Jan 25 2016
Noua Merlot-uri autohtone de top. Plus o mierla din Cizma de 96p Parker…
Etimologia cuvantului Merlot, care vine din franceza (si apropo nu se pronunta “t”-ul de la final asa cum se mai obisnuieste pe la noi chiar in cercuri (cvasi)elevate) face trimitere la numita pasare din titlul fiind un diminutiv al francezului “merle” (mierla). Acum ca povestioara aceasta o fi la fel ca la Shiraz si orasul din Iran cu acelasi nume cu care soiul se pare ca nu are legatura, nu stiu. Ceea ce stiu este ca acum vreo saptamana, pe vineri, ne-am reunit pentru inca o degustare tovaraseasca la Pitesti. Cu tema Merlot-uri romanesti de top.
Acum sincer sa fiu eu nu sunt un fan al pufoseniei catifelate si pline de fruct rosu care trece sub denumirea de Merlot. Dar m-am incurajat sperand ca in exemplarele de top se pot gasi vinuri interesante. Si nu am fost dezamagit. De fapt cel mai scump vin din lume (L.E. unul dintre, cel putin), Chateau Petrus este 100% Merlot. Asa ca trebuie sa existe si Merlot-uri care sa ma impresioneze in galaxia aceasta. Asa ca pana la Petrus, plin de curiozitate am purces la selectie, aerare dubla prin asa ceva, degustare si iata ce a iesit:
Recas La Putere 2009. O sa ziceti ca e cam vechi si probabil “obosit”. Da si nu. Da este mai vechi, (asta am gasit) dar pe de alta parte vinul inca se tine bine. Bine, nu mai are aciditate sa sustina fructul usor virat spre magiun si vagi note tertiare, dar in rest vinul este perfect baubil si s-a tinut foarte bine. De fapt pentru un vin facut sa se bea repede, chiar s-a mentinut surprinzator de bine. Imi aduc aminte ca acum ceva ani Merlot-ul de pe La Putere facea furori in cercurile pasionatilor de vin. Ce vremuri… Bun
Oprisor La Cetate Merlot 2011 Un exemplar usor atipic pentru soi: spicy si condimentat atat in nas cat si in gust. Aciditate sustinuta, evolutie vioaie, fara catifelarile specific Merlot-ului, alcool excelent ascuns (14.5%) si note de piper, fruct negru, iuti, artagoase care te trimit mai degraba cu gandul la un Syrah. In fine, un vin Bun spre Foarte Bun care isi merita cu prisosinta banii si un companion excelent la mesele de zi cu zi. Mai ales ca preturile au devenit mai normale prin retail. Din ce imi aduc aminte la Goodwine a fost cel mai reusit exemplar din rosiile degustate de pe gama respectiva.
Crama Garboiu Merlot Bacanta 2009 Culoare rosie, Bordeaux, cu ceva aluzii vag brune. Nas tipic, echilibrat, cu clasicele fructe rosii, visine, prune si aluzii de baric bine integrate. Evolutie gustativa cumva liniara, rotunda, catifelata care imbina fericit fructul cu baricul. Sincer ma asteptam sa fie pe o panta descendenta, dar e tocmai bun de baut acum. Este un Merlot tipic, scoala, singurul lucru pe care i l-as putea imputa fiind lipsa de personalitate si caracterul usor “booring”, dar asta este un moft. Foarte Bun.
Alira Merlot 2011 Nas supracopt in stilul casei, cu smochine, curmale, note dulci, de sherry. Gust usor subtire, mai ales in contrast cu nasul. Din punctul meu de vedere gustul este peste nas, vinul fiind direct, placut liniar. E ciudat cum a ramas cu 13,5% alcool cand nasul indica o supramaturare serioasa a strugurilor. Bun
Crama Bauer Merlot 2013 A fost cel mai tanar vin din degustare. Chestie evidenta atat vizual in notele violacee si pigmentatge din pahar cat si olfactiv cu mult fruct copt, proaspat, impetuos care “sare” efectiv din pahar. Evolutie tipica pentru un Merlot, rotunda cu fruct rosu prezent, suculent, care umple palatinul si induce o aluzie moderna. In final taninii reusesc sa impuna o structura bine definita, lucru benefic pentru potentialul de invechire. Are fruct, are tanini, are propestime, vinul este clar la inceput de drum si are nevoie de ceva timp in sticla. Foarte Bun, tipic.
Rotenberg Emeritus 2009 Trecem peste clasicul nas in care visina este declinata in toata panoplia aromelor, de la cea coapta la visinata. Oricum nasul este complex si interesant, poate axarea pe un singur fruct ii da un pic de unidimensionalitate. Care pe de alta parte poate fi numita si caracter, depinde din ce unghi privesti. Gustul in schimb este clar ce trebuie si mai greu sa ii reprosezi ceva. Taninii foarte bine lucrati sustin fructul si vinul evolueaza elegant si serios pe palatin. Tesatura fina plus o patina “dusty”, de rustic si autentic ii confera o dimensiune de complexitate in plus. Excelent, mie mi-a placut mult, desi nu e tocmai un Merlot mainstream.
