Va povestesc astazi despre un Chardonnay baricat care vine din Spania. Combinatie cel putin ciudata, Spania nefiind recunoscuta ca fiind tocmai o regiune de referinta pentru Chardonnay desi in ultimii ani au inceput sa scoata exemplare reusite din soiul respectiv. De fapt cine nu cultiva Chardonnay la ora actuala. Si noi avem! Si mai plantam..

Faptul ca soiul nu e tocmai la locul lui se vede si de pe eticheta vinului de fata care este un Vino de mesa, adica vin de masa. Probabil pentru ca DOC-ul de Ribera unde este cultivat nu permite vinuri din Chardonnay. Si nici IG-ul.

Vinul de fata mi-a furnizat o supriza placuta in pofida faptului ca nu sunt un fan al stilului. In plus il mai degustasem la un Goodwine acum vreo 2 ani cand era proaspat scos pe piata si era efectiv esenta lichida de lemn dupa cele 12 luni petrecute in baric. Vinul l-am primit din partea importatorului la acea vreme (nu stiu daca se mai importa acum, l-am gasit pe site-ul in romana) si in urma experientei de la Goodwine (apropo urasc Chardonnay-urile suprabaricate) am decis sa il mai las ceva timp, sa se mai integreze lemnul si sa imi fac ceva curaj sa il abordez frontal.

Cum probabil stiti si v-am amintit mai sus nu sunt un fan al Chardonnay-urilor (supra)baricate in stil New World, dar fatalitatea face ca jumatatea mea mai buna sa indrageasca stilul, fapt de care mi-am dat seama cu groaza la o degustare de M1.Crama Atelier cand m-a lasat in offsaid decretand scurt si vocal ca ii place Chardonnay-ul. Ala de la inceput, primul, plin de lemn….  Asta dupa ce ii spusesem in prealabil ca Chardonnay-urile suprabaricate trebuie infierate cu orice ocazie…:D

Asta nu inseamna ca nu exista si Chardonnay-uri bine echilibrate si cu lemnul excelent integrat pe care nu le refuz daca am ocazia. Dar am gasit destul de putine, in general se exagereaza cu baricarea, omul are tendinta sa intervina prea mult (Chardonnay-ul e un soi de “vinificator”, panza perfecta pentru “pictat” si experimentat) iar vinurile sunt scoase prea repede si nu au timp (sansa?) sa se aseze si sa integreze lemnul.

In fine, dupa ce a stat vreo 2 ani in crama personala (a se citi frigider de vinuri) am decis sa ii mai dau o data intalnire. Si am avut o supriza placuta.

Vinul e facut in Ribera del Duero, vii vechi de peste 20 de ani situate la 900 m altitudine si plantate pe un sol bogat in calcar. Poate detaliile acestea nu va spun foarte multe, dar sunt ingrediente esentiale pentru un Chardonnay de succes. Insa daca il tii 12 luni in baricuri noi si il scoti imediat pe piata cum a fost cazul cu cel de fata cu siguranta nu va avea nici o sansa sa iasa de sub baric cateva luni bune. Sau chiar ani.

In fine, la momentul actual arata asa:

Aspect (Culoare): Galben pronuntat, clar, stralucitor, de lamaie coapta.

Nas: Intensitate medie, care creste treptat, initial cu aspect condimente si de lemn din categoria mararului, a notelor afumate si a ierburilor uscate. Incet se deschide in tuse complexe de fructe exotice, alune prajite, ceara si unt plus ceva izuri citrice. Notele dulcege de vanilie, biscuiti si aluzii untoase completeaza tabloul interesant si complex al unui Chardonnay integrat.

Gust: Rotund, corpolent, cremos, cu mult fruct copt invelit in tuse de vanilie, unt si vag condimentate. Evolutie prezenta, insa cu o aciditate inca buna, care echilibreaza corect corpul si senzatiile baricate. Final cu mult fruct exotic copt, aluzii minerale, miere de albine si propolis plus impresii vag taninoase, „grippy”, care imprima o senzatie de structura si seriozitate. Postgust mediu spre lung initial usor amarui, in tonuri de gref alb si cu aspect mineral care se prelungeste in aluzii dulcege, de tarta de mere si scortisoara, biscuiti cu unt si un “twist” tonic, savory.

Un vin Foarte Bun, mult mai abordabil si baubil decat la inceput cand era ascuns sub straturi generoase si agresive de lemn. Este inca un repzentant tipic al stilului de Chardonnay baricat judicios si cu raspundere, dar mult mai bine asezat si integrat la momentul actual. O surpriza placuta tinand cont de provenienta cumva exotica si insolita.

La spanioli e aproape 9 €, un RPC Bun pentru stil si pentru ce ofera. Si la vreo 60 de lei cat e la noi merita daca sunteti un fan al genului. Mai ales in comparatie cu preturile celor autohtone facute in acelasi stil.

Vad ca 2013 e tinut doar 6 luni in baric, fiind probabil mai abordabil si mai putin marcat de influenta lemnului. Probabil si-au dat seama ca ori o iau mai usor cu lemnul ori tin vinul in crama mai mult timp sa il integreze. Varianta unu este mult mai putin costisitoare si eficace din punct de vedere comercial. Mai ales cand faci Chardonnay in Spania, Romania, Italia, etc…

Tags: Arzuaga Navarro, Chardonnay, Fan D'oro, Ribera del Duero, Spania

Trackback URI | Comments RSS