Apr 20 2015
Povesti despre Emile Peynaud si vinuri grecesti cu Evangelos Gerovassiliou
Vineri seara am participat la o degustare de vinuri grecesti asociata cu o cina gastronomica la noua locatie deschisa de Zexe in Bucuresti. Sincer, va marturisesc de la inceput ca m-am dus la degustare in primul rand pentru vinuri si pentru ocazia de a-l intalni pe Evangelos Gerovassiliou, o legenda vie printre vinficatorii greci si nu numai.
Dar si faptul ca evenimentul a fost organizat de Zexe a contat mult, experientele mele anterioare cu bucataria lor fiind dintre cele mai faste de pe plaiuri mioritice. Evenimentul a fost organizat de catre Greka Terra importatorul vinurilor Domaine Gerovassiliou in Romania.
Asa ca: vinuri bune, mancare buna, oferta a fost practic de nerefuzat. La 19 fix m-am prezentat in fata la locatia Zexe pe care o stiam (Zexe Zahana), pentru ca sa fiu redirectionat politicos spre noul local aflat cateva case mai incolo pe strada Alecu Russo la numarul 12. Din cate am inteles aici va functiona un restaurant cu profil pescaresc, o cherhana gastronomica, zahanaua ramanand la locatia stiuta de pe Icoanei, foarte aproape de fapt.
Inainte sa trec la specificul blogului de fata, adica vinurile si creatorul acestora, va mai spun ca mancarea a fost foarte buna, ca intotdeauna la Zexe, serviciul fiind usor lent datorita probabil acomodarii cu noua locatie, acesta fiind primul eveniment, cel care a inaugurat practic restaurantul.
Meniul si vinurile le regasiti in invitatial de mai jos.
Despre Evangelos Gerovassiliou va spun ca este considerat cel mai bun vinificator grec si cu siguranta este cel mai respectat si renumit. A studiat cu celebrul Emile Peynaud (tatal vinificatiei moderne) in Bordeaux, pentru ca apoi, in pofida unei oferte din partea acestuia de a ramane alaturi de el, sa se intoarca in Grecia la Chateau Porto Carras. Aici a facut istorie, vinurile respective fiind cunoscute si apreciate la nivel mondial.
Tot aici a redescoperit si practic readus la viata unul din sutele de soiuri indigene grecesti, Malagousia. Pornind de la cateva plante ramase si fiind impresionat de potentialul soiului acesta a reusit sa il impuna la nivel national si international ca unul din soiurile fanion ale Greciei.
In 1981 a revenit in zona natala, Epanomi. Aceasta fusese candva o zona viticola renumita, dar dupa atacul filoxerei nu si-a mai revenit, viile fiind in marea lor majoritate desfiintate.
A pornit practic de la zero cu crama proprie, replantand zone extinse (acum au 56 de hectare) cu soiuri internationale (Syrah, Merlot, Viognier, Sauvignon Blanc) si indigene (Limnio, Mavrotragano, Assyrtiko si bineinteles a luat cu el si Malagousia).
La momentul actual experimentele continua fiind “in lucru” un soi nou, hibrid intre Malagousia si Viognier a carui prima vinificare va avea loc anul acesta.
Trebuie mentionata si extinderea “imperiului viticol” in Africa de Sud, prin Escapades Winery, de la care am baut la Prowein un Semillon baricat impresionant provenit din cele mai vechi vii ale soiului din Africa de Sud cu varsta de peste o suta de ani si productie de 400 kg/ha. Plus un Rose din Pinotage extrem de vioi si baubil sau un rosu din acelasi soi foarte reusit. Pe langa Africa de Sud acesta detine si jumatate din Biblia Chora, domeniu pe care l-am vizitat in toamna si despre care v-am vorbit aici. Inca mai am in minte Cabernet Sauvignon-ul lor, Ovilos unul dintre cele mai bune exprimari ale soiului cu care m-am intalnit pana acum.
Bineinteles ca nu am ratat ocazia sa il intreb despre perioada in care a lucrat cu Emile Peynaud in Bordeaux afland cateva detalii interesante. Cum ar fi prima vizita a celebrului oenolog francez la Chateaux Margaux, dupa preluarea domeniului de catre familia Mentzelopoulos dupa o perioada nu tocmai fasta. Peynaud a facut un „audit” si le-a intocmit o “to-do list” cu toate investitiile si modificarile de care aveau nevoie pentru a readuce Margaux la gloria si nivelul calitativ demn de un Premier Cru. Si la urma, ca ultim punct pe lista respectiva, a trecut si onorariul sau pentru consultanta. Cand a vazut lista, care era destul de mare si costisitoare, Mentzelopoulos a spus ca nu se poate, ca e prea mult de investit, ca trebuie sa mai mai taie de pe ea. Peynaud atunci a replicat: „Singurul lucru pe care il puteti taia este ultimul punct.”
In rest am aflat ca originile maceratiei peliculare promovata de Peynaud si standard in vinificatie astazi se afla in simpla observare a stilului de cules al strugurilor de atunci. Acestia se colectau in cosuri purtate de culegatori in spate si adesea strugurii erau indesati pentru a incapea mai multi si a mai scuti din drumuri. Normal ca boabele se mai spargeau si favorizau un fel de “skin contact” in varianta primitiva pe care celebrul oenolog l-a reperat si teoretizat/adaptat la nivel de tehnologie de vinificare. Este o placere sa vorbesti cu un om cu o asemenea experienta si poveste in spate…
Sa trec insa la vinuri. Nu va mai spun ca toate sunt medaliate, punctate si raspunctate de catre marile publicatii si concursuri in domeniu. Este, cred, de la sine inteles. Pentru curiosi, lunga lista de medalii si distinctii a fiecarui vin o gasiti pe site-ul importatorului mentionat mai sus.
