May 12 2017
Dupa 10 ani: orizontala Stirbey 2007
Ce inseamna un an viticol excelent? In regiunile viticole celebre de pe afara e destul de clar. Este acel an care, prin conditiile climatice, iti permite sa atingi maximul de potential pentru stilul de vin produs in zona respectiva. Cu istorii cuantificate si cuantificabile de sute ani in spate, e destul de usor de catalogat un an ca facand parte din cercul select al vintage-urilor legendare. Cum ar fi de exemplu 2005, 2009 si 2010 in Bordeaux.
In Romania insa e mai dificil sa ne pronuntam asupra subiectului. Din varii motive. Unul ar fi ca nu prea avem date istorice relevante. Al doilea ar fi ca nici macar in cei aproximativ 20 de ani de istorie “quality” identificabila, palpabila (palatabila, de fapt) nu prea a stat nimeni sa faca o clasificare impartiala a anilor de recolta. Era si greu sa faca. Aceasta presupune munca (fara remuneratie) si in general la noi lumea se ocupa cu organizari festive, concursuri, mai o icra mai un piscot, mai o poza la crama, nu ii arde de vintage-uri si alte detalii din astea. Pierdere de vreme…
Asadar singurele surse credibile si identificabile sunt oamenii care fac vinul. Si care pot povesti din propria experienta dramele sau realizarile inregistrate in fiecare an. Doar ca si in cazul acestora benchmark-ul lipseste si fiecare intelege un an prin prisma propriei filozofii de a face vin.
Si aici ajungem la anul 2007. 2007 a fost un an secetos si cald, cu temperaturi ridicate, care au permis acumulari de zahar importante. Excelent, de vis, ar spune unii. Adica avem vinuri extractive, coapte care debordeaza de fruct si pe care poti sa aplici cu generozitate straturi consistente de baric.
Dificil ar spune altii…zahar mult inseamna niveluri de alcool redutabile si aciditate scazuta. Si rezulta vinuri grele, gemoase, amorfe, pline de fruct supracopt si ulterior cu tone de baric, care iti stau in gat dupa primul pahar. Si care mor in sticla in cativa ani fara sa evolueze practic undeva.
Asadar la noi viziunea asupra unui an este cumva impartita si adevarul este undeva la mijloc. Atata timp cat nu exista o referinta pentru fiecare regiune care sa dicteze ca un an a fost doar bun sau excelent totul se reduce la perspectivele personale.
Eu de exemplu, deoarece imi plac vinurile impetuoase, cu personalitate, puritate, expresive, pe alocuri ferme si inchise in tinerete, construite pe aciditate si tanini, nu as spune ca 2007 a fost tocmai un an favorabil pentur acest stil. Insa sunt total convins ca exista opinii contra la fel de bine argumentate.
Apoi intervine discutia diferentelor dintre zonele viticole ale tarii. Un 2007 in Dealu Mare sunt convins ca arata altfel decat un 2007 la Lechinta. Sau la Cotnari sau Oprisor. Variatiile sunt imposibil de clasificat/cuantificat la ora actuala, in stadiul primordial de dezvoltare in care se afla industria autohtona de vin. Cate bordeie atatea obiceie…si preferinte.
Sa revenim insa in Dragasani si la titlul postarii de fata. De 1 Mai, ca in fiecare an, la ziua portilor deschise la crama Stirbey, Oliver Bauer ne-a desfatat cu o orizontala de vinuri din recolta 2007. Este una din rarele ocazii in care poti vedea in Romania cam tot portofoliul unui producator dupa 10 de la recolta. Sigur mai exista verticale, dar dintr-un singur vin e mai greu sa iti dai seama de cum a fost un an viticol. Dar din 6 vinuri ale aceluiasi an poti sa iti face o idee ce inseamna un an cu temperaturi mai ridicate pentru vin. Si cand vezi cam aceleasi vinuri din 2006, 2007, 2008, etc incepi sa iti faci o idee despre specificul zonei si cum se manifesta acesta in pofida sau sub influenta conditiillor climatice.
Ah si inca o chestie importanta: ca sa poti sa citesti/intuiesti/definesti anul si zona in vinuri trebuie ca acestea sa fie facute de acelasi om si cu aceeasi filozofie (cumva mai neinterventionista). Ca altfel citesti in ele schimbarile de drojdii, de regimuri de ardere a baricurilor, de lipsa fondurilor pentru baricuri noi,pentru platit oenolog sau intretinut viile.
