Totul este perfect pentru vinul romanesc:

• este competitiv pe pietele internationale,
• am bagat frica in francezi si australieni carora le smulgem in fiecare luna bucati mari din cota de piata riscand sa ii bagam in faliment,
• vinurile romanesti se vand nu en primeur ci chiar inainte sa fie plantata via pe noile parcele,
• avem vreo 10-20 Master of Wine romani si institutul si-a mutat sediul la Bucuresti, in campusul de la Agronomie,
• presa mondiala de vin si-a deschis agentii la Bucuresti ca sa poata tine pasul cu inovatia romaneasca in materie,
• Parker sta la coada la poarta cramelor noastre rugandu-se sa fie lasat sa deguste vinurile macar si en-primeur,
• colectionarii chinezi ridica la cote nebanuite pretul excelentelor vinuri romanesti de pe la 1900,
• casele de licitatii inregistreaza noi recorduri de pret pentru sticlele de Feteasca Neagra de colectie,
• Liv-Ex-ul de la Londra ne-au bagat fifty-fifty in indicii de Bordeaux,
• Specialistii autohtoni fac design de etichete pentru Cru Classe-urile din Bordeaux si ofera seminarii de marketing (contra cost) australienilor,
• Concursul de cel mai bun sommelier din lume se tine la Urlati si ai nostri ocupa primele trei locuri,
• Terroir-ul  romanesc este pe agenda tuturor conferintelor de specialitate de pe mapamond,
• Marile targuri de profil rezerva cate o hala intreaga (fara etaj, sic!) doar pentru vinurile romanesti si lasa vizitatorii sa intre doar cate zece pentru a se evita aglomeratia si a nu se calca in picioare.

Pe scurt, totul este superb, Romania viticola este pe val, toata tara este in sarbatoare, se aude doar ciripit de pasarele si sunet de mahmudele.

Tabloul este mirific, lumea traieste ca in Cana Galileii;  apa de la robinet se transforma instant in vin premium cu puncte Parker (88 dimineata si 95 spre seara).

Mai este totusi o singura problema pe care Romania viticola trebuie sa o rezolve pentru a deveni cu adevarat masina perfecta de produs si vandut vin: cativa amarati de blogeri de vin care se incapataneaza sa critice perfectiunea si sa gaseasca fisuri in acest diamant perfect.

Revenind cu picioarele pe pamant, se pare ca de la o vreme o parte din industria noastra de vin plus satelitii care se rotesc in jurul ei (restaurante, comercianti, distributori, presa afiliata, etc.) s-a poticnit in cativa bloggeri de vin:

• Ei sunt ultima reduta care trebuie cucerita pentru a face vin premium si de calitate
• Ei sunt ultimele elemente reactionare care se impotrivesc construirii in Romania a pietei perfecte a vinului
• Ei sunt cei care nu aplauda si nu ridica pancarda cu 90 de puncte cand le trece vinul „premium patriot si de terroir” prin fata
• Ei  trebuie detectati, combatuti,  izolati si anihilati in cel mai scurt timp si prin toate mijloacele.  Pentru ca revolutia vinului premium sa triumfe
• Ei sunt virusii, cangrena care ameninta corpul pur si neprihanit al industriei
• Ei sunt ultimii burghezi cu origini nesanatoase si idei reactionare care nu vor sa isi inchine, de buna voie si pentru cateva sticle, pixul si ideile CAP-ului, „Cooperativei” din industrie.

Restul redutelor au cazut toate una dupa alta cu mai multa sau mai putina lupta: “comitetele si comitiile” care se ocupa cu controlul, ADAR-ul, catedrele de oenologie, miriadele de concursuri de specialitate, sutele de specialisti aflati mai mult sau mai putin pe statele de plata ale producatorilor, majoritatea somelierilor scosi pe banda rulanta, site-urile de “informare” si blogurile al caror unic scop a devenit ridicarea steagurilor (bannere-lor). Nu de lupta, ci de capitulare.

Toti canta si se misca acum ritmic si intr-o coregrafie perfecta, dictata de interesele industriei. Asemanator cumva corului din “Nabucco”:

Unora dintre noi, (putini e drept, o masa acolo in colt) ni se pare totusi ca  toata cantarea asta seamana cu orchestra de pe Titantic si mai tragem din cand in cand cate un semnal de alarma pe umilele noastre platforme proprii si personale de comunicare care se numesc bloguri. Pentru ca de intors vaporul din drumul spre aisberg este greu si nu suntem noi cei care trebuie si au puterea sa o faca.

Cei care au aceasta menire insa le-au luat banii pe bilete (vinuri) la pasageri (consumatori) si acum unica si principala lor preocupare este  sa le dea in cap celor care ar putea crea panica la bord, speriind pasagerii de la clasa intai (milennials, generatia X sau Y, sau cum vreti sa ii numiti).

Oricum pentru toti cei care (mai) spera sa ma cooperativizeze fortat, ii anunt ca o sa imi pastrez in continuare stilul care m-a consacrat.  Deocamdata industria de vin din Romania nu poate sa ma cumpere.  Pur si simplu nu are cu ce. Vor mai trebui sa treaca niste ani buni ca realitatea obiectiva a vinurilor si varsta viilor majoritatii producatorilor de la noi sa prinda din urma toata propaganda „premium” care se vehiculeaza acum in piata. Si atunci va promit ca o sa fim cu totii mult mai linistiti si vom discuta cu nostalgie despre vremurile pe care le traim acum.

Dar pana atunci, eu unul stiu ce am de facut si cum pot ajuta vinul romanesc. Si nu va pot descrie in cuvinte cat de bine dorm noaptea cu alegerile pe care le-am facut pana acum. Asa ca, pe scurt,  din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple si stau asa:

“La garde meurt mais ne se rend pas !”

Trackback URI | Comments RSS