Domeniile Tohani Principele Radu Anul II Adica 2011. Nas expresiv incarcat de fruct rosu si negru proaspat, copt, dulceag, plus straturi de arome de “baric” bine asezate pe greutatea fructului. Gustul confirma nasul si aspectul vizual: este plin, concentrat, opulent. Evolutie cremoasa, prezenta, cu mult fruct si un “kick” de tanini frumos polisati pe final. New World all the way. Foarte bine lucrat. Foarte Bun. Nu il cautati in poze ca a ajuns dupa sedinta foto.
Continuam cu un clasic: Prince Matei 2009. Care nu mai are nevoie de nici o prezentare. E deja un brand in sine. Nas initial inchis se deschide treptat in aluzii de fruct copt, magiunuri de prune, capsuni si visine. Complex, evolutiv. Gustativ evolueaza tipic, rotund, usor subtire in mijloc, dar cu o structura de tanini evidenta si redutabila in final. Exemplarul de fata parca a fost mai subtire si fara fruct fata de cum il stiam, probabil conditiilor de depozitare. Nu cred sa se fi dus concentrarea aceea de fruct de care imi aduc bine aminte atat de repede. Bun spre Excelent. Matei ramane una din referintele in materie de Merlot de pe la noi.
Prince Stirbey Rezerva 2009 Nas complex, cu intensitate medie, care imbina excelent tipicitatea soiului cu tusele de baric. Gust perfect echilibrat, cu fruct pur, expresiv, sustinut de aciditate si o structura de tanini bine definita care sustine corpul pe toata durata evolutiei. Alcool superb integrat (si are 15%). Un vin complet, elegant, cursiv, inchegat, cu toate la locul si timpul lor si caruia greu ii poti reprosa ceva. Asa trebuie sa arate un Merlot bun in universul meu. Excelent.
Top trei pentru mine in seara respectiva: Stirbey Merlot Rezerva, Rotenberg Emeritus si Prince Matei. Urmate de Bauer si Principele Radu. Cumva similare, dar cu Tohani mult mai concentrat si New World decat Bauer. Interesant cum vor evolua.
Au mai fost doua vinuri de la Domeniul Vladoi, prin amabilitatea dlui Vladoi aflat in trecere prin urbea noastra si care ne-a tinut companie in partea a doua a degustarii. Ambele de pe vii tinere, dar bine facute si cu o prospetime a fructului si naturalete suprinzatoare pentru zona din care provin, cunoscuta mai ales pentru chestii gemoase si (supra)coapte.
Merlot-ul este obtinut de pe vii tinere (ma repet), fructul fiind cel care primeaza in nas si in evolutia gustativa. Bine realizat, cu o aciditate care ii confera prospetime si pune fructul in evidenta, expresiv, cu potential in viitor. A mai fost apoi un Syrah vinificat in stil “vin tanar” care lasa loc caracteristicilor de soi sa iasa in fata. A fost o ocazie excelenta sa vedem diferentele de soi fata de Merlot-ul mai moale, rotund si incarcat de fruct rosu. Syrah-ul a fost extrem de tipic cu fruct negru si condiment atat olfactiv cat si gustativ. Dupa cum arata aceasta prima varianta cred ca va avea un viitor interesant in zona. Oricum, tinand cont de varsta plantatiilor, aflate la primele recolte, rezultatele sunt foarte bune.
In afara concursului (la final, ca sa nu prejudiciem autohtonele) am deschis si o sticla de ceea ce s-ar califica la categoria “supertoscan”. Adica soi frantuzesc cultivat si vinificat in Toscana, in afara limitarilor impuse de DOC. Poggio ai Merli (adica un fel de “plaiul cu mierle” in traducere libera) este un Merlot scos in editii de cateva mii de sticle de cei de la Castellare di Castellina de prin 1999 incoace.
Varianta 2013 are fix 3001 sticle si a primit 96p Parker (in cazul de fata Monica Larner). Este un Merlot exponential care nu are cum sa nu iti placa si caruia practic nu i se poate reprosa nimic, decat poate tineretea si sentimentul de “vinicid” pe care ti-l insufla cand il bei asa devreme. Deh, curiozitatea…
Profund, fermecator, dezvolta straturi de fruct si condiment cu usurinta unei balerine. Nas complex, cu definitie si puritate de fruct impresionanta plus o tusa savory care ii confera (si prin puterea autosugestiei) o tipicitate toscana. Evolutie eleganta, fina, subtila, dar cu o tesatura de tanini stransa, parca din fire de otel care ii aduce intensitate si inchide totul intr-o matrice impresionanta. Unul dintre cele mai bune Merlot-uri pe care le-am baut si o referinta personala.
Este atat de bine facut incat imi greu sa ii reprosez lipsa de suflet si de autenticitate cum am tendinta sa fac de obicei cu “adaptarile” de soiuri internationale. Cand iti iese atat de bine, calitatea transcede eventualele carcoteli.
In sine nu este un vin ieftin. Dar tinand cont de faptul ca se poate compara de la la egal la egal fara emotii cu nume mari de prin Bordeaux-Pomerol, care costa cat costa, nu mai pare atat de scump. E pana la urma chestiune de perspectiva, ca dealtfel totul in lumea vinului.
Exceptional. Si de data asta sunt de accord cu Wine Advocate: 96p. Si aceasta asa, pentru inceput de evolutie…
Pe cind niste degustari cu vinuri de la raft (de 40-50 lei)?
Cred ca ar fi interesanta si o abordare mai “usoara”.
Este drept ca unele din vinurile degustate de tine se gasesc relativ usor si la raft…
[Raspunde]