Dec 15 2015
Un vin de o sinceritate dezarmanta: Chateau du Trignon Cotes du Rhone 2011
Mi se intampla din ce in ce mai rar in ultima vreme sa scriu despre un vin. La singular. Mult mai des trec in revista “loturi” de degustare. Vinuri excelente, pe alocuri superbe. Si pe nedrept expediate intr-o singura postare alaturi de alte surate.
De data aceasta ma opresc din goana trenului, nu neaparat din cauza vinului de fata, care este un exemplar altminteri foarte interesant, cat mai ales din dorinta subconstienta de slow-down.
Vorbim astazi despre un Rhone. Mai exact, un generic Cotes du Rhones. Chateau de Trignon. Primit din partea celor de la Recas acum cateva luni. Nici nu stiam ca il importa.Probabil a trecut neobservat in portofoliul mult mai galonat de vinuri mari gen Masi sau Louis Latour.
De fapt pe noul site nu mai apar deloc importurile si nu stiu daca Recas se mai ocupa cu asa ceva. Ar fi pacat sa renunte, aveau niste vinuri interesante.
Revenind la vinul de astazi este, repet, un generic Cotes du Rhone. Nimic deosebit. Daca am fi in Franta. Acolo ar fi probabil un vin usor de trecut cu vederea. La noi insa stilul elaborat in secole si soiurile perfect adaptate terroir-ului local dau un rezultat cumva atipic peisajului autohton. Dominat de incercari adesea stangace de interpretare in cheie moderna a unor varietati internationale. Sau de adaptare a varietatilor indigene la stiluri internationale.
Ca orice producator francez si cel de fata invoca o traditie si o istorie redutabila. Vinul de astazi este cumva cel de intrare in gama, un asamblaj clasic de Grenache, Syrah si ceva Mourvedre. Asadar:
Aspect (Culoare): Rosu granat, usor hazzy, probabil filtrat la minim.
Nas: Initial dominat de ierburi si condimente se deschide in note tipice de fructe rosii coapte (capsuni, zmeura, fragi) la care se adauga complexitati de piper, carne maturata si un usor iz de Brett. Pe masura ce se aereaza nasul se integreaza, Syrah-ul iesind la iveala cu o dimensiune de fruct negru bine pusa in evidenta. Totul sub o cupola rustica, de ierburi provensale uscate si o exprimare directa, fara ocolisuri.
Gust: turnat direct din sticla vinul este inchis si usor agresiv in aciditate mai ales in partea a doua a evolutiei. Aerat capata rotunjimi suculente dominate de fructul rosu copt pe fondul unei evolutii integrate si elegante. Corp mediu, aciditate care echilibreaza excelent cele 14 % grade alcoolice plus omniprezentul fruct suculent care completeaza tabloul. O dimensiune “spicy” de piper si garrigue il scoate din anonimatul unui “food wine” generic si ii confera un “twist” de complexitate. Final fructat, cu tanini moi, pufosi plus ceva note savory, urmat de un postgust mediu, cu (acelasi) fruct rosu copt, dulceag.
Un vin Bun spre Foarte Bun care nu te cucereste prin subtilitati si complexitati deosebite. Si nici nu isi propune sa o faca. Este genul de vin direct, onest, suculent si cu o scanteie de personalitate. Este exponential pentru categoria vinurilor frantuzesti tipice, gastronomice, delicioase de consum curent.
Tusa aceea de autentic, de rustic polisat, de sinceritate semanatorista este cumva inegalabila si uneori fermecatoare intr-o mare de vinuri confectionate dupa ultimele cuceriri tehnologice.
Despre RPC nu stiu ce sa va spun. De fapt nu stiu daca se mai importa si la ce pret. A fost la un moment dat la Unvinpezi cu 45 de lei. Si merita banii respectivi. Numai si pentru sinceritatea dezarmanta de care da dovada.
Cred ca Recas si Hallewood sunt cei mai recunoscuti importatori de vin de la noi in ceea ce priveste calitatea si notorietatea brandurilor. Stiu ca am luat asta vara de magazinul Hallewood din zona Iancului, un SB de Noua Zeelanda mortal..
Referitor la noul site Recas parca mai bun era cel vechi, dar poate o fi doar in faza de proiect nefinalizat inca.
[Raspunde]
Si mie mi se pare la fel, nu e faorte profi…apar si niste retete pe acolo..:)
Poate mai lucreaza la el.
[Raspunde]