Jan 30 2015
Ciu Ciu…Azienda Vitivinicola Ciu Ciu
Saptamana trecuta, pe vineri, am participat la o degustare de vinuri italiene invitat fiind la restaurantul Dolce Vita de catre Marcello Battaglia, pe care probabil cei din lumea oeno-viticola de pe la noi il cunosc de la Ordinul Cavalerilor Vinului.
Vinurile prezentate au fost ale unui producator din Italia, mai exact din zona Marche. Probabil ca apelatiunea respectiva nu suna foarte cunoscut pasionatilor de la noi (cei care au cat de cat habar de vinurile italiene) mult mai familiarizati cu renumitele Toscana (Chianti), Piemont (Barolo) sau Veneto (Amarone). Ideea este ca preturile la vinurile din zonele renumite sunt uneori pe masura renumelui si este destul de greu sa gasesti vinuri cu raport pret-calitate competitiv. De aceea de fiecare data cand am ocazia sa “vizitez” oenologic o zona noua din Cizma nu refuz . Mai ales ca Italia este tara cu cea mai mare diversitate de soiuri locale, autohtone si intodeauna poti gasi vinuri interesate care sa iti provoace intelectul si curiozitatea.
Producatorul de fata cultiva 130 de ha de vie (mult pentru Italia) pe dealurile din Piceno, langa orasul Offida in Marche. Revenind la denumirea acestuia, Azienda Vitivinicola Ciu Ciu, sunt constient de conotatiile pe care le are in dulcele grai romanesc, dar probabil ca nu s-au gandit tocmai la piata din Romania cand au botezat firma in 1970. Numele vine de la porecla pe care patriarhului familei o avea in sanul comunitatii locale si care a dat si denumirea cramei.
Acum numele trebuie sa recunosc ca este cel putin „catchy” in piata de la noi si cand il auzi devii brusc atent. Sunt chiar curios daca denumirea cramei ii va ajuta la promovarea vinurilor pe piata autohtona sau din contra. Oricum un „rebranding” pentru piata de la noi, cu etichete dedicate si probabil denumiri schimbate mi se pare o idee buna daca au ganduri serioase.
In rest vinurile sunt bune, albele moderne si aromate, rosiile bine facute, in stilul food-wine, chestie tipica pentru vinurile italiene. Ah si apropo: majoritatea sunt organice si vegan. Asadar cine e cu raw-vegan&stuff are dezlegare la ele…la mine nu e cazul.
Am deschis seara cu un spumant brut Merlettaie obtinut dintr-un soi local, Pecorino de care probabil ati mai auzit la noi daca ati degustat vinurile celor de la Tenuta Ulisse care se afla un pic mai la sud, in Abruzzo. Oricum, din ce mi-am dat seama cele doua zone impartasesc majoritatea soiurilor si la albe cei doi producatori sunt cumva apropiati ca stil in sensul ca folosesc crio-vinificare pentru extragerea maxima a aromelor din struguri. Spumantul este unul competent, cu un nas verde, de iarba cosita si flori, citric si cu usoare aluzii de drojdii plus un gust proaspat, negresiv, lejer, rotunjit de restul de zahar si usor salin, mineral pe final. Perfect pentru o zi calduroasa de vara.
Oris 2014 Asamblaj de Trebbiano, Pecorino si Passerina bine realizat, cu un nas intens, bombastic, de fructe exotice (banane in primul rand) si guma turbo, usor verde in fundal. Corp lejer, echilibrat cu vinozitate, fruct copt, zemos, concentrat, usor dulceag. Extractia puternica aduce o tusa tonica pe final si un postgust in stil muscat, cu struguri copti si note dulcege, usor calde. Bun, modern, bine executat.
Evoe 2014 (Passerina 100%) Nas mult mai retinut decat cel anterior, in nuante verzi, florale, de fan cosit, citrice si usor drojdios, cu o tenta de martipan in fundal. Gust lejer, proaspat, subtire, citric cu o tonalitate minerala in partea a doua a evolutiei. Aciditatea crocanta de pe final confirma profilul unui alb Italian clasic: direct, de vara, de fructe de mare. Bun, in stilul de “mediterana albastra” al albelor italiene.
Tebaldo 2014 asamblaj international de Chardonnay, Pinot Grigio si Sauvignon Blanc. Ma asteptam sa fie cel mai “boring” si usor de identificat/clasificat. In schimb am descoperit un vin excelent lucrat si perfect echilibrat. Nasul este complex, cu nuante de mar, para si aluzii neintruzive de fruct exotic si citrice. Gustul este fin, echilibrat, cu toate componentele la locul lor si cu o evolutie marcata de fruct copt, zemos, proaspat si expresiv. Final usor tonic, placut si un postgust dulceag si citric. Un vin reusit. Foarte Bun!
Merlettaie Pecorino 2013 a fost una din curiozitatile personale, fiind al doilea Pecorino baricat pe care il beau. Fermentat in lemn, maturat pe drojdii timp de 6 luni. Vinul sustine bine baricul care nu iese in evidenta deranjant. Nas complex cu arome nutty, de unt si vanilie alaturi de aluzii de fruct copt si citrice. Corp rotund, moale, cu aciditate mai scazuta si cu senzatii onctuoase evidente. Catifelat, complex, evolueaza liniar si termina in senzatii dulcege, usor calde pe final alaturi de ceva tanini din lemn care ii dau o senzatie placuta de fermitate si structura. Foarte Bun, pentru un Pecorino este chiar Excelent, surprinzator de serios si structurat, cu potential de evolutie in fata.
Trecem acum la rosii:
Bacchus 2013 Un asamblaj de Montepulciano cu Sangiovese. Nas cu visine coapte, dulceag, usor gemos plus aluzii de fruct negru (mure, coacaze) si gem de prune. In gust are foarte mult fruct rosu si negru deopotriva, dulceag, destul de fresh. Corp catifelat, rotund, senzati usor amarui si verzi pe final. Tanini moi,timizi, ascunsi sub tonele de fruct. Postgust scurt spre mediu care aduce ceva nuante savory alaturi de clasicele deja fructe dulci, coapte, in dulceturi. Un vin de masa, usor de inteles si abordat. Bun
San Carro 2014 un vin proaspat, de abia desprins de chinurile facerii, asamblaj de Sangiovese, Merlot si Barbera. Nas cu fruct rosu pur, expresiv, interesant si cu note de drojdii si coaja de paine indicand tineretea exemplarului de fata. Gustul este similar impetuos, usor verde, cu fruct proaspat, dulceag si tanini usor verzi si uscati. Vinul este inca la inceput de drum si are nevoie de timp in sticla sa se aseze. Acceptabil spre Bun.
Gotico 2010 Acelasi asamblaj de Montepulciano si Sangiovese ca la Bacchus, vinul fiind fratele mai mare al acestuia, produs din cei mai buni struguri din anul respectiv. Nasul este complex asociind fructului rosu (visine, cirese coapte) bine aspectat nuante condimentate, savuroase de baric din categoria piperului, nucsoarei si cafelei. Aluzii de grafit, vag metalice in fundal plus o nuanta florala, de violete. Gust rotund, integrat, fara derapajele tineretii, cu evolutie echilibrata si usor astringent, cu tanini fermi pe final. Bun spre Foarte Bun
Saggio 2012 este o intepretare locala a celebrului Sangiovese din Toscana care isi pastreaza si aici nota tonica si savuroasa, de ierburi uscate. Nas de cirese amare, fructe rosii (cirese, zmeura, ceva capsuni) plus clasicele tente de ierburi meditaraneene uscate. Evolutie cu un corp mediu, fruct proaspat, aciditate buna. Final usor dur, cu tanini evidenti, tineri si agresivi. Postgust dominat de remanenta taninilor si cu impresii fructate. Un Sangiovese cu tipicitate, ma asteptam sa fie mai rotund si integrat, dar mai are ceva de stat in sticla pentru asta. Oricum, langa o mancare mai grea si grasa isi va face bine datoria. Bun Sufera doar de comparatia cu fratii din Toscana….
Oppidum 2010 Montepulciano 100%, vin tipic pentru soi, cu similitudini de Merlot atat la nivel olfactiv unde se prezinta complex, dominat de fructul rosu copt si prunele in declinari de magiun alaturi de un baric (vanilie, piper, ciocolata) bine integrat cat si la nivel de gust, cu un corp rotund, moale, care umple palatinul cu aceleasi fructe coapte si tanini prezenti, usor uscati, dar integrati pe final care ii dau o idee de structura. Postgust mediu spre lung cu aceleasi fructe rosii gemoase alaturi de declinari condimentate si senzatii calde. Un vin bine lucrat, complex, serios, care cred ca reuseste sa scoata maximul din potentialul soiului. Usor gol pe mid-palate si fara o structura foarte bine definita, dar acestea cred ca sunt neajunsurile tipice ale soiului. Vinul are insa potential si cred ca la noi va placea multora! Foarte Bun!
Esperanto 2008 Asamblaj de Montepulciano cu Cabernet Franc. Maturat 24 de luni in baric si 12 luni in sticla. Pentru mine a fost vinul serii, soiul international isi face cu prisosinta datoria, iar Montepulciano joaca rolul unui Merlot reusit. Rezultatul este un asamblaj in stil Bordeaux Right Bank reusit, cu toate ingredientele la locul lor.
Nas complex, evolutiv, cu note savory, picante in prim plan din categoria ierburilor uscate , a violetelor si a aluziilor de grafit, ciocolata si piper. Fruct rosu expresiv, bine aspectat, care o data cu aerarea apare in prim plan alaturi de aluzii de prune si coacaze. Gust excelent echilibrat, cu aciditate care balanseaza foarte bine concentrarea fructului copt, dulceag si integreaza competent tusele baricate, de ciocolata, vanilie si condiment. Evolutie complexa, cu aluzii minerale si structura de tanini evidenta, mai ales pe final. Postgust lung, evolutiv, de la nuantele savory din debut la tusele dulcege de fruct copt spre final. Foarte Bun spre Excelent, clar in jurul barierei de 90 de puncte…
Cam acestea au fost vinurile. Asa cum va spuneam la inceput, albele sunt moderne si bine vinificate, rosiile o parte cam prea tinere si naravase, o parte suprinzator de bune, etichetele…well…pentru piata de la noi le-ar trebui ceva „rebranding” probabil.
Dupa ce le-am incercat, vinurile mi s-au parut prea serioase si bune pentru a fi asociate la conotatiile involuntar peiorative ale denumirii producatorului.
