Pe la inceputul lunii decembrie am organizat la Muse inca o degustare din seria “Descoperiri”.  De data aceasta focusul a fost Chateauneuf du Pape, celebra apelatiune din sudul Frantei.

Lumea vinului este cumva paradoxala: si mica si mare in acelasi timp.  Iar povestile se tes intr-un univers aparent vast la prima vedere, dar strans legat la o privire mai atenta.

De exemplu denumirea celebrului producator bordolez Chateau Pape Clement, vine de la un fost proprietar, arhiepiscop de Bordeaux, care ulterior a devenit Papa Clement al V-lea. Acel papa care mutat capitala papala de la Vatican la Avignon.

Cel care i-a succedat acestuia a trebuit bineinteles sa ridice standardul de viata la pretentiile si statutul noilor veniti si a construit un castel la 12 km nord de Avignon, schimband toponimia locului in Chateauneuf-du-Pape (“Castelul Nou al Papei” in traducere libera). Astfel a luat nastere una dintre cele mai celebre apelatiuni din Hexagon.

  

Istoria vinificatiei in zona este intretesuta cu istoria papalitatii, de-a lungul timpului vinurile fiind “importate” si folosite in apelatiuni mult mai celebre, ca Burgundy sau Bordeaux, pentru a “corecta” vinurile locale in anii dificili. (a corecta =  a le conferi fruct copt si consistenta).

La ora actuala insa apelatiunea o duce foarte bine de sine statator, ajutata fiind in ultimele decenii si de Robert Paker, unul dintre fanii vinurilor din regiune. Regulile AOC-ului permit obtinerea de vinuri rosii din 13 soiuri. Majoritatea vinurilor rosii din zona sunt insa bazate in principal pe Grenache, in asamblaj cu Syrah (pentru culoare si aromatica, in special fructe negre si note condimentate) plus Mourvedre (pentru eleganta si structura).  Una dintre putinele proprietati care inca cultiva toate aceste 13 soiuri rosii este Chateau de Beaucastel.

Vinurile din Chateauneuf-du-Pape (CdP) sunt opulente, carnoase, mirosind a fruct copt, condiment, garrigue si ierburi provensale, adesea cu o structura de tanini ferma si generoasa, evoluand excelent in timp. Parker, remember?

In afara de vinuri rosii, Chateauneuf-du-Pape AOC mai permite obtinerea de vinuri albe asamblate de obicei din Grenache Blanc, Roussane, Bourbolenc,Clairette si Picpoul.

 

Nu sunt premise rose-urile asa ca daca vreti sa incomodati vreun sommelier/pasionat/critic care sare calul in materie de snobism si pretiozitate pe la vreo prezentare/degustare rugati-l sa va povesteasca, asa ca unui neofit, cate ceva despre rose-urile din Chateauneuf-du-Pape. Si eu sunt adesea socat de cate de vaste cunostinte poseda unii in acest domeniu…:)

 

Ca la orice degustare care se respecta si care cauta sa aprofundeze zona, stilurile de vinificare si potentialul de invechire al vinurilor din respectiva apelatiune am selectat pentru degustare 9 vinuri provenind de la producatori galonati din zona si ai caror ani de recolta se intind pe parcursul a doua decenii si jumatate, plus un alb in dechidere si un vin de desert in final (vreo 11 in total?):

 

 

Am inceput cu un Chateau Saint Cosme Cotes du Rhone alb (da, nu e Chateauneuf, dar soiurile si stilul sunt similare) care sa deschida apetitul si sa arate cam cum sunt albele de Rhone in tinerete. A fost exact ce trebuie: nas cu impresii citrice si de casie/piersici coapte gust echilibrat, rotund, prezent, usor onctuos si bine echilibrat in aciditate. Este importat de Winepoint la noi. Apoi am intrat „in paine”:

 

2003 Michel Chapoutier Chateauneuf-du-Pape Blanc la Bernardine dupa parerea mea un vin corect evoluat, numai bun de baut acum. In general albele de Rhone nu sunt vinuri care sa se preteze invechirii, mai ales in comparatie cu suratele de la nord, din Burgundia. Cu cateva exceptii notabile. Cel de fata integrase perfecte nuantele fructate pastrandu-si aciditatea si dezvoltand o complexitate interesanta de nuci si alune prajite. Gustativ fost perfect integrat, evoluand lejer si acompaniind competent aperitivul.

