Aug 24 2015
Douglas Laing’s sau alternativa Burgundy pentru whisky
Astazi o sa ne abatem un pic de la profilul blogului de fata, fara sa viram insa foarte mult in afara zonei bahice. Decat vom avansa un pic pe scara gradelor alcoolice.
Tin sa precizez inca de la bun inceput ca nu sunt si nu ma pretind a fi vreun specialist in “tarii” si mai ales in whisky. Bine nici in vin nu ma pretind a fi mai mult decat un pasionat informat…:)
De baut, din aceasta categoria whisky, am baut ca tot omul cam ce exista mainstream prin comertul de pe la noi: de la Johnny Walker si Ballantines la exponentialele Jack Daniels sau Chivas, fala meselor romanesti mai de soi si “requirements” in meniul de la nunti. Plus “specialitatile” care mi-au trecut prin fata (Lagavulin, Oban, Laphroaig, Glenfiddich, Glenlivet, etc). Asta daca pot fi considerate specialitati. Deci, repet, fara a ma considera vreun specialist, sa spunem ca sunt cat de cat aclimatizat cu privire la ce se invarte prin piata de profil.
Piata care asa cum banuiti este dominata de cateva companii mari, multinationale colectionare de branduri si distilerii, care isi impun produsele in fata publicului atat prin cantitatile impresionante pe care le produc la o calitate constanta cat si prin bugetele de marketing pe masura. Suna familiar, nu?
Desi nu am avut timp niciodata sa studiez problema mai amanuntit, extrapoland experienta din domeniul vinului am presupus intotdeauna ca si la whisky exista producatori mici, gen boutique ale caror produse ajung mai greu la consumatorul final de la raftul marelui retail romanesc. Pentru genul acesta de produse pot spune ca vinul mi-a deschis ochii, curiozitatea si apetitul. De aceea nu ratez nici o ocazie de a ma educa in domeniu si a incerca ceva deosebit si iesit din masintream-ul comercial.
Daca la vin chestia asta e mai simpla, datorita atat importatorilor locali specializati pe diferite tari care au inceput sa apara si la noi sau a importurilor personale concretizate in comenzile de pe site-urile de afara, la whisky e un pic mai complicat. E greu sa cumperi 18 sticle de whisky o data pentru un colet si e mult mai problematic sa le bei apoi. In plus in cazul tariilor gusturile conationalilor sunt mai dubioase si mai radicale decat la vin, penduland intre tuica autohtona si whisky-urile ieftine si de duzina de prin magazine, cautate offcourse “la oferta”.
Ocazia si norocul fac insa ca distribuitorul local de bauturi alcoolice Rifco Trading, pe langa etichetele mainstream consacrate sa importe si sa distribuie exemplare interesante din portofoliul Douglas Laing’s.
Ca sa va explic pe scurt, Douglas Laing este unul dintre cei mai cunoscuti master blend-ari de whisky, acesta lucrand cu majoritatea distileriilor importante si celebre ce functioneaza din Lowland pana in Highland. Omul traieste in paradigma calitatii si a refuzului utilizarii metodelor moderne/tehnice pentru cosmetizarea produselor. De exemplu nu foloseste caramel pentru a sugera (in mod fals) invechirea si nu filtreza la rece propriile creatii.
Prin prisma experientei impresionante si a relatiilor pe care le are la diferitele distilerii cumpara loturi mici de la acestea si le mixeaza sau scoate variante personale in editii adesea ultralimitate, de genul cateva sute de sticle.
Sistemul ierarhic de clasificare al whisky-urilor pe care le produce aduce in mare parte cu o clasificare gen Burgundy cu produse AOC, Village, Premier Cru, Grand Cru. Unde viile sunt inlocuite cu distilerii. O filozofie pe care o pot intelege, imi este familiara si care pentru mine constituie inca un semn al aplecarii catre calitate a producatorului respectiv.
Mai trebuie spus, daca nu v-ati dat seama deja, ca Douglas Laing’s este una dintre putinele companii independente din domeniul whisky-ului. Asa ca nu va asteptati sa gasiti produsele prin marele retail. La ce cantitati produce ar fi oricum imposibil.
In cadrul degustarii organizate in Pitesti la Cafegiu de dl Catalin Rizea cu o parte din licorile respectivului producator am trecut prin gama de whisky-uri regionale incadrate la produse permanente. Vatted Malt Scotch-uri mai exact. Practic acestea sunt blend-uri de la distilerii din cele patru regiuni importante pentru productia de whisky (Highland, Islay, Speyside si Islands). Accentul este pus pe surprinderea cat mai fidela a caracterului regiunii intr-o singura bautura cumva reprezentativa.
Pentru mine a fost o ocazie excelenta de a ma familiariza cu stilul si tipicitatea fiecarei regiuni. Sunt un fel de whisky-AOC, care cauta sa prezinte stilul zonei si nu practicile unei distilerii/producator anume. Pentru aceasta avem gama superioara “Provenance” (gen apelatiune Village), urmata de “Premier Barrel” pentru amatorii de detalii si “old particular” pentru colectionarii de vechituri. In stil Premier Cru sau Grand Cru. Foarte usor de inteles si intuit scopul si target-ul fiecarei game.
Inainte sa va insir cateva impresii despre fiecare licoare degustata trebuie sa remarc prezentarea si mai ales marketignul superb al produselor de fata. Rar mi-a fost dat sa intalnesc etichete si cutii mai reusite, asta ca sa nu mentionez un intreg arsenal de obiecte promotionale atent realizate, in linia filozofica a fiecarei game. Practic atentia pentru detalii impresioneaza de la primul contact cu produsul si intuiesti aplecarea spre calitate si detaliu a producatorului.
Am inceput degustarea cu produsul generalist, de stil, un blend generic intitulat King of Scots. Desi este produsul de intrare in gama, corespunzator zecilor de blend-uri cu care marele comert este inundat, se vede mana si pasiunea specialistului care l-a creat. Reteta blend-ului este bineinteles secreta si pastrata in familie. Este un stil abordabil, dulceag, cu impresii coapte, generoase atat in nas cat si pe palatin, dar in acelasi timp bine echilibrat si cu un strop de complexitate si seriozitate. Pentru un produs de linie este foarte reusit si da clasa de departe licorilor de prin magazine, cam la aceeasi categorie de pret.
A urmat Scallywag un vatted malt (blend de single malt-uri) din Speyside care contine (printre altele) whisky-uri de la nume celebre gen Mortlach, Macallan si Glenrothes. Nas complex cu aluzii de ierburi si senzatii vanilate, dulcege, de tarta de mere si ciocolata amintind de butoaiele de Sherry in care a fost maturat. Gust echilibrat, evolutie cu izuri citrice, mai echlibrata, lejera si complexa. Un whisky cu un balans foarte bun intre notele dulcege si cele spicy, plus un twist de complexitate.
Timorous Beasty este reprezentantul Highlands si dupa eticheta ma asteptam la ceva mic, pufos si dragalas. Nici pe departe. Disonanta dintre denumire si produs se pastreaza si in evolutie. Daca in nas este timorous, aluziv, cu impresii florale si elegante, in gust este puternic, prezent, impetuos, usor dur, terminand insa dulceag si pacificator. Recomandat celor care adora contrastele!
Rock Oyster este un vatted menit sa reprezinte insulele (Jura, Islay, Arran si Orkney). Nas cu note saline, iarba, menta si impresii de forest floor, de lemn putred, date probabil de usoarele tente de turba. Complex, interesant, intrigant. Gust lejer, fara multe detalii dulcege, in tuse mai degraba citrice si ierboase, masculine, prezente, directe. Subcontient sau nu sarea si impresiile marine ies in evidenta, alaturi de note smoky, in stilul unui foc pe malul marii, din lemne udate de ocean.
Un whisky modern, complex usor departe de stilul dulceag si comercial atat de prezent in piata. Mie personal mi-a placut cel mai mult de la degustare poate si prin prisma faptului ca a fost diferit de ceea ce mai incercasem pana atunci.
Am incheiat cu cel mai impetuos stil, un vatted din Islay al carui note afumate sunt “love it or hate it” printre iubitorii de gen. Mie unul recunosc ca imi plac, atunci cand sunt prezente in doze controlate. Cand sunt in exces, acoperind celelalte arome, strica. M-am bucurat ca in cazul celui de fata, Big Peat notele de turba sunt excelent dozate si integrate, din nas pana in gust fara sa stearga caracterul vag dulceag, de vanilie si mar copt cu scortisoara si sa afecteze complexitatea ansamblului. L-as recomanda calduros celor care beau pentru prima data un whisky “afumat”, fiind o excelenta introducere in domeniu, dar si celor carora le place stilul pentru a vedea un exemplar excelent echilibrat, in care turba nu domina ci aduce complexitate.
In concluzie avem de a face cu produse care debordeaza de caracter si personalitate incorporand un know-how si o experienta redutabile. Coroborate cu un acces de invidiat al master blender-ului la o multitudine de malt-uri si de aici posibilitati infinite de a slefui un produs final deosebit.
Practic toate whisky-uril degustate, de la dulceagul King of Scots pana la afumatul Big Pete sugereaza si insufla un sentiment de manufactura, de boutique, de la prezentare, poveste si pana la senzatiile gustative.
Iar asta le face alternative excelente la produsele industriale si adesea lipsite de suflet cu care marele comert invaluie si asalteaza consumatorul zi de zi astazi, incercand sa emuleze si sa insufle o falsa senzatie a liberului arbitru.