In ordinea degustarii am avut asa:
Sauvignon Blanc Fume 2013: nas initial inchis, usor reductiv si cu note baricate, se deschide in tuse de fructe coapte, zemoase, cu accente de vanilie si tuse minerale. Aluzii de drojdii fine si citrice completeaza impresia de complexitate si eleganta. Pe palatin evolueaza initial plin, prezent, corpolent cu fruct copt (exotic, stone fruits), dulceag, zemos si o cremozitate de croissant cu vanilie. Tusele citrice si minerale din partea a doua a evolutiei, aduse in prim plan de o aciditate in crestere, bine dozata, imprima un final proaspat si savuros. Postgust mediu spre lung, usor cald (altminteri alcoolul de 14 % este excelent integrat) cu reminescente de patiserie fina, unt si fruct copt.
Desi nu sunt fanul Sauvignon-urilor baricate, cel de fata este de nerefuzat. Extrem de bine dozat si integrat, baricul nu pare nici un moment intruziv, ci doar completeaza substanta si expresivitatea vinului, adaugand complexitate si imblanzind caracterul impetuos al soiului. Foarte Bun, Excelent pentru un Fume.
Viognier 2014 Nas floral, tipic, semiaromatic, elegant si diafan, cu aluzii de „stone fruits”, pere, tuberoze si trandafiri. Evolutie fina, matasoasa, delicata si perfect echilibrata. Aciditate domoala asociata cu o impresie de lejeritate usoara, ca de fulg. Fruct bine tesut in structura vinului, cu impresii dulcege de caise si piersici si o nota mineral-tonica, de migdala si samburi de piersici, foarte naturala si binevenita in final. Aceasta se continua si in postgust, echilibrata excelent de aluziile dulcege, de fruct copt.
Un vin Foarte Bun care reuseste sa surprinda delicatetea si substanta diafana suprapuse peste o structura prezenta, dar aparent inexistenta, a unui Viognier reusit. Lucru destul de rar si foarte greu de realizat, soiul fiind unul capricios si dificil prin definitie. Foarte Bun!
Gerovassiliou White 2014 Asamblaj de Malagousia si Assyrtiko. Nas direct, reductiv in debut, de intensitate medie, cu fruct copt, dulceag care acopera un spectru larg de la cel exotic la struguri, mere coapte, zemoase, trecand prin aluzii citrice de lamaie si gref plus ceva note verzi, de ardei si iarba cosita. Gust rotund, dulceag, abordabil, evolutie liniara, cu aciditate medie care echilibreaza competent fructul si corpul. Final tonic, usor cald, cu vagi nuante reductive, urmat de un postgust fructat si citric.
Un vin Bun, food-wine prin definitie, extrem de versatil de asociat atat preparatelor pe baza de peste pana la cele de pui si chiar porc (fara sosuri grele).
Avaton 2011 Asamblaj rosu bazat pe soiuri traditionale grecesti (Limnio, Mavroudi si Mavrotragano). Proaspat lansat pe piata, cu o cromatica tanara, pigmentata, opaca, cu evidente nuante violet. Nas dominat initial de fruct negru si rosu concentrat, cu aspect picante si condimentate de piper, cafea, ciocolata neagra, cuisoare si anason. O dimensiune ciudata si „exotica”, de ierburi uscate si pamant pietros, mineral, carbune ii confera o complexitate aparte. O data cu aerarea fructul se deschide pentru ca mai apoi sa evolueze spre tente confiate de curmale si smochine. Un nas complex, evolutiv,”serios”.
Gust plin, corpolent, bogat si matasos care umple gura si mangaie palatinul. Evolutie catifelata, echilibrata, fara asperitati, cu mult fruct copt, extractiv. Note picante si condimentate de ciocolata amara, piper negru, paprika iute si ierburi mediteraneene uscate in partea a doua a evolutiei, unde amprenta soiurilor isi face simtita prezenta. Tanini integrati, moi, care isi fac simtita prezenta pe final si un alcool excelent ascuns in faldurile vinului. Postgust lung, evolutiv, cald, cu nuante de dulceturi de fructe, coaja de paine arsa si impresii “savory”.
Un vin plin, “polished”, care evolueaza opulent si extractiv in prima parte pentru a termina cu un “kick” picant si condimentat pe final, dezvaluindu-si originile “exotice” ale soiurilor componente.
Foarte Bun spre Excelent. Pentru un asamblaj obtinut doar din soiuri autohtone, cvasinecunoscute la nivel international si implicit dificil de vinificat si asamblat, este o opera de arta in sine.
Malagousia Dulce 2009 Vin de desert obtinut din Malagousia, stilul acesta fiind de fapt primul cu care a inceput renasterea soiului la Chateau Porto Carras. Culoare galbena, pronuntata, de lamaie cu nuante aurii. Nas cu fruct copt concentrat (caise, piersici, mango, papaya) si aluzii de stafide, coaja de portocala si flori de tei.
Palatin care debuteaza cu nuante dulci evidente, concentrate intr-un cocktail de fructe supracoapte si miere de salcam pentru ca apoi sa fie excelent echilibrate de o aciditate prezenta, vioaie care reuseste sa imprime un final si un postgust proaspete, chiar usor citrice, fara senzatii greoaie, excesiv de dulci.
Un vin de desert Bun spre Foarte Bun, unul dintre cele mai reusite exemplare grecesti pe care le-am incercat.
Cam aceasta a fost experienta oenogastronomica de vineri seara, intregita de placerea intalnirii unuia dintre cei mai experimentati si respectati oenologi, nu numai din Grecia, dar probabil din intreaga Europa: Evangelos Gerovassiliou.