 

1970  Louis d’Armont Chateauneuf-du-Pape Rouge. Ca intotdeauna iepurele sare de unde te astepti mai putin. De fapt acesta este si farmecul degustarilor. A fost cea mai mare supriza. Un Chateauneuf generic, de negociant, cu 46 de ani la bord s-a prezentat exemplar. Nas complex, in tuse tertiare elegante alaturi de note de fruct confiat, de lichior. Gustul fin, lejer, cu o evolutie inchegata pe palatin si prezentand inca tuse de fruct. Un mare wow pentru mine personal care nu ii dadeam foarte multe sanse sa mai fie ce trebuie. Dar a fost… si mai mult decat atat, mie unul mi-a depasit asteptarile.

 

1988 Chateau de Beaucastel Chateauneuf-du-Pape Rouge Beaucastel a jucat (si joaca in general) intr-o alta liga fata de restul vinurile din apelatiune. Singura proprietate care foloseste (chiar si in proportii minuscule) in asamblajul final toate soiurile premise de catre regulile AOC-ului, vinul dezvolta olfactiv o complexitate de invidiat etaland un spectru larg de arome, de la clasicele note de ciuperci, tutun si “forest floor” la aluzii minerale, sangvine si de fruct copt. Evolutiv, are nevoie de aerare si de rabdare si nu cred ca i-am acordat destula. Pe palatin prezinta inca fruct definit, asociat tuselor de evolutie si o dimensiune inchisa, ascunsa, minerala, tenebroasa care parca ii dozeaza potentialul. Complex si intrigant, intr-o filozofie total diferita de restul. De revazut si aprofundat. Promit sa ma ocup personal de asta…;)

 

1995 Domaine de la Janasse Cuvee Chaupin Chateauneuf-du-Pape Rouge

1995 Paul Coulon et Fils Boisenard Chateauneuf-du-Pape Rouge

Desi au fost amandoua din acelasi an si teoretic Janasse e un producator mai cunoscut,  Paul Coulon Boisenard a fost evident mai bun. In timp ce Janasse prezenta note tertiare dominante si o structura subtire si usor agresiva indicand un vin usor “over the top”, Coulon avea inca fruct dulceag care echilibra notele tertiare si aciditatea, ii conferea corp si impreuna cu taninii inca definiti din final formau un tablou atragator. Un exemplar reusit!

 

1998 Chateau des Fines Roches Chateauneuf-du-Pape Rouge este de nementionat, vinul fiind evident prea evoluat. Cum spuneam degustarile de vinuri vechi sunt un sport periculos, iar suprizele, placute si neplacute, sunt inerente si fac de fapt sarea si piperul intregii „loterii”.

 

Exemplarele “proaspete” care au urmat au fost insa “ ce trebuie”:

  

2011 Chateau de Saint Cosme Chateauneuf-du-Pape Rouge Un vin provenit de la unul din producatorii de top din Gigondas (Louis Barruol este probabil cel mai bun din amintita apelatiune) care si-a intins know-how de-a lungul vaii Rhone-ului in ultima vreme. Un stil de CdP care nu merge atat pe cartea opulentei fructului si a cremozitatii corpului, cat pe structura si mineralitate. Filozofia producatorului, evidenta pe Gigondas-urile „single vineyard” de top pe care le produce, se vede si aici, vinul dezvoltand un caracter riguros, ferm care insoteste fructul copt, prezent, dar bine definit si proaspat. Un exemplar serios, mineral, ce provoaca simturile si intelectul si care mai are nevoie de ceva timp sa se imprieteneasca cu sticla. Este importat de Winepoint la noi.

