Sep 01 2015
S-a strigat mercurialul proiectului The Wine Book of Romania!
Zilele acestea am impresia acuta ca se fabrica un soi de Parker, dupa chipul si asemanarea pietei autohtone de vin. Si se fabrica frumos, spre stil de ales candidat la presedintie: cu profil sociologic, impachetare frumoasa si activitate “social media” sustinuta. S-ar putea sa ma insel, dar…
Foarte interesant in schimb daca piata de vin autohtona a devenit atat de atragatoare pentru un anumit segment de PR-isti ca sa merite atata atentie si sa creada ca se poate face un ban frumos din ea. Saraca fata bogata cum s-ar spune…
Sa ma explic. De cateva luni stam toti si ne miram, in sensul bun al cuvantului, despre furtunoasa aparitie a autoarei si sufletului (imaginii) proiectului The Wine Book of Romania, Marinela Ardelean in peisajul autohton romanesc.
Unii se mira pur si simplu, altii se mira de PR-ul actiunii respective. De fapt al produsului respectiv. Pentru ca avem in fata un produs corect gandit, promovat si targetat, lucru rar in lumea vinului de la noi.
Sa recunoastem, asa desfasurare de forte media mai rar pe la noi. De fapt eu unul nu imi aduc aminte de cineva atat de bine consiliat, ambalat si prezentat in lumea vinului. Ireprosabil, imaculat.
As vrea sa ii felicit in mod official pe cei care i-au facut PR-ul pentru o executie foarte “clean” a intregii povesti.
E drept au existat la inceput voci (rautacioase offcourse) care sa se indoiasca de abilitatile si pregatirea d-soarei Ardelean, dar PR-ul de tip “capul la cutie pana trece” plus un post strategic de consilier al Ministrului Agriculturii au avut darul sa mai linisteasca (partial) spiritele.
Eu unul nu am habar de politica si tin mortis sa ramana asa. Asa ca fac parte doar din categoria celor care se mira de exemple de desfasurarea de forte de pe Facebook. Nu e pagina sau scroll de ecran de 17 inch sa nu dai de vreo 2-3 poze mestesugite cu d-soara Ardelean. Si nici una nu e nereusita. In toate luminile cad perfect, unghiul e superb, subiectul este perfect pus in valoare. Chiar si cele de pe la crame care se stie ca ies indeobste un dezastru, sunt perfecte. Recunosc sunt invidios, deh, am fost vitregit de mama Natura…:D
In afara de PR-ul masiv care a insotit ascensiunea furtunoasa a d-soarei Ardelean, trebuie sa apreciem si initiativa de a realiza o selectie cu cele mai bune vinuri romanesti, (dupa sufletul si gustul ei) si de prezentarea a cramelor intr-un volum care se va numi The Wine Book of Romania. Trebuie sa recunoastem ca este un demers laudabil, de care piata noastra avea nevoie si este greu sa ii gasesti lacune si sa ii aduci critici. Bine, i-am gasit eu vreo 2 (si George vreo 11 intrebari) , dar nu conteaza se stie ca noi suntem mai carcotasi.
De altfel si maniera de realizare a proiectului este profi si se vede mana un agentii bune. Care nu prea are legatura cu vinul, dar la care abilitatile in profesie compenseaza.
Eu unul am un defect (unul din multe altele). Sunt sceptic si nu cred in minuni. Cel putin nu in minuni gratuite. In plus “extraordinara” facultate de Finante Banci din cadrul ASE-ului m-a invatat (printre altele) un lucru foarte important: fii cu ochii pe bani. Banii si cifrele nu mint. Restul sunt fumigene.
Si recunosc ca eram curios cine plateste toata desfasurarea aceasta de forte si care este miza financiara. Unde sunt banii, de unde vin si unde se duc acestia?
Intr-o astfel de miscare, sa ascunzi pretul si sa impaturesti produsul cat mai frumos pentru publicul larg este marea arta a marketingului. “Impaturirea” de fata este buna, clasica, dar nu deosebita. Adica pe o piata matura nu ar merge. La noi, e alta discutie, publicul e mai ingenuu si mai deschis probabil la visat cu ochii deschisi si la frumosul feminin.
Obisnuit fiind sa astept intotdeauna pana la finalul discursului, atunci cand se striga scorurile, am stat rabdator in banca pana mai ieri. Cand imi apare pe mail, din sursa anonima O MICA MAPA DE PREZENTARE/OFERTARE.
Habar nu am de la cine este, adresa imi este necunoscuta. Mapa in sine s-ar putea sa nu fie corecta sa contina informatii eronate, asa ca luati-o ca atare si cu semn de intrebare. Singurii care pot sa o confirme sunt cei care au realizat-o si eventual cei care au primit-o. Dar daca e masluita, cine a facut-o cu siguranta a pierdut ceva timp, are info si poze din proiect si unde mai pui ca se potriveste la fix cu stilul respectivului eveniment, de la fonturi la modalitatea de comunicare. Daca ma intrebati pe mine este “the real thing”. Dar revin, nu stiu sursa si nu garantez pentru veridicitatea ei.
Acolo in material, dupa prezentarea pe care o stim cu totii (un fel de beneficiile medicamentului), la urma, cum va spuneam, apar si banii. Sau “sponsorizarile”. Care pleca de la 5.000 la 50.000 euro in functie de ce se ofera si ce se vrea. Eh, frumusele sume, nu?
Eu unul de abia astept sa apara cartea cu pricina. Nu atat pentru partea cu vinurile cat mai ales ca acum stiind si “scorurile” putem sa o citim si in alta cheie, nu? Sa vedem cine si cat a dat, cine sta la masa cu juriul, cine apare in filmulete, cine e sponsorul intregului proiect (sic!), cine e promovat in toate locatiile in care va fi lansata cartea si cine are mai multe carti cu autograf. Din ce imi dau seama sponsorii sunt mai importanti decat cartea in sine, aceasta devenind practic un vehicul de promovare a cui da mai mult.
Ah si inca o intrebare interesata, sa nu uit: cine taie factura si la cine ajung banii? Care e IBAN-ul? Macar asa, de curiozitate…sa ii felicitam pentru reusita.
Sa fim bine intelesi: nu este nimic in neregula, e pur si simplu business as usual. Pana la urma asa se procedeaza: se creaza un produs/eveniment si apoi daca vrei sa faci parte din el, sa stai mai in fata, platesti, nu este nimic de criticat sau anormal. E pur si simplu capitalism. Cine nu intelege are o explicatie simpla din partea Maestrului Dinica, Marketing 101:
Deocamdata ma opresc aici cu intrebarile retorice si nelinistile existentiale. Nu ca ar fi singurele…dar mai pastram si pentru postarile viitoare. Acum ca am aflat scorurile, eu zic ca privim mai linistiti si detasati toata afacerea cu ajutatul dezinteresat al consumatorilor si producatorilor romani de vin.
Una peste alta inteleg acum si ratiunea din care s-a mers pe scoruri de 3, 4 si 5 si s-a vrut totul cat mai “caldut” si comestibil, ca sa nu speriem “contribuabilii”. Aud chiar ca s-au gasit nu mai putin de 38 de vinuri romanesti de 5 stele. Bravo!
Revin, tineti aproape! Subiectul este suculent si chiar sunt curios cine a pus la cap la cap toata afacerea. Ah, scuze, demersul de ajutorare a vinului romanesc vroiam sa spun…
P.S. Cum spunea si George in finalul postarii de ieri: Felicitari colegilor din juriu! Le doresc pofta buna impreuna cu sponsorii Platinum si Diamond. Stiut fiind faptul ca pe la noi sume asa mari nu au foarte multi in bugetul de promovare, iar cine le are probabil va prefera sa le investeasca in vie si in crame, probabil vor lua masa pe la vreun producator mai maricel, mai potent asa…poate chiar vreun coloviu pe la unul care (va) face coniac si sampanie? Le tin pumnii…:)
Si apoi serios, ma mai intreb asa: daca de exemplu Purcari plateste partea de Diamond, sa ne bucuram pentru ei sau sa ne intristam pentru noi? Eu in locul lor nu as rata ocazia…toata viticola Romania sta acolo, in carte, doar sa vina cineva sa o ia!
Pai daca sint 38 de vinuri de 5, valoarea acestui Wine Book tinde rapid spre zero, pentru ca nu exista 38 vinuri intre 90 si 100 in Romania (luind-o altfel, 38/250 inseamna cam 15%). Chiar si daca cele 250 inseamna ce e mai bun prin Romania, tot este excesiv.
Asta ar insemna ca dintr-o data ne aflam la nivelul clasicilor, treaba care nu prea are nimic de-a face cu realitatea.
Cred ca pentru autorul Wine Book-ului rezultatul va fi cu siguranta pozitiv (cel putin financiar).
Pentru vinul romanesc, rezultatul ma tem ca va fi negativ. Prima pentru ca se vor gasi destui sa se bata cu pumnul in piept fara sa aiba motive cu adevarat. A doua, pentru ca daca bei un vin clasificat la 5*, si el e de 85 puncte, asta e o teapa monumentala si mai platesti 30-40 € pe el).
[Raspunde]
Stimate Domn Dan Micuda
Va multumim pentru cuvintele frumoase referitoare la campania de PR a proiectului The Wine Book of Romania din cuprinsul articolului “S-a strigat mercurialul proiectului The Wine Book of Romania” publicat in data de 1 septembrie 2015 pe blogul personal (http://www.provin.ro/2015/09/01/s-a-strigat-mercurialul-proiectului-the-wine-book-of-romania/#.VeVo1-kcSAg). Ne bucuram ca eforturile noastre sunt observate, mai ales cand este vorba despre un proiect la care tinem atat de mult. Quartz Media nu are legatura cu lumea vinului, ci provine din cea culturala, dar regulile de comunicare si bugetare ale unui proiect editorial sunt aceleasi.
Revenind la lucruri pe care le stiu. Stiu ca nu este neaparat etic este sa faceti public un material care nu va apartine si nu v-a fost trimis de catre autor (avem in vedere brosura de prezentare, aceasta fiind subiect de protectie in baza legii drepturilor de autor). Desi traim intr-o lume in care, de dragul audientei, concepte precum etica sau dreptul de autor sunt complet abstractizate, asa incat oricine poate scrie sau sustine orice, va atragem in mod prietenesc atentia ca, asemeni oricarui demers jurnalistic, publicarea unor articole in spatiul virtual se supune acelorasi rigori ca cele ale unui articol in presa, inclusiv in ceea ce priveste obligatia autorului de a dezminti o stire neadevarata sau de a publica un drept la replica din partea persoanei vizate de un anumit articol. Prin urmare, va solicitam sa publicati prezentul drept la replica pe blogul dumneavoastra, drept raspuns al Quartz Media la articolul “S-a strigat mercurialul proiectului The Wine Book of Romania”.
Bun, ca sa raspundem la intrebari:
De unde vin banii? In niciun caz de la producatorii de vin. Nu exista niciun producator sau companie afiliata acestui domeniu care sa fi fost contactata in vederea sponsorizarii. Desi am primit oferte de “sustinere financiara” din partea producatorilor, am ales sa ne pastram echidistanta. Mai mult, nu s-a perceput nici macar taxa de participare pentru cramele si vinurile incluse in jurizare. Pana la acest moment proiectul a fost sponsorizat din fonduri personale ale celor doua asociatii organizatoare. Speram ca banii sa vina din zona companiilor care targeteaza un public comun cu cel al “The Wine Book of Romania”: persoane cu educatie si venituri peste medie, interesate de produse de calitate si de promovarea brandurilor autohtone. Cred ca vor fi multi cei care vor vedea oportunitatea unei astfel de investitii.
Unde se duc banii?
– In organizarea unui turneu de trei luni la toate cramele din tara, de unde Marinela Ardelean a facut selectia celor 250 de vinuri de top ale Romaniei si Republicii Moldova.
– In organizarea jurizarii cu cei 8 experti.
– In finantarea echipei care realizeaza aceasta frumoasa munca de organizare, ambalare si promovare a proiectului.
Mai departe banii se vor duce catre:
– producerea cartii
– realizarea graficii de carte
– sesiunea foto pentru cele 250 de vinuri
– traducerea cartii in limba engleza
– printarea unui tiraj de 10.000 de exemplare, din care aproape jumatate se vor distribui gratuit
– realizarea unei aplicatii software care sa permita scanarea etichetei vinurilor si obtinerea calificativelor oferite de juriul international
– realizarea unui site care sa contina informatii la zi despre evolutia vinurilor si producatorilor, un site care nu traieste din banii producatorilor, deci isi permite sa promoveze obiectiv ceea ce merita promovat
– realizarea unui turneu national de lansare a cartii si aplicatiei
– o campanie de pomovare internationala si lansarea cartii la cele mai importante targuri de profil
– un documentar de televiziune dedicat proiectului TWBR
Cu alte cuvinte, acesta este un proiect de promovare a vinurilor romanesti, pornit dintr-o initiativa privata si finantat din fonduri private, care nu a beneficiat de nici un fel de sprijin din partea statului sau a producatorilor de vin.
In functie de fondurile care vor fi stranse din sponsorizari, vom reusi sa bifam mai mult sau mai putin din lista de mai sus.
