Sep 15 2016
Arta ghicitului in puncte (Parker)
Preambul: Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia punctelor. Daca esti (te consideri) fericit, opreste-te aici, nu mai citi in continuare.
Probabil nu ar trebui tocmai eu sa scriu aceasta postare. In primul rand pentru ca nu sunt un adept al ierarhizarii vinurilor prin puncte. Asa cum am mai precizat si in alte instante.
In schimb observ ca lumea face foarte rar distinctie si tinde sa bage totul la gramada intr-un singur cos. De fapt acesta este si unul dintre punctele slabe ale respectivului sistem de evaluare al vinurilor: reduce totul la simple cifre reci, matematice inducand publicul in eroarea de a crede ca pot compara vinurile intre ele pe baza punctajelor obtinute. Nimic mai fals…
Punctele care nu iau in considerare contextul vinului sunt egale cu zero.
E cumva ca la testele de siguranta euro NCAP. Cand se lovesc frontal un BMW de 3 tone cu un Citroen C1 de 800 kg daunele ar trebui sa fie similare, nu? Ca doar amandoua au 5 stele. Nu…bineinteles ca nu. Pentru ca sunt doua masini din clase diferite. Si 5 stele la o masina de 800kg nu fac, in viata reala, cat 5 stele la una de 3 tone. La fel este si la vinuri…95 p din Spania nu sunt acelasi lucru cu 95p in Bordeaux sau 95p in Grecia. Sau Chile.
Probabil singurul nivel la care se pot compara vinurile prin puncte este cel maxim, de 100p. Acolo vinul trebuie sa fie o culme a calitatii. Dar si acolo un Napa de 100p va fi total altceva decat un Barolo cu acelasi punctaj. Care probabil nu se poate bea acum.
La nivelurile de punctaj situate in jur de 90p, care se vehiculeaza in cazul majoritatii vinurilor din piata, pedigree-ul, provenienta, zona contextul, stilul, conteaza. Si nu este vorba doar de Parker, acelasi fenomen este valabil si la Jancis, Wine Spectator, etc. Nu poti compara 90p Bordeaux cu 90p de printr-un DOC ciudat din Spania.
Dar sa explicam pe cazul cel mai celebru: Punctele Parker
Info nr. 1: Parker in sine nu mai noteaza vinuri decat din California. S-a retras inca din 2014 din Bordeaux si din Rhone lasandu-i pe Neal Martin si Jeb Dunnuck sa se ocupe de ele. Deci tehnic punctele Parker sunt doar un brand de marketing. Dar de unde apar ele?
Info nr. 2: La site-ul eRobertParker.com exista 8 oameni/critici care si-au impartit zonele viticole ale lumii. Si care, indiferent cat de congruenti ar vrea sa fie, vor acorda punctele Parker in functie de background-ul/palatinul personal si in contextul vinurilor/zonelor pe care le degusta.
Comparand puncte Parker comparam de fapt 90 p acordate de Louis Gutierez unui vin din Spania cu 90p acordate de Monica Larner unui vin din Italia cu 90 p pe care Liza Perotti Brown le acorda celor din Australia sau Jeb Dunnuck unui vin din Languedoc sau Rhone. Si asa mai departe.
Practic si cand evaluarea se face de catre un singur individ intervin factori subiectivi (v-o amintiti pe aia celebra a lui Parker cu “emotia de moment”?). Dapoi cand avem de a face cu opt oameni diferiti, care lucreaza exclusiv pe 8 regiuni diferite. Ar fi foarte interesant sa le dam la toti un singur vin si sa vedem ce punctaje i-ar acorda. Cu siguranta vor aparea variatii. Desi toate punctajele sunt punctaje Parker, nu? Deci acelasi vin poate avea puncte Parker diferite? Cam da…
Ma amuz foarte des cand lumea proclama ca de banii care ii dai pe un Bordeaux de 90 p Parker poti sa iei din Spania un vin de 95p Parker la jumatate de pret. Nu, nu poti sa iei. Bordeaux de 90 p Parker exista doar in Bordeaux. Si atat.
Apoi acordatul de puncte deschide Cutia Pandorei la nivel comercial. Acolo unde multora le place sa incurce oalele si sa lanseze puncte cu un unic scop: sa isi vanda vinul din portofoliul. Unii in mod deliberat, altii din pura ignoranta compara zone viticole diferite si pun pe acelasi nivel Burgundy cu Bordeaux cu Chile sau cu Spania.
