Acum ceva timp am participat/organizat la Pitesti (la) o orizontala de Bordeaux 2011. Pentru cei care nu sunt inca familiarizati cu termenul, orizontala = vinuri din acelasi an dar de la producatori diferiti.

Spre deosebire de verticale, care au darul de a evidentia stilul/evolutia unui producator/terroir pe parcursul a mai multor recolte, orizontalele permit formarea unei pareri cu privire la un an viticol in special si punerea in evidenta a diferentelor dintre performantele diferitelor proprietatii/terroir-uri in anul respectiv.

Daca verticalele exprima istoria unui Chateau, orizontalele povestesc istoria unui an. Primele te ajuta sa explorezi un producator favorit, celelalte permit compararea mai multor producatori pornind de la aceeasi baza: conditiile climatice similare ale unui singur an de recolta. Cred ca ati inteles in linii mari.

Inca o precizare inainte sa intram in subictul propriu-zis: orizontalele isi au insa rostul cand avem de-a face cu zone viticole care se respecta, clar definite, cu istorie si pedigree, cu terroir-uri diverse si identificate/identificabile. Cand acesti factori nu sunt intruniti si stilul vinificatorului primeaza in fata anului sau a terroir-ului, acestea isi pierd din relevanta, comparandu-se adesea doar drojdii selectionate, regimuri mai mult sau mai putin agresive de baricare sau diverse declinari ale gradului de supracoacere. Pe scurt, o orizontala are farmec si rost daca vinurile provin din terroir-uri, filozofii si traditii diferite si identificabile.

In cazul de fata am ales cate un vin din marile apelatiuni are Bordeaux-ului. Preturile nu au depasit 60 €, situandu-se ca medie in jurul valorii de 40-45 €. Onorabil pentru Bordeaux.

Vinurile au fost trecute o data prin decantor rapid Vinturi, iar in ordinea degustarii am avut asa:

Chateau Haut Batailley Pauillac (70% CS+ 25% M + 5% CF) Nas tipic, dominat de Cabernet Sauvigon, retinut si aristocratic, cu fruct negru si lemn bine definite, piperat, usor vegetal, complex, mineral. Gustul debuteaza cu o buna concentrare de fruct negru copt, surprinzator de prezent si dulceag, excelent sustinut de o structura de tanini ferma, usor austera si o aciditate care ii confera eleganta si clasa. Un vin bine echilibrat, abordabil inca de pe acum, cu personalitate, clar si bine definit.

Chateau Gloria Saint Julien (65% CS+25%M +5% CF +% PV) Nas complex, usor evaziv cu fruct rosu insotit de  tuse condimentat-vanilate. Gustul este fructat, dulceag, usor amorf si fara o directie clara la acest moment. Mai ales la mijlocul evolutiei are o sincopa care face ca taninii infipti sa para usor verzi pe final. Cred ca trebuie sa mai stea in sticla.

Chateau Rouget Pomerol (85% M + 15% CF) Olfactiv total diferit fata de confratii de pe malul stang dominati de Cabernet Sauvignon. Aici Merlot-ul isi spune cuvintul, nasul este incarcat de fructe rosii si negre coapte, zemoase, cu magiunuri de prune si lemn evident, in tonuri dulci, vanilate, dar bine incadrat. O tusa verde (muscate?) cu declinari piperat-iuti, savory ii confera complexitate. Gustul este plin, carnos, concentrat, dulceag, cu tanini surprinzator de prezenti, nisiposi, care isi fac rapid facuta simtita prezenta  in evolutia pe palatin si tin fructul in tensiune. Un vin cursiv, coerent, tipic.

Chateau Phelan Segur Saint Esthepe (55% CS + 45 % M) Nas complex, pur bordelez, fin, cu o definitie si eleganta a fructului remarcabile incadrat de tuse de cedru, grafit si aluzii dulcege de cola. Gustul se ridica la inaltimea detaliilor olfactive, cu o evolutie fina, precisa, definita de o aciditate expresiva, fruct bine dozat si o structura de tanini fini, dar rigurosi. Un Bordeaux clasic, retinut, elegant si focusat, in filozofia “less is more”.

