In urma celor doua postari despre Goodwine din aceasta saptamana am primit ceva feedback si de la alti participanti, atat pe Facebook cat si pe blog (multumesc pe aceasta cale). Desi nu acesta este postarea in care ma voi referi la targ, organizare & stuff,  din ce am vorbit cu ceilalti am observat o tema recurenta prezenta la mai multi vizitatori: “de ce unele vinuri nu sunt la degustare pentru oricine?” Sau sunt tinute pe sub masa sau mai rau pe masa, nedesfacute.

 

Aici trebuia sa recunosc ca de cand cu blogul ma bucur de oarece notorietate (care poate fi buna sau proasta) si din punctul acesta de vedere ma lovesc mai rar de genul acesta de situatii. Adica sa vreau vreun vin si sa nu il pot incerca. Pe vremuri (ce vremuri, adica acum vreo 3 ani cand m-am apucat de scris) imi aduc aminte ca se intampla destul de des sa ma uit lung la unele standuri la anumite vinuri care ori nu erau desfacute ori nu erau pentru mine. Si imi aduc bine aminte cum era. Acum una peste alta nici celebritatea blogului nu ma fereste de surprize, vezi cea descrisa in PS-ul de la prima postare. Desene animate nu alta…

 

Asa ca o sa atac frontal o problema spinoasa specifica targurilor autohtone: “cui, cand si cat dam la degustare vinul premium al cramei?“

In primul rand avem de a face cu doua perspective si puncte de vedere diferite: una a producatorului (expozantului) si cea a vizitatorului. Este de la sine inteles ca nu poti sa impaci si capra si varza, dar undeva la mijloc trebuie sa existe un punct comun si un “cod de bune practici” subinteles.

 

1. Perspectiva vizitatorului/pasionatului: aici incerc sa fac un efort de imaginatie pentru ca nu pot sa fiu atat de ipocrit incat sa pretind ca sunt un simplu vizitator. De bine (si mai ales de rau ce sunt) ma cam stie toata lumea si deja pot spune ca fac parte din “mandarinii” targului (de unde si culoarea puloverului, care de fapt era uniforma de “mandarin” 🙂 ). La mine e simplu acum: daca vreau doar vinul X ma duc la stand si uneori nici nu apuc sa-l cer. Pac! se baga mana sub tejghea si se scoate sticla. Si daca nu mai e deschis, se deschide pe loc si cu scuzele de rigoare ca “nu e aerat si de aceea e asa inchis”. Acum ce sa fac, eu sunt de vina ca mi-am pierdut nopti intregi sa scriu pe blog? Uneori imi e mie rusine ca se uita lumea la noi cum se scoate vinul “ala bun” de sub masa, dar asta e…povara celebritatii.

 

In schimb imi aduc aminte si vad si acum cum e sa fii vizitator simplu: vii la targ, dai banii pe bilet (recunosc ca eu am intrat cu  invitatie, profitorul industriei) iei pahar si o iei usor pe la standuri, stai la coada, te impingi cu altii la rand si cand in sfarsit ajungi in fata “nu mai e, avem din asta din magazin”. Te intorci dezamagit si vezi cu coada ochiului ca pentru unul mai de soi e desfacut, e decantat si nu s-a terminat. Am trait si traiesc si eu chestii de genul acesta.

Pana la urma unii vin la targ nu sa se imbete (asa acum cred 90% dintre producatori) ci sa vada exact genul acesta de vinuri: noi si mai mult sau mai putin inaccesibile in viata de zi cu zi. Ia sa facem un targ numai cu vinuri din hypermarket sa vedem cine mai da banii pe bilet?

 

Si apoi vinurile respective oricat de bune ar fi pentru piata de la noi nu sunt picturi de Rembrandt si nici Goodwine nu e muzeu. Unde sa ne ducem sa le admiram in vitrina si sa vorbim cu expozantii despre “sticla de un million si ceva de lei” in timp ce ni se toarna posircuta din hypermarket. “Da…e o parcela deosebita, un an exceptional, a batut soarele toata ziua. Si terroir-ul…da, terroir-ul…. Da’ sa va mai torn din asta de linie…da…cum spuneam…un vin deosebit, pentru cunoscatori si colectionari care isi permit…e superb, suntem mandrii, da..si fata de altii, nu putem sa ne plangem, noi avem cu ce, ca s-a facut anul asta…da…da…” In curand daca o tinem asa o sa platim taxa si sa atingem sticlele respective. Pe sistemul “nu pune mana dom’le daca nu cumperi, nu vezi ca lasi urme?”…Pfiuu…cam asa ceva:

 

 

2. Perspectiva expozantului: ai plecat in weekend de acasa sa stai cu orele sa torni in pahare la unii care altceva mai bun nu au de facut decat sa stea de vizitat targuri de vin si de pus intrebari care de care mai “idioate”. Unii se mai si imbata sau cer vin rosu si dulce.

