Exista momente in viata cand  realitatea te loveste cu instantanee de cotidian care nu pot sintetizate intr-un milion de cuvinte.

Pur si simplu stai, te uiti si te gandesti ca undeva  niste forte oculte lucreaza pentru a surprinde chintesenta unei etape de evolutie intr-un singur moment.

Daca pana acum cateva zile m-ati fi rugat sa va descriu etapa actuala de  evolutie a vinului romanesc probabil as fi insirat multe cuvinte care sa descrie ceva dealtfel greu de descris. Adica un fel de supa primordiala care incepe sa se clarifice ca un consomme cand ii pui albus de ou.

Dar acum imi este mai simplu. Daca ma intrebati acum ce parere am despre majoritatea covarsitoare a vinurilor autohtone si despre evolutia industriei de profil imi este mult mai simplu. Va arat o poza. Pentru ca o poza face cat o mie de cuvinte.

Aceasta este:

Pentru cei care nu inteleg la ce refer haideti sa ma explic: vinul este intotdeauna o suma a contextelor care l-au creat. Si reuseste al naibii de bine sa iti povesteasca despre filozofia, istoria, oamenii si timpurile care l-au zamislit. Vinurile romanesti la momentul actual ilustreaza perfect contextul in care sunt create.

Cand le bei iti dai seama clar unde ne aflam si cat mai avem de evoluat.

Majoritatea cauta sa epateze. Cu fruct in exces, cu alcool generos care sa le faca cremoase si  “palatabile”  segmentului autohton de “nouveau riche” tocmai trecuti de pe cele cu rest de zahar ale perioadei de trista amintire. Constructii cu fatade bombastice, care au depasit de curand faza “palatelor cu turnulete” intrand in zona olimpian-homerica a mitologiei grecesti.

Arhitectura lor impunatoare cauta  sa epateze si sa impresioneze o audienta de altfel nu foarte greu de cucerit.

Reteta este simpla, se construiesc fatade de fruct bombastic, care se orneaza cu basoreliefuri si coloane de baric si se aseza pe o temelie solida de alcool. Si apoi se cheama prietenii si “presa” de specialitate ca sa ne miram impreuna de cat de buni suntem.

E ca un tort cu un blat copios de pandispan pe care se tranteste o crema de margarina acoperita cu un strat de frisca vegetala si offcourse o visina confiata pe post de decor. Unii isi dau seama ca nu e tocmai ce trebuie, altii nu, dar toti il lauda deopotriva, din pura convingere sau din interes.

In spatele acestei constructii de templu grecesc nu se afla insa nimic. Imparatul  este gol, asemenea cortului de plastic din poza care se insira deuset in spatele impunatoarei fatade.

Putini sunt insa cei care vor putea trece de “luciul” frontispiciului si mult mai putini cei care vor critica ansamblul arhitectonic impropriu si structura sovaitoare si vremelnica. Majoritatea se vor prosterna in fata coloanelor de alcool si fruct  asa cum au facut-o cei care le-au creat. Din credinta ca asa trebuie sa arate un edificiu maret si un vin mare.

A nu se intelege ca doar la noi se intampla asa ceva. Exista si pe alte meleaguri genul acesta de vinuri, doar ca noi parca tindem sa ne cioplim un idol din acest stil.

In plus si producatorii care le fac se impart cumva in doua categorii:
1. “profesionistii” care sunt constienti de stil, dar stiu ca la ora actuala piata asta cere si cu astea se fac banii. Lor le reprosez ca nu incearca (si) sa educe publicul spre altceva.

2. “ignorantii” care le fac din convingerea nestramutata ca asa trebuie sa fie un vin deosebit. Lor nu le reprosez nimic. Eventual doar lipsa de perspectiva si de dorinta de perfectionare/autodepasire.

Pana la urma poza de mai sus nu este asimilabila doar vinului. Este cumva un instaneu al punctului in care societatea noastra, per ansambu, se afla la acest moment. Manata de dorinta de a recupera rapid secole de istorie si traditie creaza miriade de derapaje a caror realitate te loveste uneori mai tare decat un vin prost.

Aici suntem, o mana de producatori s-au apucat sa ridice si zidurile din spate, majoritatea insa petrec de zor inauntru.

Pentru ca nu-i asa, daca nu te ploua si oamenii se simt bine, de ce sa mai bagam banii in ziduri si betoane? Parol!

P.S. Promit ca in urmatoarea perioada sa actualizez CLASIFICAREA PRODUCATORILOR DIN ROMANIA. Sa nu ma injure chiar toata lumea…:)

Tags: Vin romanesc

Trackback URI | Comments RSS