Bun, dupa postarea de lunea trecuta in care v-am relatat vodevilul de la Goodwine care a oripilat o buna parte din oamenii de bine ce populeaza vinosfera romaneasca, facem astazi o scurta trecere in revista a vinurilor pe care le-am trecut eu in revista la amintitul eveniment.

Pe scurt,  la Goodwine ramane cum am stabilit. Este (a ajuns) ce am prezis ca o sa fie: un targ de tinere sperante.

 

Cam toti producatorii mari ( a se citi quality) s-au retras. Ar mai fi Oprisor. Si atat. In rest multe crame mici cu vinuri bune si pentru acestia Goodwine este un prilej foarte bun sa se faca cunoscuti. E un fel de clasa pregatitoare. Clasa 0. Dupa ce ai facut gradinita 3-4 ani pana au intrat viile pe rod.

Ah, plus gigantii Jidvei, Cotnari, Vincon care probabil sustin financiar majoritar targul.

 

La capitolul licori nu prea mai gasesti vinuri cu defect. Toate sunt ok, bune, normale, fara varfuri evidente. O fi de la furnizorii de furnituri, de la varsta/clonele viilor, de la consultant, stil de vinifcare  nu stiu. Dar cu siguranta sunt corecte, mainstream, internationale, normale.

Mult vin corect si bun. Diferenta dintre ele o fac pretul si pe alocuri etichetele si marketingul. Ma gandesc ca este si va fi din ce in mai greu sa vinzi vin imbuteliat in Romania. Si oricum in afara nu prea ai unde sa vinzi.

Dar sa intram un pic si un amanunte. Bine nu in foarte amanunt ca nu o sa stau sa insir pomelnice de flori , fructe si condimente ca nu mai suntem la gradinita.

Si oricum daca eu va zic ca in Sauvingon-ul Blanc de la Crama X o sa gasiti fructul pasiunii un pic necopt, care  a stat la 35 grade (celsius sau panta, nu conteaza) pe o ramura din America de Sud langa o pastaie de vanilie, cu siguranta o sa ma credeti si o sa va repeziti sa scrutati atent licoarea respectiva…:)

 

Asadar:

 

Budureasca: Fume-ul este acelasi vin foarte ok si cu un RPC redutabil. Anul nu va intereseaza ca iese la fel tot timpul. Si asta e un lucru normal si de laudat. Rose-ul ecologic din Merlot este bine facut, usor international, dar nu stiu zau cum o sa se pupe cu Dacii care branduiesc crama. Problema lor. Din Daphix si Oro Manisa ( nu ma intrebati ce inseamna ca o sa va doara capul, de la explicatii nu de la vinuri) prefer Daphix pentru plusul de structura si prospetime. Majoritatea de pe la noi o sa prefere Oro Manisa pentru ca are are Tamioasa. Bingo!

 

Domeniul Bogdan: Producator nou, face vinuri din viticultura biodinamica in Dobrogea, dar nu au inca o crama unde sa vinifice. Asa ca trebuie sa tranporte strugurii prin tara la altii si probabil ca se mai pierde o parte din al patrulea patrar de la faza lunii pe drumul din Dobrogea in Dealul Mare. Oricum in curand o sa aiba si crama din cate am inteles. Vinurile sunt insa bune, corecte, Muscat Ottonel-ul reusit. Nu sunt un fan al soiului, dar al lor mi s-a parut ce trebuie. Cuvee alb iar bine facut, Sauvignon-ul usor diluat si cu ceva urme de sulf. Astept cu interes sa vad cum se vor dezvolta.

 

Crama Vladoi: am trecut prin albe. Care au o tusa comuna evidenta, dar e de notat ca per ansamblu calitatea este in cresterea fata de anii anteriori. Vinurile sunt mai pline, fructate, expresive. O fi de la vii, o fi de la oenolog, asta nu pot sa va lamuresc. Vorba unui titan al blogosferei romanesti care probabil  e pe lista scurta  la lada de Burgundy de la toamna: „doar timpul ne va dezvalui secretele.” Sic!

 

Crama Tata si Fiul Sincer am ramas surprins de vinurile lor. Nu am apucat sa beau decat albele si rose-ul dar asa aciditate si prospetime mai rar pe la noi. Bune! Bine etichetele mai ciudate, cam negre si serioase pentru vinuri asa baubile, dar in rest vinurile chiar m-au surprins placut. De umarit.

 

De la vecinii de peste Dunare, respective Midalidare am baut un Sauvignon Blanc bine facut si la un pret excelent (in jur de 25 de lei?), plus doua rose-uri diametral opuse: unul mai fructat si usor dulceag, plat si altul fresh, vioi si proaspat. Deci au pentru toate gusturile, la preturi pentru buzunarele mai subtiri. Thumbs up!

 

 

La Jidvei am trecut prin gama de Ana si Maria. Chardonnay-ul chiar a evoluat frumos, il ajuta aciditatea. Si Feteasca Alba arata cum trebuie.

 

La Casa de vinuri Cotnari Grasa in sec mi-a placut cel mai mult din seria Colocviu. Are materie, aciditate, prezenta, seriozitate, e ce trebuie. Si restul vinurilor de pe Colocviu sunt corecte si bine facute. Parca Rose-ul mai slab fata cum il stiam. Ah, si au scos o gama noua pentru retail, Iris. Vinuri ok pentru banii care se cer (vor cere) pe ele, clar peste ce produce “combinatul”.

