Jan 07 2016
BYOB-ul de sfarsit de an
Anul trecut (ce bine suna), am incheiat seria de degustari de la Pitesti cu un prietenesc BYOB (bring your own bottle). Cum BYOB-urile cele mai simpatice sunt cele ecletice nu am avut tema, buget sau alte impuneri. Fiecare a venit cu ce a avut prin casa mai interesant.
Una peste alta a iesit o seara frumoasa, ajutata bineinteles si de vinurile de pe masa.
In ordinea degustarii am avut asa:
Feteasca Neagra de Stefanesti (presupus 2003) Mis en bouteille la Statiune la Stefanesti. Care in ciuda pronosticurilor era inca baubila, desi subtire, scheletica, fara fruct si cu arome evoluate. Marcata de aciditate si de tanini usor aspri pe final. Este interesanta insa aciditatea pe care vinul inca o are. Cred ca daca nu ar fi fost facut in conditii de Statiune si ar fi beneficiat de productii controlate si vinificare atenta ar fi fost un vin mult mai interesant. Oricum e de urmarit cum evolueaza Feteasca Neagra din zona pe viitor. Ca acum avem si noi mandria locala cu care sa ne laudam.
Ne pastram in zona retro cu Vinarte Castel Bolovanu 2000. Vinul doi de la Samburesti. Imi aduc aminte ca am baut Soare Magnum 2000 si era ireal de vioi la capitolul tanini si cu fructul inca proaspat. Fratele sau mai mic nu se dezminte nici el. Nas frumos evoluat, cu note tertiare dominante, tutun, tabac, forest floor dar si cu aluzii de fruct confiat din categoria smochine, curmale, stafide. Gustativ este lejer, usor subtire, cu o evolutie liniara si impersonala, dominat de note astringent-amarui-calde pe final. Una peste alta un vin care a evoluat corect, mai ales pentru a doua eticheta si pentru varsta pe care o are.
Despre Domeniile Coroanei Segarcea Onoare 2011 o sa va povestesc intr-un post separat, alaturi de alte exemplare ale producatorului. Pe scurt, e de bine, un vin surprinzator mai ales pentru varsta pe care o are.
Taraboste Cabernet Sauvignon Rezerva 2011 inca o surpriza placuta. Nas opulent cu fruct copt, stafidit, negru, rosu, lichioruri si impresii de baric, din categoria cafelei, ciocolatei negre. Aluzii verzi, de muscate (geranium) si usoare tente de supracoacere si de fruct”obosit”, dar nimic deranjant. Oricum un nas opulent. Corp plin, cremos, incarcat de fruct negru si rosu, de smochine si stafide. Evolutie rotunda, alcool bine ascuns (are 15%) tanini moi, catifelati si integrati pe final alaturi de ceva note tonice. Postgust cu fruct copt, usor cald si cu usoare tuse iuti-condimentate. Un vin Foarte Bun, mai ales dupa standardele de peste Prut. Mai spre partea de overripe, de fruct si placere imediata. Usor deficitar in structura, expresivitate si aciditate. Desi nu e neaparat stilul meu preferat de CS este unul dintre cele mai bune vinuri moldovenesti pe care le-am incercat. Dar stiam ca Taraboste sunt vinuri bune.
Crama M1.Atelier Leat 6500 Cabernet-Merlot a fost corked. Pacat. Not such a big surprise although. E crama la care am asistat la cele mai multe incidente de gen de cand beau vin. Poate oi fi eu foarte ghinionist.
Chateau de Saint Cosme Gigondas 2012 Nas complex cu tuse minerale, cu puritate de fruct negru, picant, piperat, condimentat, insotit de aluzii de fum si ierburi provensale uscate. Evolutiv, retinut, se transforma de la o secunda la alta, cu laturi de fruct rosu, ciocolata amaruie si cirese negre. Corp prezent, cu fruct proaspat negru si rosu, bine aspectat. Aciditate buna, structura de tanini ferma, impresionanta. Final cu dulceturi de fructe, tuse minerale si tanini tineri, prezenti, impetuosi, care strang, fara insa a deranja. Postgust lung, subtil si elegant, cu fruct rosu si condiment. Foarte Bun spre Excelent. Foarte tanar, cu potential de evolutie spre excelenta redutabil. Necesita aerare serioasa acum pentru a se deschide. Eu l-am desfacut cu 12 ore inainte si nu a fost suficient. Quality stuff! Ah, are si 92p Jeb Dunnuck…adica Robert Parker cum ne place noua sa spunem.
Amarone Santa Sofia 2008 Well Amarone. Old School. Nas cu smochine, curmale, fruct supracopt alaturi de note de caramel, vanilie, sirop de patlagina si usoare tente de evolutie (prematura?). Pe palatin e siropos, cremos, il simti cum unge efectiv gatul. Plin de fruct supracopt, confiat, cu tanini rotunzi si usor amorfi plus un final cald si fructat, dulceag. Usor “tired” si fara tanini si aciditate, dar hei, vorbim de Amarone.
Sa nu fiu inteles gresit, pentru un Amarone clasic vinul este Foarte Bun. Si nu contest ca Amarone este unul din marile vinuri ale lumii. Dar la vremurile de acum stilului traditional, greu, nu ii vad nici un viitor. E un dead-end.
Variantele mai moderne si proaspete gen Tenuta Sant’Antonio mi se par mult mai echilibrate si adaptate la vremuri. E cam aceeasi discutie ca la vinurile dulci. Unde mari Chateaux-uri din Sauternes si Barsac au icneput sa marketeze vinuri seci, pe alocuri cu succes notabil. Sau ca la Sauvignon-ul de Noua Zeelanda: e frumos si impresioneaza cand bei o sticla la vreo 3 luni asa. Dar dupa cateva sticle (sau zile la rand) devine agasant si obositor. Bine, cine poate sa bea cateva sticle de Amarone.
In divagatia de mai sus fac abstractie de piata autohtona, unde asa ceva probabil prinde de minune si e considerat “nebunie” de cei proaspat trecuti de pe rosu (demi)dulce, pe sec. Din categoria ”Uite bah din asta pot sa beau o lada pe seara si nu am nimic!”. Aha…mai usor. Si la banii respectivi…
Cam acestea au fost vinurile. Davino DCR 2006 din poza s-a tezaurizat in scopuri ulterioare de verticale.
In rest multa voie buna, pizza si planuri oenologice pentru noul an. Despre care o sa aflati la timpul potrivit.
