Asa cum v-am promis revin cu partea a doua a evenimentului Women in Wine Business, plus concluziile:

 

Planeta Winery                               

 

O prezentare foarte interesanta sustinuta de catre Patricia Toth. Mai ales in ceea ce priveste Sicilia ca si regiune viticola.

Apropo, “stiati ca” Sicilia are o suprafata viticola similara cu Chile? Eu unul nu stiam. In plus nu trebuie sa va mai spun ca exista o diversitate de terroir-uri si profile climatice datorita atat temperaturilor ridicate, dar si influentei altitudinii in cazul viilor plantate la altitudine (Etna de exemplu). Acesti factori, coroborati cu existenta unor soiuri locale (care dau 85% din vinuri), dar si a unor sanatoase “grefe” cu soiuri internatioanle dau nastere unui mozaic oenologic complex si interesant. Planeta ca orice gigant care se respecta acopera competent acest mosaic cu cele 4 crame pe care le are in regiuni diferite ale insulei: Menfi, Noto, Vittoria si Etna. La noi stiu ca ii importa Recas.

Am avut la degustare cate un exemplar din fiecare crama si a fost o excelenta trecere in revista a diversitatii vinurilor siciliene:

 

Etna 2015 (100% Carricante, soi local): Nas expresiv, intensitate medie, cu fructe exotice si aluzii verzi, interesante, de ierburi aromatice. Gust cu un corp prezent, cu senzatii dulcege, de fruct copt si o aciditate in evolutie crescatoare, prezenta in final, care ii imprima prospetime si aluzii mineral tonice. Direct, modern, crocant pe final. Bun spre Foarte Bun mai ales pentru un soi indigen.

 

Chardonnay 2014 Vinul este deja celebru fiind un fel de flagship al cramei si al Siciliei per ansamblu. Si pe buna dreptate. Nas bogat, opulent, fara a fi obositor, cu arome de caise si piersici coapte, mere parguite, frumos invelite in tuse vanilate de baric. Gust plin, rotund, cu un corp prezent si cu o aciditate care il echilibreaza perfect imprimandu-i vioiciune, structura si complexitate. Un Chardonnay foarte reusit, de referinta pentru zona. Foarte Bun spre Excelent.

 

Frappato 2014 Este vinul care m-a frapat cel mai mult din portofoliul Planeta. In sens pozitiv. Probabil si datorita faptului ca ma mai intalnisem cu restul si stiam la ce nivel de calitate si la ce stil sa ma astept. Produs din soiul indigen cu acelasi nume, vinul prezinta un nas in tuse savory, aromatice, dominat de ierburi uscate, petale de trandafiri si tuse de pamant umed, de turba. Fructul este undeva in fundal, din categoria visinelor si cireselor amare. Gustul este subtire, lejer, picant, moale, cu o abordabilitate de invidiat dar cu tanini prezenti, care strang usor palatinul in final. Un stil/soi foarte interesant care m-a surprins in mod placut. Un fel de Barolo diluat, asa spre Gamay sau Sangiovese, foarte abordabil, fresh si baubil. Bun spre Foarte Bun.

 

Santa Cecilia 2011 (100%  Nero d’Avola) Este vinul lor de referinta in materie de rosu produs din soiul considerat reprezentativ pentru insula. Nas complex, serios, care combina armonios fructul copt, usor gemos (visine, prune, mure, cirese negre) cu aluziile de baric, de fructe confiate si tuse verzi, de capsicum in fundal. Gust rotund, corp prezent, cu mult fruct, dar cu aciditate si tanini fini, excelent integrati. Evolutie prezenta, eleganta, cu tanini infipti, bine definiti pe final, care usuca palatinul si lasa loc unui postgust lung, fructat. Foarte Bun spre Excelent, una dintre cele mai reusite incarnari ale soiului din cate am baut.

 

 

Agricola Stirbey

Despre ei nu o sa va mai povestesc pentru ca deja gasiti o groaza de informatii atat la mine pe blog cat si in alte parti. Pe scurt, sunt unul dintre producatorii romani de top;  topul acela rarefiat care se numara pe degetele de la o mana.

Vinurile prezentate de baroneasa Ileana Kripp au fost reprezentative pentru podgorie, potentialul acesteia si de fapt pentru Romania, printre ele numarandu-se doua soiuri autohtone pe care Stirbey le-a scos din anonimat. Asadar:

 

Spumant Stirbey Brut  (Cramposie), in stilul clasic, fresh, proaspat citric si cu o evolutie lejera si proaspata pe palatin care aduce si notele clasice de patiserie fina, briose si nuci prajite specifice metodei traditionale. Desi cunosc stilul, de fiecare data cand il beau nu pot sa nu ma mir ca poti obtine asa ceva dintr-un soi cvasi-disparut, pe care nimeni nu dadea doi bani si care cu siguranta si-ar fi dat duhul printr-un colt de statiune de cercetare daca nu ar fi fost ei.

 

Feteasca Regala 2015 Desi e cea “de linie”, fara Rezerva sau Genius Loci, este un vin foarte serios: nas mineral, citric, retinut, clasic, cu o coloana de aciditate impresionanta inca din debutul evolutiei gustative care ii confera structura (grip). Finalul pune in evidenta tanini tipici soiului (da, si vinurile albe au tanini, Feteasca Regala chiar in exces fata de alte soiuri) pe fondul unei senzatii crocante care curata palatinul. Foarte bun si ca mai toate vinurile lor va beneficia din plin de trecerea timpului. Asa ca mai lasati vreo 2-3 sticle deoparte pentru mai tarziu.