Chateau d’Issan Margaux (69% CS + 31%M) Olfactiv combina fericit tusele de ciocolata, cafea si piper cu fructul negru si rosu dulce, zemos, concentrat. Gustativ evolueaza tipic pentru un Margaux: concentrare si putere ascunse intr-o expresie feminina, catifelata, eleganta, proaspata si diafana. Seducator si impetuos in acelasi timp.  Pumn de fier in manusa de catifea. Fermecator prin compozitie, e ca un tablou bucolic de munte, ce ascunde perfect o dupa-amiaza furtunoasa.

Chateau La Gaffeliere Saint Emilion (90% M + 10% CF) Dominat de Merlot si asociat cu Franc-ul cam in aceleasi proportii ca Pomerolul, are insa o clasa in plus de eleganta si precizie. Nas cu fruct copt debordant, asociat cu tuse condimentate, de ceai negru si nuante picante, de ardei verde/iute. Gustul este plin, carnos, matasos, cu o evolutie concentrata, cremoasa si tanini prezenti, fermi, minerali pe final. Un vin modern, usor virat spre bombastic, excelent alcatuit, care isi pastreaza insa pedigree-ul bordelez.

Domaine de Chevalier Pessac-Leognan (65% CS+ 30% M+ 5% PV) Nas complex, cu o puritate remarcabila a fructului si o integrare excelenta a lemnului. Tuse de fruct expresiv, copt, zemos, definit, fara urma de gemozitate, asociate cu aluzii de cedru, grafit, crème de cassis, note vanilate si de lemn dulce. Fermecator. Gust concentrat,rotund, catifelat, vag opulent, dar in acelasi timp vioi, precis si clar definit. Fruct impresionant atat cantitativ cat si calitativ , fara nici o urma de gemozitate. Evolutie cursiva, perfect integrata, fara nici o ezitare, cu o precizie si un rafinament uimitoare pentru un vin din recolta 2011. Taninii fermi de pe final sugereaza un potential de evolutie remarcabil. Blockbuster, un Pessac de clasa. Fermecator inca de pe acum, ii  va recompensa inzecit pe cei care se pot abtine si au rabdare inca minim o decada cu el.

Cam acesta a fost orizontala de Bordeaux 2011. Pentru mine ordinea preferintelor a fost: Chevalier, Phelan Segur, d’Issan, Gaffeliere, Haut Batailley, Rouget si Gloria.

Este remarcabila diversitatea de stiluri si abordari. Desi am avut pe masa 7 vinuri din aceeasi zona viticola, facute cam din aceleasi soiuri, nu am gasit doua la fel. O paleta impresionanta de stiluri si exprimari care pot multumi pe oricine si pe care, in marea lor majoritate, nu le-am intalnit in nici o alta parte a lumii.

De altfel si topurile personale ale participantilor au variat foarte mult. Eu care prefer austeritatea si rafinamentul unui Cabernet „rece”, de mal stang, am inclinat spre acestea. Cei care prefera fructul si concentrarea au ales Pomerol sau Saint Emilion. Domaine de Chevalier a fost cel care a atins consensul primului loc printre toti participantii.  A fost si greu sa nu fie asa: vinul este evident o clasa peste celelalte si suprinde perfect insusirea vinurilor/terroir-ului din Pessac Leognan de a atinge un echilibru de invidiat printre diversitatea de stiluri a Bordeaux-ului.

Despre recolta 2011 pot sa va spun ca intruneste carasteristicile unui an foarte bun. Care are si avantajul ca se afla in umbra celebrelor 2009 si 2010, beneficiind astfel de RPC-uri deosebite pentru Bordeaux. Practic din recoltele post-2010 (exceptand 2015 care este inca in baricuri) mi se pare cel mai bun an si poti gasi vinuri excelente la preturi “decente”. Cele sapte exemplare de mai sus sunt tot atatea exemple concludente. Plus Leoville Barton sau Pape Clement, ca sa mai numesc inca doua din ce am mai baut si m-au surprins placut. Dar atentie, nefiind un vintage legendar documentarea inainte de achizitie este imperios necesara si cumparatul nediscriminat poate aduce si surprize neplacute.

Concluzia finala? Ceea ce stiam/banuiam deja: in materie de Cabernet si Merlot exista Bordeaux si restul. Punct!

Tags: 2011, Bordeaux, Franta, Margaux, Orizontala, Pauillac, Pessac Leognan, Pomerol, Saint Emilion, Saint Esthepe, Saint Julien

Trackback URI | Comments RSS