Aud foarte des in ultima vreme , mai  ales in noua calitate de comerciant de vin, despre unele vinuri ca “nu mai sunt la fel ca la inceput; le-au stricat”.

Bineinteles in anumite cazuri afirmatia este corecta. Dar mult mai des acest fapt se datoreaza si evolutiei celui care face afirmatia respectiva. In cazul vinurilor din Lumea Veche si de asemenea si in cazul celor de la noi variatia de la o recolta la alta este normala. Si la un moment dat de dorit pentru ca te scoate din monotonia unui produs bun, an de an, care la un moment dat devine plictisitor. Si pe care, desi stii ca e bun, parca  nu mai vrei sa il bei.

Conditiile climatice din tarile europene producatoare de vin (exceptand sudul continentului) in mod normal induc diferente in calitatea vinului de la o recolta la alta. La noi, fata de tarile cu traditie viticola cuantificabila de sute de ani, mai sunt si alte “aspecte” care induc variabilitate in sistem. Dar nu dezvoltam acum…

In schimb o mare parte din afirmatia “nu mai este ca acum cativa ani” si aceasta mai ales in cazul vinurilor din Lumea Noua, se datoreaza si evolutiei celui care bea vinul respectiv. De exemplu un Sauvignon de Noua Zeelanda, un Chardonnay de Australia sau un Carmenere de Chile ies mai mult sau mai putin la fel in fiecare an. Mai ales la vinurile de volum care ajung pe la noi.

Asa este construita afacerea la ei: mult, corect si la fel. Asa ca daca vi se pare ca Villa Maria Sauvignon Blanc sau Trapiche Malbec (ca sa iau vinuri omniprezente la rafturile de la noi) nu mai sunt la fel ca atunci cand le-ati baut prima data, cu siguranta voi sunteti de vina si nu producatorii acestora. Bine, asta daca vinul nu a fost tinut prin vreun hypermarket in “lumina reflectoarelor” vreo 4 ani. Si atunci culpa este evidenta.

Dar daca vinul este unul proaspat, repet, voi sunteti de vina. Pentru ca intre timp ati baut si alte vinuri interesante, poate ati descoperit Sancerre, Cahor, Alto Adige sau Pouilly Fume si chestia aceea bombastica si in “your face” care v-a cucerit acum cativa ani acum vi se pare acum stridenta, tipatoare, agresiva si fara rost. Este pur si simplu evolutia palatului si a gusturilor proprii care lasa in urma un anume stil de vin.

Este o indicatie ca ati trecut de nivelul “kiwi SB”  si deja explozia de arome nu mai este ajuns ca sa va satisfaca. Mai vreti si altceva in plus.

Villa Maria face vinul la fel de ani de zile si o sa il faca si de acum incolo. Voi in schimb vreti altceva. Si aceasta nu inseamna neaparat ca ei au stricat vinul, inseamna de fapt ca vinul v-a “stricat” pe voi. Pentru ca asa cum am mai spus de nenumarate ori, la vin “mai binele este dusmanul binelui” si fericit nu este acela care a baut mult si divers, ci acela care se poate multumi cu un anumit stil/nivel de vin si nu simte nevoia sa caute ceva mai bun.

Noi, cei care cautam tot timpul “altceva”, ce am mai baut nu ni se mai pare asa wow ca la inceput si fara sa constientizam ca sistemul de valori ni s-a alterat iremediabil dam vina pe producator ca “vinul nu mai e la fel”. Si nu ne gandim ca nici noi nu mai suntem la fel.

Daca ar fi fac o analogie, e ca si cand te intalnesti cu cel mai bun prieten din copilarie pe care nu l-ai mai vazut de vreo 20-30 de ani. Desi atunci erati nedespartiti si te gandesti cu nostalgie la cate bucurii si aventuri ati impartasit impreuna, acum ai in fata un strain si te simti chiar usor stingher langa el. Eventual treci pe partea celalata a strazii cand il vezi ca sa eviti sa ii vorbesti, de frica sa nu fii dezamagit de intalnire si sa iti spulberi amintirile frumoase pe care le ai din copilarie…:)

Si cu siguranta sentimentul acesta ciudat de instrainare si neliniste este doar din cauza lui, nu? Pentru ca s-a schimbat si nu mai este acelasi ca atunci cand aveati amandoi 5 ani…

Tags: Vin bun, vin stricat

Trackback URI | Comments RSS