Feb 14 2017
Despre intimitatea vinului…
Eu unul nu am incredere in oamenii care nu au incredere in propriile gusturi. Fie ele si complet diferite de ale mele. In cei care trebuie tot timpul sa isi verifice preferintele, sa le raporteze permanent la parerile “turmei”/expertilor/pietei, la adevarurile general valabile. Fie ca sistemul de referinta se numeste vivino, cellartracker, Parker sau vreun grup de “social media” in care trebuie musai sa postezi tot ce iti trece prin pahar.
Pana la urma una din marile placeri ale vinului este cumva regasirea gusturilor, experientelor si trairilor personale in paharul din fata ta. Cei care nu pot sa treaca de paravanul acceptarii publicului, cerand parca permanent acordul/admiratia/aprobarea acestuia nu cred ca se vor bucura vreodata cu adevarat de paharul de vin din fata.
Este greu sa transcezi realitatile economiei capitaliste si sa iti infranezi pornirile de consumator care vrea sa iasa din anonimatul segmentului de piata in care te incadrezi. Omul este pana la urma un animal social.
Dar placerea suprema a unui vin se gaseste in individualitatea si in sinele fiecaruia. In copilaria lui, in sistemul lui de valori, in mirosul casei bunicilor sau al pietei din orasul in care a copilarit.
Placerea vinului nu se cauta in puncte, nu se traieste la comun si am cumva impresia ca cei care o fac rateaza practic esentialul, esenta licorii care se numeste vin. Bine, necontestand aici componenta sociala a activitatii bahice…
Fie ca le provoaca introspectii sau extrovertiri, vinul este pana la urma ceva pur personal, dincolo de grupurile de consumatori, critici, experti, pasionati, bloggeri sau bagatori de seama.
Nicio aplicatie gen Vivino sau mai stiu eu ce, nu va va dezvalui farmecul unui vin. Va reusi cel mult sa il dezmembreze in partile sale componente, sa vi-l prezinte pe bucati, sa il disece rece si analitic. Prin prisma trairilor altora sau mai grav sub auspicii si declaratii de obiectivitate si impartialitate fortata/autoimpusa/ simulata. Pentru ca impartialitatea este un concept teoretic. In practica nu exista. Mai ales la vin. Doar unii dintre noi incercam sa o exersam mai temeinic decat altii. Dar niciunii nu suntem pana la urma impartiali.
Asadar, nu cautati vinul prin aplicatii, telefoane, carti, critici, postari pe blog, etc. Cautati-l in interiorul vostru. Si incercati sa il intelegeti/evaluati prin propriul sistem de valori. Si daca nu il gasiti e mai bine sa treceti/ramaneti la bere, un lichid care in sine nu provoaca multe dileme existentiale. In afara probabil a localizarii celei mai apropiate toalete de locul de consum si a unui parcurs cat mai scurt catre aceasta.
Tot mai des vad oameni pe la diferite evenimente care, avand vinuri interesante in fata, cauta febril pe telefon preturi, rating-uri, stele, opinii, pareri, puncte Parker, etc si cam orice ce ar putea sa le justifice/argumenteze propriile gusturi. Ce demers inutil. Ce risipa de timp, energie si baterie. Gusturile sunt personale si atunci cand incerci sa le justifici/verifici prin raportare la ale altora deja ai o problema. Aceea ca inca nu ti le-ai format.
Si mai tristi sunt cei care striga cu telefonul in mana “Are 95 de p Parker! Si 92 Suckling! Si medalie de aur la Bruxelles si Argint la Decanter. Si…si…si… Si ce? S-a strigat Bingo! Putem deci sa il bem linistiti? Chiar daca vinul respectiv nu este pe gustul tau, deja nu mai conteaza. Te-ai pacalit/amagit sa iti placa. Trebuie sa iti placa! Altfel e o problema cu tine…si tu nu poti avea probleme, doar esti perfect!
Sa ai in fata obiectul pasiunii si sa incerci sa il descoperi prin ochii altora mi se pare o suprema dovada de inutilitate si sado-masochism. Vinul este ceea ce este pentru tine la acel moment din timp si spatiu si nimic din ce ai putea afla de la altii nu il va face in mod obiectiv mai bun sau mai prost.
In schimb toate aceste nelinisti febrile, aceaste cautari permanente de statut/acceptare va vor impiedica sa va bucurati cu adevarat de vin. Doar o sa il consumati, niciodata nu o sa il intelegeti si nu o sa relationati cu el. Si atunci, in calitate de simpli consumatori, pot intelege ca ne preocupa parerile altor consumatori despre produsul pe care il avem in fata.
Doar ca pentru mine vinul nu se consuma pur si simplu. Ca berea sau apa plata. Vinul se traieste, se experimenteaza, se savureaza, se iubeste, se descopera, se intreaba. Si cate si mai cate poti sa faci cu un pahar de vin in loc sa pierzi timpul alergand fantasme sau traindu-l prin altii.
In concluzie, ca de inceput de an (!?!?), cred ca cea mai frumosa urare pe care pot sa v-o fac este aceea sa deveniti din ce in ce mai pasionati de vin! Si mai putin consumatori de vin…