Ai venit deci la targ, ai platit participarea, ai adus vinuri, pana acum esti pe un mare minus. Daca alegi sa vinzi pe sub tejghea (chestia care sa recunoastem nu se face si nici nu e foarte kosher din punct de vedere legal) poate mai acoperi din costuri. Daca in schimb stai sa umpli paharul cu vinul tau cel mai scump la toti neavenitii care se perinda prin fata standului ai sanse mari sa inchizi cel putin luna pe minus, daca nu chiar anul. Bine, in mod normal nu vii la targ sa iesi pe zero sau sa faci profit, dar traim in Romania, “industria” are alte asteptari decat cele “normale” de la un eveniment de acest gen.

Acum nici sa nu pui vinul “ala bun” la vedere nu merge, ca altfel de ce ai mai venit? Sa simulezi un raft de hypermarket cu gama ta de linie? Iar filozofia la unii e ceva de genul (bine, nu fara motive pe la noi):

 

 

Dupa cum vedeti cele doua pozitii sunt aparent diametral opuse. Sa incercam totusi sa le reconciliem si sa va spun cum vad eu problema si cum cred ca se poate ajunge in acel punct comun intre dorinta vizitatorilor de a bea doar vinurile scumpe si a expozantilor de a-si proteja activele lichide “premium” de hoardele de coate goale cate asalteaza standurile.

 

Cel mai bine e sa raspundem la cele trei intrebari existentiale de mai sus: “cui, cand si cat dam la degustare vinurile premium ale cramei?”

• Cui? Cu siguranta nu la liber si la tot poporul care vine la stand si cere ‘demidulce rosu”. Majoritatea nici nu au habar ca vinul ala premium exista si este un exercitiu inutil sa ii expui unei calitatii pe care nu o pot intelege. Stiu, suna meschin si nedrept, dar acesta este adevarul. Daca omul e interesat se va documenta si iti va cere la anul…In schimb pe cel pe care il vezi ca iti stie vinurile si intreaba si de “acela” e indicat sa il servesti. Altfel vei transforma in doua minute un potential si viitor client interesat de vinul tau intr-un dusman. Si asta nu e de bine…
   
• Cand? Cand intreaba omul, asa cum spuneam mai sus. Si pe tot parcursul evenimentului. Nu din categoria “avem dimineata, dar se termina la pranz si mai desfacem una seara, stati p-aici ca baga pui”. Daca ai venit la targ trebui sa ai vinurile din portofoliu pe tot parcursul evenimentului. Daca e vreunul pe care nu il aduci la targ, frumos si indicat ar fi sa faci public, pe site-ul evenimentului sau pe site-ul propriu o lista cu vinurile ce vor putea fi degustate. De fapt asta ar fi o idee si pentru organizatori: sa ceara o lista participantilor cu ce vinuri vor avea la degustare in cadrul targului si sa o afiseze in prealabil pe site. Nu doar noutatile, toate vinurile cu care vin. Asa stie lumea clar la ce se asteapta si nu mai are nimeni dezamagiri la fata locului.
   