Sunt si mai amuzat de desuetudinea in care au cazut punctele Parker cand primesc cate un newsletter alarmant de la Vinatis cu titluri pompoase de genul: “91-94p Parker la 5.5 €!!!”. Oh, vai, sa nu pierdem ocazia…
Francezii stiu foarte bine despre ce este vorba si nu sunt tocmai fani Parker (aici e o discutie complexa de love/hate mai ales in Bordeaux). Dar daca publicul este ignorant, de ce sa nu le luam banii? De fapt cele 91-94 de puncte “i-au taiat rasuflarea” lui Jeb Dunnunck, ca el le-a acordat. Robert Parker ala trecut mare sub ele ca sa atraga fraierii nici macar nu stie cum arata eticheta, dapoi sa fi baut vinul.
Si probabil pe Languedoc, in contextul zonei, punctajul e perfect valabil. Bineinteles cui ii plac bombele de fruct in stil New World cu alcool minim 14% de pe zona respectiva. Dar pe Bordeaux sau aiurea punctele respective nu au nici o relevanta. E alta zona, alt stil, alt degustator.
Recunosc ca am trecut si eu prin aceasta faza. Cand credeam ca toate punctele sunt la fel. Si ma miram in fata unei sticle de 90 si ceva puncte Parker pe care platisem 5 € de ce naiba mi se pare de vreo 85.
Deci pe scurt:
Orice sistem de punctare sa il vedeti in perspectiva experientei celui care il acorda. Experienta cu zona respectiva, cu producatorul cu stilul si asa mai departe. Daca nea Costel din coltul blocului da 94p la un Bordeaux, in conditiile in care nu a baut vreodata decat de la Cru Bourgeois in jos cu siguranta nu o sa beti un Bordeaux de clasa daca va luati dupa el. Si daca luati un vin spaniol de 95p Parker si credeti ca ati fentat Bordeaux-ul si ca beti vin mai bun cu bani mai putini, atunci sunteti fericiti. Pentru ca ignoranta e cheia fericirii. Si fericiti cei saracii cu duhul, ca a lor este imparatia punctelor.
Cine bea prima data un vin sa zicem din India si ii acorda x puncte, alea sunt fix nimic. Experienta lui este zero si ii acorda punctele respective pe baza unui sistem de valori, raportari si emotii care sunt irelevante pentru alt consumator. De aceea nu pot sa nu ma amuz cand vad pe la noi oameni scapati prin magazinul cu dulciuri/vinuri aplicand frenetic puncte la tot ce le trece prin fata, mai ales din afara, fara un minim background pe zona/stilul respectiv. “Ah, ce e asta, un Burgundy? Subtire, acru, 81p. Asta ce e? Bordeaux, aahh..taninos, agresiv, nu se poate bea…hai 83p. Ah, Australia, fruct, gem..mmmm….88p! Spania…greu, gemos, lumea veche, ahhh….90p! Romania, ahhh…il stiu pe producator, baiat bun, cheama la crama, trimite vinuri, sponsorizeaza la nevoie. 91p cu coronita!” 🙂
E ca si cand ai lua pe cineva care a ascultat toata viata Guta si Salam si l-ai duce la opera din Viena sa isi dea cu parerea despre spectacol: “Da sefu’, e frumos, e curat, da’ se putea mai multa atmosfera, ritm si ceva fete. A si sa depunctam faptul ca nu se dau dedicatii.” Asa ceva…
In concluzie (si de data asta chiar inchei): daca tineti mortis sa beti puncte am pentru voi urmatoarele sfaturi (pe care recunosc ca le aplic si eu cand “intru” prima data intr-o zona viticola necunoscuta):
- Uitati-va cine le acorda si ce experienta are cu zona respectiva
- Ganditi-le in contextul si sistemul de referinte in care au fost acordate: pe o zona, pe un stil, mai taiati din “emotia” de moment, etc.
- Faceti ce v-am spus dintotdeauna: “read the fucking tasting note”. Acolo o sa gasiti informatii pretioase care va pot spune daca vinul e pe gustul vostru sau nu.
- Educati-va gustul. Degustati, degustati, degustati. Nu vanati si beti puncte de-a valma, doar de dragul lor, nu incurcati borcanele (regiunile, criticii,stilurile, etc).
- Puneti-va ordine in haos, vedeti ce va place (gasiti-va un stil), vedeti unde se produce ce va place (gasiti-va o zona) si vedeti cine se pricepe sa evalueze competent ce va place (gasiti-va un critic).
Si abia apoi puteti spune ca beti in cunostinta de cauza.
Punctele Parker (sau altele) sunt doar o unealta de marketing. Ca multe altele. Nu faceti din ele un scop in sine. Pentru ca veti fi jecmaniti fara mila la orice colt de magazin.
Ah si inca o informatie extrem de importanta de la maestrul Parker, (citat pe care comerciantii il cam omit defel cand aduc vorba de el):
“…there can never be any substitute for your own palate nor any better education than tasting the wine yourself.”
P.S. Inca una de final, ca sa sedimentam cunostintele dobandite mai sus:
