Sep 30 2015
Guilty conscience, crima anului: Donnhoff Niederhauser Hermannshohle Riesling 2013
Astazi o sa va povestesc despre un monstru de Riesling, vin de pe urma caruia cred ca am cele mai multe remuscari. In sensul ca l-am “ucis” mult prea devreme. Sincer, nu mi s-a intamplat la vreun Bordeaux sau Burgundy sa am constiinta atat de incarcata cum am avut-o dupa ce am baut vinul de fata.
Producatorul nu mai are nevoie de nici o prezentare, Weingut Donnhoff este una din cramele de top din Germania, iar raportul calitate-pret este absurd tinand cont de cum arata vinurile. Adica vinul de fata este obtinut de pe un terroir de top din Germania si se vinde cu o fractiune din semenii sai bordelezi sau burgunzi. Iar la potential de invechire intrece 8 din 10 recolte de Bordeaux lejer. Cu 43 de euro cat am dat pe el poti sa cumperi cel mult un Chateau mediocru dintr-o recolta asemenea.
Dar deh, nemtii au probleme cu marketing-ul si uneori cu stilul de vinuri pe care le produc. Dar asta este in avantajul nostru, al pasionatilor de vin, care mai avem (inca) locuri unde sa ne refugiem din calea globalizarii si cresterii salbatice a preturilor. Oricum acestea incep incet-incet sa o cam ia in sus si la ei iar fereastra de oportunitate se ingusteaza de la an la an. Aviz amatorilor!
In fine, sa trecem la vin:
Aspect (Culoare): Galben deschis, stralucitor, tente verzui in margini
Nas initial inchis, cu multa mineralitate si cremene alaturi ceva note de ierburi aromatice. Fructul se simte acolo, sub izuri citrice, taioase, aspre si usor neprietenoase. Vinul parca maraie suparat si te avertizeaza ca o dama capricioasa ca ai venit mult prea devreme la intalnire. Treptat efluviile de “stone fruits” (caise si piersici) coapte, combinate cu mandarine si citrice ies la suprafata. Vinul trece dureros de incet de la mineral la citric la copt asemenea unui fruct care parca se coace in fata ta. La final tabloul este complex, un potpourri de fructe pure cu aluzii minerale si note citrice plus un praf de condiment, ghimbir si anason. Incredibil de complex, precis, dar cumva retinut, aristocratic si auster.
Gust: similar impresiilor olfactive: initial dur, neiertator, cu o aciditate taioasa, ferma inca de la primul contact cu paharul si care tine in chingi stranse fructul si corpul. Ai o senzatie permanenta de “tight”, de climax, de nervozitate extrema, de sticla cu nitroglicerina, de vin care sta sa explodeze. Treptat, o data cu aerarea si cresterea usoara a temperaturii fructul scapa din stransoarea aciditatii si a mineralitatii si iese la suprafata. In valuri pure, fine, neagresive si cu o expresivitate de care numai un Riesling este capabil. Nu te-ai fi asteptam sa fie atat de mult si atat de debordant, intr-un continuum care pare ca nu se mai sfarseasca, imprimand o senzatie de implacabil in stil “larger than life”.
Treptat pare ca aciditatea dominanta de la inceput se echilibreaza, desi aceasta pastreaza vioara intai si da coloana si structura incredibila vinului. Alcoolul il poti cauta zile intregi si nu il gasesti. L-am cautat cu atentie si in mod ostentativ. Din cele 13% grade am gasit maxim 9. Restul de zahar este acolo, dar nu pentru senzatii dulcege, mai mult pentru complexitate si echilibru. Postgust lung, curat, mineral, evolutiv si interminabil care accentueaza sentimentul permanent de vesnic, de nemuritor.
Un vin monumental, excelent si cu siguranta unul dintre cele mai bune vinuri albe pe care le-am baut. Are toate ingredientele unui Riesling de top la cote maxime: concentrare, mineralitate, aciditate, precizie.
Nobil, aristocratic, impunator, ca un donjon singuratic, pe un domeniu nobiliar. E ca un ceas elvetian, care se misca exact, perfect si masoara neiertator timpul. Cam asta inseamna “un vin mare”. Implacabil si cu o senzatie ciudata de nemuritor.
Si iti lasa cumva un sentiment bacovian, de neliniste existentiala, se spaima ciudata si apasatoare. Senzatia destul de “creepy” atunci cand constientizezi ca ai in fata un vin care este posibil sa iti supravietuiasca, sa traiasca mai mult ca tine.
Ohhh da, asa este: l-am ucis, l-am baut prea tanar, am comis vinicid. Dar nu imi pare rau. Mi-as fi afectat sanatatea sa il astept…