Avand in vedere includerea in cadrul articolului “S-a strigat mercurialul proiectului The Wine Book of Romania” a unui link catre un alt articol, dorim sa raspundem tot aici si la cele 11 intrebari ale D-lui George Mitea.
I: Exista titlu in limba român??
R: Da, pentru ca aceasta carte se adreseaza in aceeasi masura publicului din tara si din strainatate. Titlul este “Cartea vinurilor romanesti”
I: Cine finanteaza proiectul? Statul, cramele, alti sponsori?
R: NU avem niciun fel de suport financiar nici din partea statului, ministerelor sau organizatiilor guvernamentale si nici din partea producatorilor.
I: Care au fost conditiile de selectionare pentru crame si vinuri? Doar calitatea? A existat un barem financiar? Intreb, nu dau cu parul.
R: Nu a existat niciun barem financiar, singurul criteriu a fost calitatea. Din acest motiv au existat probleme cu producatorii care nu au inteles de ce au fost selectate vinuri mai ieftine din productia lor, iar raspunsul este simplu: pentru ca erau mai bune.
I: Care e destinatia produsului final “The Wine Book of Romania”?
R: Cartea va fi promovata national, printr-un turneu in 12 orase, pentru ca orice roman interesat de vinurile autohtone sa poata alege de la raft vinuri in deplina cunostinta de cauza. Cartea se va distribui la nivel national in librarii si Wine-Shopuri. Apoi cartea va fi trimisa catre toate ambasadele Romaniei, Institute Culturale, catre restaurante de top din tara si din strainatate si catre toate revistele de profil din lume. Cartea va fi lansata la cat mai multe dintre targurile si expozitiile importante din lume.
I: Inteleg ca printre raspunsuri sunt institutele culturale si ambasadele. Si ce o sa faca acestea cu ele?
R: Vor fi informati, atunci cand invita producatori locali, despre vinurile pe care expertii internationali le considera valoroase. Vor putea povesti detalii despre soiurile autohtone. Cartea nu este doar un ghid, ci un album realizat la cele mai inalte standarde grafice si estetice, adica un produs pe care sa il prezinti cu mandrie unui coleg diplomat. Vor exista capitole realizate de membrii juriului despre experienta lor in Romania (deci promovarea enoturismului), capitole despre istoria soiurilor romanesti, etc.
I: De ce sunt si vinuri moldovenesti? Adica, eu unul inteleg ca e frumos si patriotic, insa ultima data cand am verificat Republica Moldova era alta tara decat Romania.
R: Pentru ca avem o traditie comuna in vinificatie si pentru ca Moldova, prin potentialul avut (jurizarea a validat aceasta opinie), practic face o asociere extrem de benefica pentru ambele tari. Este un demers de diplomatie culturala, pentru ca, pana la urma, vinul este cultura.
I: Au fost 8 jurati si 4 comisii. Comisiile acestea au avut si presedinte si secretar? 🙂
R: Sistemul de jurizare a fost foarte complex. Au fost alternativ 4 comisii, 2 comisii si o comisie unica. Am avut presedinte de juriu (Marinela Ardelean, care fiind cea care a selectionat vinurile a ales sa nu jurizeze) si doi secretari de comisie care au notat rezultatele in paralel, pentru a fi siguri ca nu exista erori.
Sistemul de jurizare cu patru comisii s-a aplicat doar soiurilor internationale, unde experienta juriului era foarte vasta. De asemenea, grupurile de 2 jurati au fost permutate permanent, pentru a nu se genera “obisnuinte” de jurizare si pentru a fi imposibil sa se influenteze jurizarea. Pentru soiurile autohtone, care erau cvasi-necunoscute juriului, s-a preferat jurizarea in 8 membri. Pentru vinurile de vinoteca s-a realizat jurizarea in 4.
I: Deci…sistem de punctare de la 1 la 5, de fapt de la 3-5, deoarece presedintele juriului, d-na Marinela Ardelean, a selectat deja numai vinuri de la 3 in sus. Nu-i cam vag? Adica, un vin de 4 stele e foarte bun, dar una e 88 si alta 93 pct pe scala Parker.
R: Sistemul de la 1 la 5 a fost considerat ca fiind mai flatant pentru etapa in care se afla vinurile romanesti la acest moment si a fost o decizie luata de Marinela Ardelean alaturi de membrii juriului. Apoi s-a considerat ca sistemul Parker este un sistem mai putin cunoscut publicului din Romania, deci un sistem de 5 stele ar fi mai usor de inteles. Dupa acest sistem un vin de 3 stele inseamna bun, unul de 4 foarte bun si unul de 5 stele excelent.
