In weekend-ul care a trecut am participat la Pitesti la restaurantul Dolce Vita la o degustare privata ad-hoc printre ai carei organizatori m-am numarat si care a reunit unele dintre cele mai bune vinuri italiene ale momentului.

Am avut majoritar reprezentanti ai Toscanei, atat clasici din Montalcino cat si lupi tineri gen supertoscane. In plus am terminat cu un Barolo, binevenit dupa stilul modern si concentrat al celor din urma. Vinurile le-am achizitionat de la Winepoint, ei sunt si importatorii. Toate vinurile au fost trecute de doua ori prin aerator rapid Vinturi, echivalent a trei ore de aerare. La unele bineinteles ca nu a fost suficient si am mai experimentat ulterior cu succes inca vreo 2-3 treceri succesive.

Pe scurt cam asa s-au prezentat exemplarele respective, in ordinea intrarii in scena:

Tenuta Buon Tempo Brunello di Montalcino 2010: Nas fructat, in tonuri de cirese si visine “overripe” si declinari de dulceturi si tuse vanilate. Gust prezent, corpolenta peste medie, cu senzatii dulci de fruct rosu copt si tanini grainny pe final. Foarte Bun, un stil abordabil inca de acum, dar fara a-si pierde insa seriozitatea tipica unui Brunello.

Tenuta Buon Tempo Brunello di Montalcino Alta 2010 este urmatorul nivel de calitate al lor, cu un regim de baric mult mai generos. Mai generos la nivel de timp petrecut la maturare. Aceasta se vede si in vin.

Nasul este tipic pentru un Brunello cu personalitate. Visinele si ciresele dulci, usor confiate se impletesc cu note picante, pamantoase si condimentate, de piper, ciuperci, frunze uscate, vanilie si anason. Gustul este nervos, impetuos cu o aciditate remarcabila care imprima vinului prospetime si eleganta, echilibrand superb alcoolul de 14.5%. Structura de tanini ferma, dar rotunjita, postgust lung, complex si fermecator. Excelent! Un Brunello de clasa la care cu siguranta o contributie importanta a avut-o si anul considerat foarte bun. Un vin elegant, fin, complex, cu personalitate.

De altfel, desi un producator mic, cu aproximativ 5 ha plantate in Montalcino, Tenuta Buon Tempo imparte vecinatatile si probabil si terroir-ul cu nume celebre si galonate gen Poggio di Sotto. Fapt care nu poate decat sa creeze auspicii favorabile pentru vinuri remarcabile. Oricum la cat costa, pentru un Brunello, RPC-ul este mai mult decat onorabil.

Brunello di Montalcino Argiano 2011 Trecem deja la nume consacrate si cu volume importante. Fapt care se vede si in stilul vinului, mult mai modern si mai “in your face”. Desi anul, comparativ cu 2010, nu a fost unul dintre cei mai favorabili, capacitatea unui producator mare, care are la dispozitie multe parcele in zone diferite, de a trece peste un vintage mai dificil se vede cu prisosinta. Modern, cu un nas care arata un fruct rosu proaspat, suculent, frumos incadrat de note de baric elegante, vinul etaleaza complexitate si stil. Gustul este nervos, acid, usor subtire, in acelasi note de fruct rosu proaspat si tuse de baric de calitate in curs de integrare. Un efort remarcabil pentru 2011, un vin Foarte Bun care ofera destula placere acum; abordabil inca din tinerete.

Rocca di Frassinello 2013 Asociere in scopuri de “supertoscane” intre doi producatori celebri: Domain Baron De Rothschild-Lafite (da, da, aia mari din Bordeaux) si Castellare di Castellina. Know-how de la doi oenologi de top la nivel mondial. Rezultatul este unul socant de bun. Mai ales ca vorbim de un producator la inceput de drum cu vii plantate acum vreo 10 ani si cu primul Rocca scos “cu interventii si asigurari ca e ce trebuie” prin 2006.

Varianta 2013 are un nas de Bordeaux modern, bine facut, la care baricul de calitate, adus probabil de la a doua utilizare de Lafite, isi spune hotarator cuvantul. De asemenea si Sangiovesse, baza pe care este creat (50 % plus 25% Merlot si 25 % Cabernet Sauvignon) asigura o puritate impresionanta de fruct rosu. Gustul este plin, carnos, fructat, extractiv, dar in acelasi timp proaspat, zemos si bine sustinut de o coloana de tanini excelent lucrati, care ii confera clasa si eleganta. Complet in alta prezentare/stil fata de restul vinurilor baute in seara respectiva, pedigree-ul de Bordeaux este remarcabil pus in valoare si cuceritor.