In Romania trebuie cumva sa se alinieze astrele si cand iei cramele autohtone la rand si aplici criteriile de mai sus constati ca cele care raman le numeri pe degete. Hai sa nu zic de la o mana…Practic numai criteriul lui “cine facea vin in 2007” elimina cam 80% din producatorii actuali de pe piata.
Pana la urma asta este (unul din) farmecul Stirbey (si numai de acolo, al producatorilor cu traditie de la noi, vedeti postarea cu clasificarea din dreapta): ca avem/exista vinuri care (au fost facute) sa povesteasca niste ani si sa inchege profilul unei zone.
Ca o concluzie a expunerii de mai sus, eu unul sunt convins ca cine spune ca Stirbey (sau vreunul din top 4) nu face vinuri bune, ori hahar nu are de vin ori nu e in stare sa treaca dincolo de propriile frustari sau preferinte personale.
Revenind la vinurile in sine, am degustat 6 exemplare plus un Cuvee alb care era la liber. Plus celebrul Novac de pe colectia Art Deco:
Spumant Feteasca Regala Extra Brut De fapt este un zero dosage, dar regulile nu permit etichetarea de asa maniera la noi. Sic! Nas superb, care imbina notele autolitice cu cele de invechire la sticla. Gust socant de dulceag, plin si fructat pentru un zero dosage (parca 5 g zahar rezidual?). Totul vine din extract si coacerea strugurilor datorita temperaturilor ridicate. Evolutie eleganta, mouse plin, prezent. Un spumant complex, prezent, dar fin si in acelasi timp gastronomic.
Sauvignon Blanc 2007 “Luftansa” (adica cel servit pe avioanele companiei la timpul respectiv) Nas cu arome de fructe exotice, coapte si usoare tente evolutive. Gustul este rotund, evolutie liniara, corpolenta, cu final usor iesit in evidenta, marcat de un kick de aciditate si tanini?!?! Cert este ca lasa un postgust de vin rosu in care tanini curata palatinul mai ceva ca un vin rosu. De baut acum.
Feteasca Regala Genius Loci Un regal. Complex, fin, diafan cu o evolutie incredibil de suava si eleganta, dar prezenta, ca a unui Burgundy mare. Incredibil ce se poate scoate din Feteasca Regala. Memorabil, pentru vin din soi romanesc cu 10 ani la active: legendar.
Cabernet Sauvignon nas care imbina fructul negru copt si notele tertiare tipice, de tutun si pielarie. Gustul este subtire, evolutie liniara, de baut acum. Ma asteptam sa fie mai plin?
Merlot (simplu) Nas cu fruct rosu si negru plus clasicele note de evolutie. Gustul este mai plin, rotund, catifelat, cu o evolutie inchegata si tanini fini pe final. Ofera mai mult placere acum decat Cabernet-ul.
Oricum amandoua au o tipicitate de invidiat la 10 ani de zile si tinand cont de an. Au evoluat exact ca un CS si un Merlot scoala, riguroase.
Merlot Rezerva Nas complex, de fruct copt, inca proaspat, condiment si o dimensiune tertiara fermecatoare. Gustativ evolueaza coerent, echilibrat, cu un fruct inca prezent, suculent incadrat de o structura de tanini competenta. Foarte bun de baut acum, un exemplar clasic, in stil Merlot Right Bank evoluat, intrat pe platou, dar cu rezerve evidente de evolutie in fata.
Pe scurt vinurile reflecta fidel conditiile climatice ale anului. Mai extractive, cu niveluri de alcool mai sus, dar oglindind stilul vinificatorului (care se vede ca a facut tot posibilul sa le “echilibreze”) si specificul zonei. Oricum se pare ca in Dragasani chiar si in anii caldurosi vinurile isi pastreaza potentialul si capata o dimensiune noua si nebanuita in evolutie.
Personal dintre albe mi-a ramas in memorie Feteasca Regala Genius Loci. Iar de la rosii raman fan al Novacului de pe Art Deco. Pe care l-am revizitat cu placere si acum ca i-am vazut si fratii de recolta mi se pare cu atat mai socant de fin, elegant si expresiv.