 

La Crama Hermeziu avem cate doua exemplare de Sauvignon Blanc si Chardonnay din ani diferiti, dar asemanatoare intre ele. Si ca soi si ca ani, cele mai noi avand aciditatea usor mai sus. Vinuri corecte, vinificate probabil cu aceleasi drojdii, preturi ok. Tot aici s-au lansat vreo 4-5 variante de Rose, din soiuri diferite (CS, FN, Busuioaca, etc) toata in jurul aceluiasi nivel de calitate (adica palatabile), dar cu prezentare mai lucrata Vinolok&stuf. Si cu denumire de origine fratuzeasca: “C’est soir”. De gustibus!

 

La Crama Averesti am incercat noua gama HORECA Nativus: Sauvignon scoala, Zghihara bine facuta, acida si subtire in stilul soiului si un Aligote foarte reusit, plin, cu aciditate si mineral. De retinut si de revazut. Preturile usor cam sus; cele de pe gamele “normale” de linie, au RPC-uri mult mai bune. Aligote-ul merita banii…

 

La standul de la Rifco Trading cred ca am intalnit cele mai bune vinuri romanesti de la targ. Nu, nu am mai baut o data Truda Fanny…:)  Am reincercat Orange-ul de la Bauer. Spun reincercat ca il mai vazusem o data la crama in versiune prelansare acum ceva timp. Mi-a placut: complex, plin, dar cu o aciditate  de invidiat pentru stilul respectiv, care il sustine si il face extrem de baubil si versatil in asocieri. Super! De asemenea Rose-ul tot de la Bauer care desi era 2014  respecta stilul cramei: fresh, vioi construit pe aciditate si fructe proaspete. Ah si noua Cramposie (2015) de la Stirbey, care este la fel de buna ca si vechea, no surprises here.

 

 

La standul producatorului baricuri Unicom (Vallach), Irinel Macici ne-a deturnat cu un excelent Cuvee Pitigaia 2013 de la Crama Ferdi, exponent reusit al stilul Dealu Mare: fructe coapte, extractiv, baric integrat, foarte bine echilibrat si cu structura de tanini frumos lucrata. E mai spre stilul Davino si calitatea nu e departe de DCR. O surpriza placuta!

 

La Liliac  am incercat Feteasca Alba 2015 in stilul cunoscut al zonei, buna. La capitolul albe e greu pe la noi sa faci ceva peste Transilvania. Sauvignon Blanc-ul nu mi s-a mai parut totusi atat de reusit ca in alti ani. E posibil sa ma fi si obisnuit cu stilul. Orange-ul de in Chardonnay bun, dar mai plin si apasator decat cel de la Bauer care, mie personal mi-a placut mai mult. Bine si soiurile sunt diferite, cel de la Oliver e din Sauvignonasse parca; desi nu stiu cat de mult mai conteaza soiul la stilul acesta de vinificare.

 

La standul cu producatori din Italia promovati de Carmelo Sgandurra (aka Zosimo Sommelier) am baut unele dintre cele mai bune vinuri de la targ. Nimic surprinzator insa.

M-am bucurat ca am avut ocazia sa beau Frascati, vinuri care rar le gasesti in afara Italiei. De fapt nici prea departe de Roma nu ajung, fiind vinificate  in Lazio, v-ati prins, se beau local. Trei exemplare foarte bune de la Castel de Paolis, cu structura, mineralitate, eleganta. Mai ales un asamblaj de Viognier si Malvasia superb. Ah si un excelent vin dulce, Muffa Nobile, din struguri cu botrytis care emula periculos de aproape un Sauternes bun. Cu eticheta facuta de varul lui Marcello Mastroiani. Foarte reusita de altfel. Mi-au placut vinurile lor, de la prezentare la continut. Aveam o parere mult mai “sagalnica” despre Frascati, dar se pare ca fac si exemplare serioase.

Am trecut prin trei Primitivo/Zinfandel de la Schinea. Pline de tone de fruct copt, dulceag. De retinut ultimul, Angioino, la care taninii reuseasu sa sustina incarcatura impresionanta de fruct rezultand un exemplar reusit.

Plus doua Gavi linistite de la Il Poggio di Gavi, bune si un spumant fermentat 48 de luni pe drojdii cu un echilibru excelent in gust intre aciditate, notele autolitice si corp.

 

De la fratii de peste Prut am incercat ceva de la Molda Wines, vinuri bune, bine facute, un Chardonnay usor cam mult baricat, un Pinot ambitios si un Riesling bunicel. Apoi de la o vinarie mica Dac, am baut un exemplar foarte reusit de Babeasca neagra (bine, Rara), neetichetat inca, dar de urmarit. Tot de la ei un asamblaj CS+M+Saperavi, blendul clasic in stil Bordeaux + soi local, foarte reusit si el. De urmarit producatorul.

 

Cam asta a fost in linii mari. Cu deficit la rosii dupa cum observati. Pentru ca nu am mai avut timp  din cauza participarii cu intermitente si cu repetitii la “gala premiilor bloggeritului de vin romanesc” aka Forumul Vinul.ro.

 

Pe scurt: sa se tina si la anul, sa se tina si forumul, sa se dea si premiile.  Sunt tot atatea ocazii minunate sa mai iesim din cotidian, sa mai schimbam o vorba, sa mai nastem o polemica.

De schimbat, mai greu. Vinul evolueaza, industria mai greu, consumatorul si mai greu.

Ca stiti cu totii (mai ales cei de prin sectorul serviciilor) cum e: lucrul cu omul e cel mai greu…:)

Tags: 2016, Goodwine, Targ Vinuri

Trackback URI | Comments RSS