Reflectand la rece, in sine, vinul de fata este o opera de arta in materie de oenologie. Nimic suprinzator tinand cont ca este produsul asocierii unor monstri sacri ai  lumii vinului. Nu degeaba Christian Le Sommer, oenologul Lafite ( ex Latour) spune despre el: “I’ve never achieved a wine of such quality and elegance so soon”. Si la cum arata vinul acum, viitorul arata extrem de promitator.

Castellare di Castellina I Sodi di San Niccolo  2011  Unul din vinurile mari ale Toscanei si ale Italiei, pentru mine este expresia maxima pe care o poate atinge asamblajul clasic si traditional de Sangiovesse cu Malvasia Nera. Pornind de la nasul complex, stratificat, evolutiv, cu un miez concentrat de fructe rosii si negre pure invelite in straturi de vanilie, grafit, violete si ciocolata pana la evolutia eleganta, cu o puritate de fruct si o precizie impresionante, asezate pe o structura de tanini fini, dar puternici in acelasi timp, vinul este fermecator. Mai ales pentru un Sangiovese. O lucratura in stil Lume Veche, o declaratie in care se simte efortul imens depus pentru a scoate in evidenta potentialul soiului si al zonei.

 Exponential pentru Toscana si pentru soiul ei fanion. Mult mai reprezentativ decat supertoscanele care, oricat de bune tehnic, raman in sine niste simple grefe/imitatii. Pentru amatorii de vin in general si pentru fanii Italiei/Toscanei in particular este un vin de neratat.

Castellare di Castellina Poggio ai Merli 2013 Tocmai cand reflectam cele de mai sus despre supertoscane, vine un exemplar care sa imi arate rostul acestora in paradigma zonei. Contradictiile, preconceptiile infirmate si rasturnarile de pareri/situatii sunt pana la urma sarea si piperul vinului.

Poggio ai Merli este un Merlot. Adica un supertoscan. Tehnic, in viziunea fanaticilor/puristilor (spre care tind si eu) nu ar avea ce sa caute sa cotropeasca tinutul altui strugure, respectiv Sangiovese. Imperialist lacom! Dar dupa ce il bei ajungi la concluzia ca ar fi pacat ca vinul acesta sa nu existe. In detrimentul miilor de tone de Chianti generic care inunda piata an de an.

Nasul este tipic de Merlot: prune, visine, fructe negre in tuse ascutite. Plus aluzii de grafit, violete si carne maturata/ciuperci. Concentrat si extractiv, incapatanat, se deschide greu si cere multa aerare. Gustativ pastreaza fructul dens din nas, dar loveste inca de la inceput cu o structura de tanini, surprinzator de prezenta si precoce pentru un Merlot, care il sustine exemplar pe tot parcursul evolutiei. Aciditatea este acolo pentru a-i conferi expresivitate, cursivitate si eleganta. Nu este un monstru concentrat in stil Masseto, ci mai degraba ceva fin, elegant si iluziv. Este un Merlot excelent, tipic, dar cu personalitate nervoasa, italiana. Si cu un potential impresionant de evolutie in fata. De fapt se apropie de stilul clasic al unui Bordeaux de mal drept foarte bun, care ii va rasplati inzecit pe cei care vor avea rabdare cu el. Acum este incapatanat, tensionat, strans ca un arc, dar si asa isi arata clasa, rafinamentul si potentialul.

In final am avut un Barolo Essenze 2010 de la Terre da Vino. Care a venit cum nu se putea mai bine cu nasul sau tipic, inimitabil, captivant, pamantos, de pot-pourri, trandafiri si  fructe uscate. Gustativ, desi prezinta structura de tanini si aciditate specifica unui Barolo, este abordabil inca de pe acum si evolueaza fin si diafan cu o lejeritate si o suculenta de fruct rosu de invidiat, pleznind pe alocuri impetuos gingiile cu zvacniri uscate si ferme de tanini. Foarte bun! Si foarte binevenit in final.

Cam asta a fost. Pe scurt, o seara memorabila, cu vinuri excelente (cred ca se remarca acest fapt si din descrierile lungi si generoase de mai sus) care a aruncat o scurta dar cumva cuprinzatoare privire spre potentialul impresionant al Toscanei in materie de vin. Atat pentru soiurile locale cat si pentru aclimatizarile bordeleze. De repetat!

Tags: Argiano, Barolo, Brunello di Montalcino, Italia, Poggio ai Merli, Rocca di Frassinello, Tenuta Buon Tempo, Toscana

Trackback URI | Comments RSS