• Cat? Putin si cu zgarcenie. Am auzit de multe ori comentarii pe la noi, pe la targuri si degustari, de genul:  “uite ce putin mi-a turnat”, “nu inteleg nimic din atat de putin vin”, “e zgarcit, da dintr-o sticla la 20 de oameni”. Deja cand aud chestii de genul acesta incep sa inteleg si producatorii si sa nu il mai deplang asa tare pe bietul vizitator. Daca ai venit la targ sa bei si sa faci risipa din “vinul ala scump” doar asa din frustarea faptului ca nu il bei in fiecare zi, deja meriti sa nu primesti.
  Eu de fiecare data cand mi se toarna din sticle “scumpe” zic stop dupa primii 20 ml de pe fundul paharului. Asta inseamna respect pentru producator si pentru munca lui. Si nici nu am nevoie de mai mult pentru degustare. Daca este cazul mai cer o data…dar rar este cazul.
  Si sa va mai povestesc o intamplare de la Prowein pe care nu v-am spus-o: la barul de Champagne unde erau vreo 40 de sticle la degustare erau doi tipi care serveau publicul dar in acelasi timp puteai sa iti pui si tu. Chestie interesanta respectivii puneau doar 10-20 ml pe fundul paharului si atat. Si nu se plangea nimeni. Dintre cei care se serveau singuri nici ei nu isi puneau mai mult. Desi puteau sa umple lejer paharul. Adica aveau la discretie Champagne de zeci de euro sticla (unele bateau in suta) dar nu isi bateau joc de ea. Pana la urma asta inseamna respect pentru producator si pentru vinurile lui. Deci: vinurile premium si scumpe se pun cu zgarcenie. Pe cine aud ca “nu mi-a pus ca lumea, sa il simt” ii bat obrazul personal.

 

Acum din perspectiva vizitatorului raspunsul la intrebarile de mai sunt simple: la toti, tot timpul si paharu’ plin. Dar nu e asa. Pana la urma daca vrem sa bem vinuri premium trebuie sa invatam sa ne purtam cu ele, sa le meritam. Recunosc ca am avut si eu in trecut pusee si excese de genul acesta. Dar dupa participarile la Prowein si ceva iesiri pe afara vad profund altfel problema. Daca vrei un vin premium pentru care producatorul a facut oarecare efort in plus sa il produca trebuie sa faci si tu un minim de efort sa inchegi o conversatie, sa te arati interesat, sa pui niste intrebari si sa nu te repezi sa il critici si sa strambi din nas doar pentru a demonstra cat de bun cunoscator intr-ale vinului esti. Si de ce nu: sa il cumperi, daca iti place.

 

 

Una peste alta eu asa vad lucrurile si daca toata mecanica trecerii vinului premium de la expozant la vizitator s-ar face in parametrii de mai sus eu unul as fi multumit. Pana la urma trebui sa intram si cu relatia aceasta vizitator-expozant intr-o anumita normalitate. Vad ca lumea este deschisa, se informeaza, face cursuri WSET (de unde acum vreun an ma admonestau multi si imi spuneau ca “imi miroase in tara”, ce caut sa fac WSET pe afara) deci e cazul sa evoluam si alte capitole. As fi curios cum vedeti si voi problema sau ce idei aveti?

 

In rest, sunt sigur ca vor exista intotdeauna producatori care vor umbla cu dubla masura si cu “doua linii de vin”: una pentru public si una pentru initiati. Pe unii poate nici macar nu ii sesizez pentru ca asa cum va spuneam mai sus am devenit (fara sa imi fi dorit si cautat neaparat lucrul acesta) o persoana usor de recunoscut.

 

In concluzie unul eu va propun ca la urmatorul Goodwine sa infiintam “politia targului”. Imi deschid stand (sectie de politie) si astept reclamatii de la vizitatori. De genul: “ala nu a vrut sa imi dea cutare vin la degustare si il are in vitrina/sub masa”. Si apoi ne ducem cu reclamantul, lamurim problema, intocmim proces verbal si il facem celebru pe blog. Sa stie lumea sa il fereasca ca sa nu mai aiba dezamagiri. Ii facem si lui si noua un mare bine….

 

Acum gluma, gluma dar vorbesc serios, cine mai face de astea la targ il fac “vedeta” pe blog. Vreau ca si cititorii mei sa bea aceleasi vinuri pe care le beau si eu. Nu vreau sa vorbesc singur cand le comentez; vreau feedback si vreau ca tot mai multa lume sa incerce, sa experimenteze si sa se intereseze de vin.

Si ca terminam intr-o nota vesela, optimista si in ton cu perioada aceasta, e ca la colindatori: daca stii ca nu ai ce sa le dai si ii tratezi cu celebrii covrigi uscati de pe sarma (din aceia de iti rupi dintii in ei) atunci de ce mai deschizi usa (standul)? Ca sa le arati cozonacul de pe masa din spate la care au acces doar rudele si Corul Madrigal?

 

Din categoria:

 

“Ne dati ori nu ne dati

Doar daca-l cumparati

Sau cand veti fi magnati

In rest doar sa-l visati”

  

Tags: Degustari, Goodwine, Targ Vinuri, vin premium

Trackback URI | Comments RSS