I. Exista subdiviziuni? Exista 3,5 puncte?
R: Nu exista subdiviziuni. Juriul a trebuit sa ajunga la consens si sa acorde o nota unica, indiferent de cat de mult au durat dezbaterile pentru a se ajunge la consens.
I: Apropos, in reportajul Pro TV este surprins un moment in care juratii discuta: unul zice ca e un vin de 5 pct, altul ca e de 3,5. No, acuma curat ghinion, insa daca s-a intamplat des, eu n-o sa am prea mare incredere intr-o comisie formata din doi oameni care puncteaza atat de diferit, fix cand sunt filmati de o televiziune nationala. Cam mare diferenta, nu credeti? Pana la urma cat a primit vinul acela? 4? 5? 3,5? Sunt chiar curios.
R: Da, ati surprins exact un moment in care juriul “negocia” pentru a ajunge la o nota finala si comuna. Degustarea s-a facut in orb, deci nici juriul, nici jurnalistii si nici noi nu stim despre ce vin era vorba si ce nota a luat in final.
I: Opt dintre cei mai mari specialisti din lume aka maestri aka somelieri. Bine, asta e o intrebare pentru redactorul de la Pro TV: cam care e dimensiunea bazei de selectie pentru cei mai mari? 100 de oameni, 10.000? 1.000.000
R. Cei 8 au fost numiti de reporter intai “maestri ai vinului”, desi doar doi detineau aceasta titulatura, si apoi somelieri. Noi am inmanat fiecarui jurnalist un dosar de presa, cu toate informatiile necesare si cu toate biografiile juratilor. Dincolo de acest punct, nu avem control asupra stirii. Nu stiu la ce va referiti cu baza de selectie, dar pot sa va spun ca in lume exista doar 320 de “Masters of Wine”, iar in juriul notru s-au aflat 2,5 :), adica Rod Smith si Caroline Gilby, dar si Luis Alberto, care asteapta sa-si primeasca titlul oficial in cateva saptamani.
11. Cu brandul de tara ce se mai aude? Dar cu vinurile pentru Expo Milano? Numai clienti fericiti, nu?
R: Cand ne vom ocupa de PR-ul Expo Milano va vom raspunde si la aceasta intrebare.
Cu stima
Oana Dragulinescu – co-organizator al proiectului si coordonator al campaniei de PR
[Raspunde]
chestia asta e mai rea decat blaturile din fotbal . blaturi care umfla cu pompa niste jucatori . ei se transfera pe sume mari ( si salarii mari ) in strainatate . si dupa sase luni , maximum un an multi revin in tara cu coada intre picioare , de multe ori chiar la cluburile de unde au plecat . in cazul vinului romanesc dat la export , probabil pretul e la jumatate si nu se exporta decat cele mai bune loturi . altfel nu au nici o sansa . si cred ca cel mai mult se exporta cu cisterna pentru ca e mai rentabil .asta se face de mult prin europa , unde se importa vin ieftin din lumea noua . si apoi e trimis in alte tari din UE .am fost ieri in carrefour special ca sa ma uit la vinuri . au aparut in raft cateva vinuri noi si cativa noi jucatori pe piata .dar cam prafuite sticlele . . iar preturile nu dau semne sa scada . si am mai observat ceva : vinul romanesc se vinde mai mult vrac – am prin apropiere de casa multe crame . desigur cartea aceasta de prezentare are alta tinta . dar sistemul cu note de la 1 la 5 e de DOMNUL GOE .ca sa nu ramana iar repetent .ar fi fost necesar un sistem de notare de la 1 la 20. dan , cred ca ai dreptate . nu vom apuca – la noi ma refer – sa vedem viticultura din romania la un nivel apropiat de cel din franta , spania , etc .cred ca nici la nivelul din lumea noua – macar chile sau argentina . si mai e ceva care ma deranjeaza : toate hypermarketurile au oferta bogata de la purcari , cricova , chiar bostavan . bine poate rusii nu le mai primesc vinurile fratilor nostri de peste prut , dar chiar asa ?si noi la acelasi pret avem princiar special reserve de la tohani . bine astea zac in raft pentru ca au ajuns la recolta 2012 si romanii sunt sensibili la anul recoltei , vor vinuri vechi . complicata treaba .
[Raspunde]