Daca tot a venit perioada sarbatorilor si trebuie sa fim mai buni si mai atenti cu cei din jur mi-am propus sa procedez in consecinta. Si sa ofer consultanta gratuita producatorilor care inca se straduiesc sa isi dea seama cum e cu marketingul si vanzarea de vin.

Astazi avem ca “guest star” Casa Isarescu. Da, da vinurile lu’ domnu’ Guvernator. Fara de care vinuri nici o nunta de bancher nu e  nunta. Si nici SC Mar SRL (?!?! Ce treaba are cu via imi scapa) nu ar duce-o asa bine. Deci traiasca sistemul bancar, ca asa impingem vinurile. Problema e ca se pare ca mai raman si nevandute prin clasicul canal financiar-bancar.

Imi cade in mod fatidic privirea zilele trecute pe o postare de pe Facebook, cum ca amintitul producator vinde vinuri “vintage”. Zic, uite dom’le ca au imprumutat si ei un obicei bun de la Stirbey, si-au facut vinoteca si vand vinurile cand trebuie. (bine intre noi fie vorba unele nu ar trebui vandute vreodata, dar asta e alta problema).

Si dau click pe link si ce vad? Mi-a luat ochii, cum s-ar spune in popor.

Deci la sectiunea vintage sunt catalogate un Sauvignon Blanc din 2008 care probabil s-a invechit la raft prin marele retail ca la 60 si ceva de lei nu prea cred ca se inghesuie lumea. Si de cand cu scandalurile astea cu francii elvetieni si BNR care (normal) a luat partea bancilor nici consumatorul ala de raft nu cred ca mai priveste asa de intelegator in directia dlui Isarescu si a preturilor aberante ale vinurilor din portofoliul cramei amintite.

Pai daca stam si judecam, vreo 60 de lei e un Vitis Vetus, perla albelor de la Stirbey. Si ala e vin…

Sa revenim. Ca pe langa SB-ul amintit mai avem tot la categoria “vintage” un CS din 2011. WTF? Inca o data, ca poate nu am citit bine. Un Cabernet Sauvignon din 2011. Daca un CS din 2011 e vintage (ei intelegand prin asta vin vechi probabil) atunci ala din 2013 ce e? Beaujolais Nouveau?

Trecem peste si citim ce a vrut producatorul sa spuna in promovarea vinului respectiv. Parcugem descrierea cu creionul in mana si:

“Este un vin de mare clasa, ce rivalizeaza cu cele mai bune vinuri ale aceluiasi soi din podgoriile renumite pe plan mondial.”

Mda, nu am mai auzit de astea de la Cantarea Romaniei de pe vremuri. De cand cu productiile record la hectar prin care Romania era lumina calauzitoare  si pilda superioritatiii socialismului in fata capitalismului gaunos de tip Bordeaux care nu facea decat 2-3t/ha. Dar rivalizeaza, nu?

Un vin deosebit de corpolent, extractiv, cu ridicat potential alcoolic, o culoare intensa rubinie, cu tente caramizii datorita învechirii.

Potential alcoolic cred se spune cand nu e vinul terminat si nu stii cat e alcoolul. Si e atunci e potential. Acum deja vorbim de vintage. Adica sa intelegem de aici ca vinul are potential sa mai ia alcool la bord, in fara de cei 14.5% pe care ii incorporeaza deja? Si daca da, de unde?

Tente caramizii la un CS de 5 anisori nu suna foarte optimist. Adica eu am baut Bordeaux de pe la inceputul lui 2000 si unele nu au nici urma de caramiziu. Pai la 5 ani deja caramiziu? “Pai ce facem mah nene, mah?”

Gustul placut astringent, dar catifelat duce la fructe aduce a fructe rosii de padure, prune afumate, iar aromele sunt complexe, de la condimente, iod si tanin de lemn de stejar ars, la vanilie datorita invechirii in baricuri timp de 12-14 luni.

Asta cu gustul placut, astringent cred ca vine de la reclamele la Neumarkt. Acelea care spun ca berea trebuie sa aiba un “gust puternic si amarui”. Ba bine ca nu. La vin “placut” si “astringent” se exclud reciproc si sincer eu nu imi aduc aminte de vreun vin care sa imi fi placut si sa fi fost astringent. Nu zic ca un vin astringent nu poate fi un vin “mare”. Dar nu e placut. Deocamdata. Restul e pomenicul clasic de flori, fructe, filme sau baieti.

Poate însoti toate tipurile de mancaruri, fripturi din carne rosie si vanat, iar la final se exprima excelent cu brânzeturi asortate, servit la temperatura mediului.

Asta cu poate insoti toate tipurile de mancaruri deja o dam in mama Omida. Suna a anunt de vrajitoare de la mica publicitate  “care face si desface si dezleaga toate fermecele si cononiile, si lucrarili si scoate argintul viu si…” Si dupa ce sterge pe jos cu toate mancarurile la final (sic) canta si o serenada “la temperatura mediului” (sic!) unui platou de branzeturi asortate. Ce fel de branzeturi? Pai cum cu ce fel? “Cu de toate”

Reiese de pe site ca toata minunea de mai sus a fost redactata de dl “eunolog” al cramei. Probabil ca “oenolog “ au verificat si era deja luat….:)

Olecuta mai jos avem bineinteles si confirmarea din partea savantei de renumere mondial, expert in marketing si branding, degustator de champagne si prosecco, autor de lucrari de referinta in tiraje microscopice, globetrotter si organizator de concursuri si festivaluri. Si bineinteles, sa nu uitam, nu sofer, da?

Din toata insiruirea de epitete si descrieri elucrubrante in stil “o mie si una de nopti” (eu inca astept sa vina zorii “cand Seherezada, sfioasa, tacu”, dar nu o sa vina ca tupeul este la maxim) eu unul am retinut unul singur care corespunde cu ce am baut eu pana acum de la amintitul producator: “pulbere” Si praf de stele, offcourse…

Ah si inca o chestie: daca in Dragasani CS-ul se simte acasa, la Samburesti sau la Oprisor unde e? La bunici?

Din punctul meu de vedere mare diferenta intre cei care vind Merlot de Dealu Mare din ‘67 cu ceara si praf de 2016 pe el si tehnicile de fata nu prea se remarca. Si oricum nu in stilul asta amator si vag comunist se promoveaza pe Facebook vinuri de 100 lei sticla.

Ca Facebook-ul nu e gazeta de perete a sindicatului oamenilor muncii care cauta o sticla sa dea la doctor.

Ah, apropo, 100 lei? Pai de bani astia cumperi un Bordeaux ok de prin anii 90-2000, numai bun de baut acum.

Si acolo Cabernet-ul chiar se simte acasa. Si Franc-ul si Sauvignon-ul. Am zis!

Tags: Cabernet Sauvignon, Isarescu, Vintage

Trackback URI | Comments RSS