1:49 PM
@Razvan, total de acord cu clasificarea ta.
Tipicitatea FN este cel mult anecdotica la momentul actual, preluata de la regretatul prof. Stoian.
Studii stiintifice nu prea sunt. Imi aduc aminte ca cei de la Iasi aveau un studiu la un moment dat. Si reiesea din el ca celebra pruna nu e tocmai tipica pentru FN.
In rest pentru mine referinta de FN este cea de la Stirbey din 2006 facuta de Oliver cu struguri de la Vanju Mare din viile vechi ale celor de la Vintera.
Din pacate via nu mai exista, nu a fost ingrijita. Dar vinul respectiv era/este de mare clasa.
[Raspunde]
Eu nu vad lipsa asta de tipicitate ca pe ceva neaparat rau. Daca ma uit la partea pozitiva, as spune ca soiul este versatil, si poate fi interpretat in multe moduri diferite. Mie personal imi place cel mai mult FN de la Bauer, fara ca Terra Romana si La Cetate sa fie prea mult in urma. Evident, sint si altele, dar ma limitez la atit cu enumerarea.
Poate vrem prea mult, prea repede. Feteasca Neagra se cultiva de 2000 de ani, ok (plus alte bla-bla-uri), dar cautarile de care vorbim aici au inceput poate de 15 ani. Ca pe vremea comunisitilor nu cred ca se punea problema sa cautam tipicitate.
Si apoi, cum hotarim care este interpretarea potrivita? Cea de la Bauer (mai usoara, gen Pinot)? Cea de la Guy de Poix si Terre Precieuse, cu peste 15% alcool si mai grele? (desi CGP 2014 nu mai este monstrul 2011 decit la alcool, stilul este mai lejer).
Mie imi place sa descopar interpretari diferite. E drept ca unele nu ma dau pe spate, dar aia e… nimic nu e perfect pe lume 🙂
Si sa nu uitam ca in lume acelasi CS il ai vinificat mai auster (ex. Bordeaux) sau mult mai exuberant (Lumea Noua). De gustibus…
P.S. Sint de acord cu Razvan, nu prea am inteles Feteasca Neagra de la Balla Geza :-).
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
October 17th, 2018 at 12:24 AM
@Cosmin, Toate soiurile sunt versatile. Majoritatea de fapt…doar ca ce vezi tu verstailitate la Fn e data majoritar din crama si din alegeri aberante in vie. Variatia e prea mare pentru un soi cultivat intr-un areal restrans.
Practic diferentele la FN sunt date de alegeri in crama si mai putin in vie, unde soiul e mai greu de controlat. Bine, asta daca nu alegi varianta safe cu orice strugure, adica il lasi sa se supracoaca. Dar atunci devine lipsit de personalitate.
Varietatea la CS sau Syrah/shiraz e data de conditiile climatice si terroir-urile total diferite si mai putin de mana grea a vinificatorilor.
Ideea este ca nu poti face o comparatie intre varietate la un soi obscur dintr-o tara care nu conteaza la nivel international si variatiile unui soi “clasic” pe terroir-uri din tari diferite. La noi varietatea la FN este in mare parte “fabricata”, de fapt asta este problema…
[Raspunde]
Cosmin Reply:
October 18th, 2018 at 10:56 AM
@Dan Micuda, Uite ca nu am gindit-o din punctul asta de vedere… mda, am pornit de la premisa ca interventiile “artificiale” nu sint excesive 🙂
[Raspunde]
Nu doar ca soiul Feteasca Neagra este cultivat intr-un areal restrans, dar, in Romania, se cultiva pe o suprafata destul de limitata.
Din datele Ministerului Agliculturii, in 2017 se inregistrau pe cultura 2665 hectare, care reprezinta o pondere de 3.05 % din totalul suprafetei cultivate cu vita de vie. Intr-un clasament, nici nu prinde primele 10 locuri.
[Raspunde]
Dan Reply:
October 18th, 2018 at 2:24 PM
@Razvan, Exact!
[Raspunde]
He, he, make photo!
Ma asteptam la ceva interesant de la 7 Arts, mai ales dupa ce am baut Shirazul lor, la fel de bestie.
In grupaj ar fi mers si o FN sau chiar doua de la Ferdi, nu pentru ca sunt eu fan, dar place stilul lui.
Aviz amatorilor – Balla Geza are la crama doua FN extrem de bune, le-am baut in 2014 cu ocazia primului RoVinHud – una de pe Dealul Soarelui si una de pe Ghioroc (cu expunere nordica) – fantastice ambele, cu un plus de extractie la cea de-a doua. Nu cred ca sunt in comert.
Daca la FN sunt sub 3000 de ha, ce sa mai spunem de Negru de Dragasani unde erau ‘fo 20!?
[Raspunde]
Cosmin Reply:
October 28th, 2018 at 10:46 PM
@lucian, Da’ Novac cite sint? Ca ar merita cu siguranta mult mai multe. Nu am gasit decit de la Stirbey, si zau ca e pacat… un soi asa de elegant (cel putin in interpretarea Stirbey / Oliver Bauer)
[Raspunde]
lucian Reply:
October 29th, 2018 at 10:58 AM
@Cosmin,
70 ha. Au si Avincis. Si in mod sigur mai sunt si altii. Eu iau serios in considerare sa pun un ha de Negru & Novac daca ma apuc de viticultura, in loc de FN.
Revenind la FN cred ca am intalnit destui “swirling drinkers” [ca “swirlers” are alt sens] care imediat ce li se toarna FN in pahar simt pruna afumata, chiar daca nu e acolo. Dar ei o simt.
[Raspunde]
Dan Reply:
October 29th, 2018 at 1:00 PM
@lucian, Oameni cu bun simt se numesc…:)
[Raspunde]
daca tot a venit vorba de FN de la domeniile panciu , eu am incercat FN domeniile panciu 2016 , tot o editie limitata de maxim 10000 de sticle parca , sticla 667. este sora mai mica a celei din 2012 , tot cu eticheta neagra .am gasit si gran riserva 2012 la megaimage dar nu am vrut sa risc nestiind multe despre ea – ma refer la cat a stat in raft .la 99 de lei sticla trebuie sa fii atent la detalii . pe aceasta am luat-o la promo din cora la 35 de lei , adica vreo 12-13 lei mai putin decat pretul de plecare .are 10 luni de baric si e tot cam in stilul celei de mai sus .iar chestia cu pruna uscata sau afumata sau cum o fi , nu prea e asa cum se spune. adica e mai degraba dorinta unora ca acest soi sa fie caracterizat de aceasta arqma care sa defineasca
soiul nostru national , caci emblematic e inca mult spus .cei de la panciu demonstreaza asta.si mai sunt si altii care nu cauta cu inversunare pruna . si bine fac . daca ma gandesc bine nici soiul cabernet sauvignon nu da vinuri identice , chiar in acceeasi zona viticola .sunt de acord cu lucian , negru de dragasani merita mai multa atentie decat i se acorda in prezent . cine il va planta va avea mari beneficii.
[Raspunde]