Nov 13 2013
O degustare cu vinuri vechi plus un Cuvee Charlotte 2002
Sambata seara la Pitesti am avut o reuniune “tovaraseasca” impreuna cu Ionut si George pentru a trece in revista cateva vinuri straine si romanesti. De fapt ca un patriot si adept al vinului national ce sunt am asigurat partea “autohtona” printr-o sticla de Cuvee Charlotte 2002 “pescuita” de sub neonul unei cofetarii din Campulung (celebra “Iepurasul” pentru cunoscatori). Oricum nu va osteniti, ca nu il mai au pe stoc. Doua erau si le-am luat eu pe amandoua. Sa nu mai zica lumea ca nu incurajez vinul romanesc…mai ales cel “vintage”.
George a venit cu un Riesling de Rin de la Geiben 1976, iar Ionut, in calitate de gazda generoasa, a pus la dispozitie linia de spaniole vechi plus un spumant interesant.
Toate vinurile spaniole au fost depozitate in conditii de pivnita, acest fapt fiind confirmat si de mucegaiul format pe dop sub capison, prezent la toate exemplarele. Despre o parte din ele am mai vorbit aici si le gasiti de cumparat pe Vinescu.ro la preturi decente tinand cont de experienta pe care o ofera.
Asadar (nu neaparat in ordinea exacta a degustarii):
Berlucchi Cuvee Imperiale Brut un spumant italian facut prin metoda traditionala din 90% Chardonnay si 10% Pinot Noir. Galben mediu, perlaj persistent,corect. Zahar rezidual 8g, sesizabil. Nas intens, bogat, cu miere, flori, mere si pere coapte, usor mineral, drojdios si cu izuri de paine prajita. Pe palatin se simte zemos, fructat cu o corpolenta evidenta data si de restul de zahar, notabil de altfel. Aciditate corecta, medie, care echilibreaza eficient corpul si zaharul.
Un spumant Foarte Bun, reusit, echilibrat, fara a avea insa eleganta si structura unei sampanii autentice. Nu este neaparat un stil pe care il agreez foarte tare, dar care la noi cred ca ar face furori datorita zaharului rezidual.
Tondonia 1984: Caramiziu, nas matur cu tabac, frunze vestede, pielarie, ciuperci, “forest floor”. Evolutie lejera, fina, eleganta; inca se tine bine, desi fructul s-a cam dus. Postgust lung, savuros, cu martipan, zahar ars si magiunuri de fructe. Bun spre Foarte Bun
Vegaval Plata Gran Reserva 1993 Surpriza placuta a serii. Bine este si o Gran Reserva. Dintr-o apelatiune mai insorita si mai putin cunoscuta decat celebra Rioja, aflata mult mai la sud, anume Valdepenas. Culoare opaca, concentrata, visiniu inchis, cu borduri usor brune. Nas cu fruct copt spre confiat si aspecte mature, de pielarie, ciuperci, plus nuante aromatic-condimentate usor gurmande. In gura este carnos, prezent, cu fructul inca la post si cu un echilibru si coeziune de invidiat. Tanini prezenti, medii, structurati pe final plus un postgust lung cu fruct copt. Foarte Bun spre Excelent.
Rioja Alta Vinia Alberdi 1984: Mort si ingropat de mult. E posibil sa fie de la dop, inundat aproape in totalitate, moale, iesit in doua reprize si in mai multe bucati.
Geiben 1976: culoare superba, de aur lichid (nu va ganditi al Cotnari ca nu are nici o legatura), stralucitor. Nas matur cu dulceturi si citrice confiate, coji de portocala uscate, miere si usor hidrocarburi. Pe palatin aciditatea inca echilibreaza bine corpul, senzatii dulcege, de miere, fagure si fruct copt. Bun
Cuvee Charlotte 2002 Cumparat cum va spuneam dintr-o cofetarie…:D Unde a stat ani intregi pe raft, in picioare, exact sub un neon. Nu tocmai conditiile perfecte de maturare, dar deh, lucram cu publicul din Romania.
Nas cu fructe stafidite, curmale, smochine uscate si tuse mature. Parca usor volatil, dar corect pentru un vin matur. Atac mediu, cu o corpolenta in acelasi tonuri, pastrand inca aspecte de fruct uscat, usor gemos pe palatin. Evolutie echilibrata, cu aciditate chiar prezenta si ceva tanini care sustin inca destul de competent structura si constructia vinului. Postgust lung, condimentat, cu impresii mature si usor fructate. Foarte Bun
Vinul este majoritar Feteasca Neagra, plus ceva Cabernet Sauvignon. Se pare ca Feteasca noastra, in tandem cu un soi international, are totusi ceva potential sa treaca testul timpului cu brio. A fost cam la nivelul celor spaniole de prin ‘80-‘90, dar ajustand cu conditiile de depozitare si stadiul de dezvoltare industriei de vin autohtone vinul s-a prezentat mai mult decat onorabil.
La cum arata piata romaneasca de vin in 2002 (mai facea cineva vinuri de genul asta pe atunci in afara de SERVE si Vinarte?) vinul, fara sa fie entuziasmant, este un success in sine.