 

Negru de Dragasani Rezerva 2012 Soi care cunoaste un reviriment deosebit in utlimul timp, noi plantari intinzandu-se voios pe cuprinsul patriei. De ce? Probabil  pentru ca da genul de vinuri pe gustul actual al publicului. Nas cu mult fruct copt, rosu si negru plus impresii baricate de vanilie si condiment. Gustativ umple palatinul cu aceeasi concentratie de fruct care ascunde perfect alcoolul (15.5%) si taninii care se itesc usor agresivi si verzi in final. Crowd-pleaser cu accente de seriozitate. Foarte Bun

 

Merlot 2006 Unul din motivele pentru care Stirbey merita toata lauda este linia de vinuri invechite in crama si lansate exact cand sunt gata de baut. Daca e sa va recomand ceva de la ei in primul rand la acestea v-as trimite. Pentru ca stiu ca nu va puteti abtine sa  lasati sticlele deoparte cativa ani. Iar acestea sunt invechite in conditii de crama si perfecte de baut acum.

Spre exemplificare avem in fata un Merlot clasic care imbina excelent notele tertiare, de evolutie la sticla, aflate la inceput de drum, cu profilul aromatic care inca pastreaza carasteristicile primare de fruct si secundare, de baric, perfect integrate. Un nas complex, captivant, cu tuse de rosii uscate, masline, ierburi aromatice care lasa treptat loc fructului copt, cu nuante de lichior. Gustativ componentele sunt perfect armonizate, nimic nu iese in evidenta. Taninii sunt prezenti, dar topiti in masa de fruct, iar vinul evolueaza cu o lejeritate si eleganta de invidiat.  Excelent de baut acum, asa cum va  spuneam mai sus. Este pacat pentru fanii Stirbey (si nu numai) sa nu incerce macar o data genul acesta de vin. Numai si pentru a vedea ce pierd daca nu au rabdare…:)

 

 

Quinta do Mariposa

 

Am terminat amintitul eveniment cu trei vinuri din Dao, zona viticola din Portugalia care mie unul mi-a oferit de-a lungul timpului unele dintre cel mai frumoase surprize mai ales sub aspectul diversitatii vinurilor, stilurilor si al celebrului RPC.

Vinurile au fost prezentate de catre creatoare acestora: Lucia Freitas si le gasiti in Romania la Premium Drinks.

 

Quinta do Ribeiro Santo Encruzado 2015 Soi autohton fanion, cu mare potential, de care m-am convins si eu in timp dupa ce am dat peste niste exemplare impresionante. Nas cu impresii citrice, saline, de ceai plus aluzii de drojdii fine si fruct copt. Gust plin, prezent, cu tuse citrice, excelent echilibrat de o aciditate minerala care ii imprima eleganta si ii lasa un postgust de piatra uda, de ardezie. Foarte Bun, modern dar cu personalitate.

 

Quinta do Ribeiro Santo Touriga Nacional 2012 Monovarietal din Touriga Nacional, soiul rosu fanion al Portugaliei. Nas plin de fruct negru copt, cu aluzii usor gemoase, ciocolata, vanilie si condiment. Gust cu un corp mediu, cu evolutie prezenta, extractiva, cremoasa, cu mult fruct, bine sustinuta de aciditate si de o structura de tanini fermi, usor verzi pe finalul fructat, asociat unor aluzii savory, de ierburi aromatice uscate. Un vin scoala pentru soiul respectiv, foarte bine lucrat si cu potential evident in fata. Foarte Bun.

 

Bebes.comes by Lucia Freitas 2013 un asamblaj de Encruzado cu Cerceal care surprinde filozofia autoarei, lucru sugerat si de prezentarea interesanta si feminina. Nas complex care imbina fericit notele citrice de lime si gref cu aspectele de baric, vanilate, cremoase, de croissant cu unt. Gustul este prezent, elegant, integrat, subtil, cu o evolutie fina,  perfect echilibrata intre fructul expresiv, aciditatea structurata si lemnul excelent dozat. Un vin de autor,  feminin, dar ferm. Produs in doar 1000 de sticle. Foarte Bun spre Excelent

 

 

Cam acesta a fost pe scurt evenimentul amintit. Ca si concluzie la astfel de evenimente as vrea sa particip mai des pe la noi. Fara PR bombastic, (nici bugetul nu cred ca a fost unul tocmai generos),  dar totul organizat elegant, “classy” si cu bun gust. Cu reprezentanti (in cazul de fata reprezentante) ale unor crame cu traditie de la noi si de afara, din zone diverse si cu background-uri diferite prezentandu-si portofoliul si filozofia proprie.

 

Este genul intalnire cu vinul si cu cei care il creaza la care poti descoperi fara sa te plictisesti stiluri de business, soiuri, filozofii si abordari diferite. Si este genul de eveniment pe care formarile/formatorii WSET mi-as dori sa il impuna in piata autohtona in detrimentul abordarilor semanatorist-populist-nationalist-demagogice specifice spatiului mioritic.

 

Deci pe scurt, m-am simtit bine si a iesit super ok; felicitari organizatorilor.

 

P.S. Disclosure: am participat la eveniment pe baza de invitatie (multumesc inca o data pentru ea). Practic din acest motiv ii laud, nu? Yeah right…:)

 

Tags: Lucia Freitas, Planeta, Stirbey, Women in Wine Business, WSET

Trackback URI | Comments RSS