  

 

2012 Domaine de Grand Veneur Chateauneuf-du-Pape Rouge Un producator cu traditie in CdP, exemplarul de fata s-a prezentat corect, cu fruct rosu proaspat, prezent, insotit de o aciditate usor cam sus mai ales in partea a doua a evolutiei. De aici rezulta cumva o disonanta intre debutul dulceag si rotund si finalul usor acid si agresiv. Per ansamblu un vin foarte bun, bine facut, doar ca nu cred ca avea nevoie de aerare (toate vinurile proaspete au fost trecute o data prin aerator).

 

2011 Domaine Barville Optimum  Chateauneuf-du-Pape Rouge A fost un CdP clasic. Mare, opulent, cremos, impunator, musculos cu toate caracteristicile setate la maxim, genul de vin pe care nu il poti ignora intr-o degustare. Desi nu sunt un mare fan al stilului, recunosc ca a fost un vin excelent. Fructul copt, concentrat, extractiv imbraca perfect  o structura de tanini ferma dar bine ascunsa in faldurile de fruct matasos. Alcool superb integrat si o evolutie cursiva, liniara, echilibrata, fara apasarea specifica vinurilor grele. Un CdP in stilul Parker, al exemplarelor care au facut faima regiunii. Chiar sunt curios cum va evolua in timp si sper sa il mai intalnesc la un moment dat. Este importat de Smartdrinks la noi.

 

La final, in loc de desert am deschis doua sticle de cate 375 ml de Vin Santo Bianco dell’Empolese Fattoria Montellori 1990. Realizat 100% din Trebbiano in stil straw wine (vin de paie), fermentat si maturat in butoaie mici de lemn cu capacitati intre 40l si 225l.

Sincer eu nu am mai simtit pana acum atat de pregnant gustul si mirosul de nuci in diferite declinatii la un vin. De la nuci prajite, la cele cu miere pana la tarte si baclavale cu scortisoara si coaja de portocala cred ca tot spectrul a fost acoperit in mod competent.  Vinul inca isi pastrase din aciditatea initiala (data probabil de soi) evolutia nefiind incarcata si terminand chiar surprinzator de proaspat pentru varsta lui. Cu un postgust bineinteles lung, evolutiv si dominat de…ati ghicit, aceleasi nuci. Si-a facut excelent datoria pe post de desert si greu mi-as fi inchipuit asociere de preparat dulce pe masura. In afara offcourse de ceva cu…nuci. Cozonac?

 

In concluzie, cam aceasta a fost degustarea de Chateauneuf-du-Pape.

 

 

Va spuneam in titlu ca nu am mai apucat sa anunt degustarea pe blog din simplul motiv ca dupa ce am trimis mailul celor din lista de participanti la vechile degustari nu au mai ramas locurile libere. Asa ca repet  indemnul catre cei care vor sa participe pe viitor: dati-mi mail (dan@provin.ro) sa va trec in lista respectiva.

Nu de alta dar nu sunt genul (si chiar urasc) sa povestesc ulterior ce frumos si minunat a fost, fara sa ofer sansa, celor care ar dori, sa participe si  sa se bucure de vinuri si altcumva decat citind ulterior despre ele.
 

De altfel in linii mari am conturat tabloul degustarilor pe anul acesta.

Vor fi, asa cum v-am obisnuit, evenimente care sa aduca in prim plan zone, stiluri si vinuri exclusiviste cu care mai greu ne intalnim la noi in piata. Si de care abia astept sa ne bucuram impreuna, eu unul urmarindu-le demult cu o curiozitate care merita satisfacuta cat mai curand. Tineti aproape…:)

 

P.S. Sa nu uit sa mentionez preparatele lui chef Silviu Furdui care au fost ca de obicei la inaltime, insotind vinurile degustate. Si sa ii multumesc lui Marian Gheorghe pentru poze.

 

 

Tags: Barville, Brotte, Chapoutier, Chateauneuf du Pape, Domaine de la Janasse, Grand Veneur, Paul Coulon, Rhone, Saint Cosme

Trackback URI | Comments RSS