Cei familiarizati cu lumea online a vinului si cu retele de socializare (de fapt cu una) au putut lua cunostinta zilele acestea despre aparitia unor etichete de senzatie pe piata autohtona a vinului. Le aveti mai jos prin amabilitatea lui Eduard Jakab care le-a pozat (si degustat) la Indagra din cate am inteles:

 

 

Pentru un ochi mai format si obisnuit cu etichetele celebre din lumea internationala a vinului acestea aduc frapant de mult cu celebrul Petrus, cel mai scump vin al momentului (chestie relativa, nici eu nu mai stiu care e cel mai scump). In afara ca l-au restilizat Sfantul Petru (din motive ca era cam catolic probabil) cu o imagine mai “ortodoxa”, etichetele respective sunt practice copy/paste dupa celebrul Chateau. Se observa  grija autorului etichetei mai degraba pentru cele sfinte, decat pentru legea drepturilor de autor. Ca noi romanii asa suntem, oameni cu frica lui Dumenzeu, dar fara frica de lege…
In rest, loc de Petrus s-a trecut Lazarus si s-a spoit putin cu galben fundalul. Bineinteles ca la asa grozavie s-a oripilat toata comunitatea online de vin, adica o mica minoritate de sub 1% din populatia “consumatoare”  de pe la noi.

 

Haideti sa va spun acum si povestea din spatele etichetei si cum am luat eu contact prima data cu vinurile respective:

 

Pe scurt, acestea se produc la Costesti, in Arges, la sud la Pitesti. O zona mai putin cunoscuta dar care are potential climatic pe vinurile rosii la fel ca zone cu pretentii din Romania: Recas, Corcova, Samburesti, Dragasani, Valea Calugareasca, etc. Cel putin conform lucrarii „Oenoclimatul Romaniei”.

 

Cu vinurile m-am intalnit meteoric la Zilele Pitestiului (da, o petrecere tipic romaneasca unde se muta in mijlocul orasului gratarele cu mici, hamsiile, berea, fumul, concertele populare, stuful &stuff-ul. Cred ca stiti la ce ma refer, cam in orice oras se desfasoara ceva de genul acesta sub egida Ziua Recoltei,cam in fiecare toamna)

Pe langa clasica si omniprezenta presa de must proaspat, exista si niste mese la care producatorii locali isi expun licorile. De obicei trec pe langa si bifez cu coada ochiului chihlimbarul oxidat al albelor si rosul straveziu si incert al suratelor. De data acesta insa privirea mi-a fost atrasa ca un magnet si am fost efectiv tintuit in loc de etichetele de mai sus. Culmea, acestea se lafaiau pe niste sticle magnum si dublu magnum asezate pe o masa de plastic verde, sub un cort alb.

Prima data nu am stiu de unde sa le iau, mi se parea ca le cunosc de undeva, apoi mi-am revenit si mi-am adus aminte de celebrul vin din Pomerol. Comedie mare zic…nu ma asteptam sa gasesc asa ceva in piata mare din Pitesti. Aveau un Cabernet Sauvignon, un Pinot Noir si un Chardonnay parca…toate pe la 15 lei sticla.

 

Curios din fire, cum ma stiti, zic sa cumpar un Cabernet si intind mana dupa portofel. La care doamna de la stand zice:

– Dar nu vreti sa le degustati inainte??

– Sa degust? intreb ca prostul…

– Da, adica sa incercati putin.

– Ahhhh…dati-mi putin.

Pac, apar doua pahare albe de plastic de unica folosinta. Rosiile, ca erau Cabernet sau Pinot, puteau sa fie si Merlot, Zweigelt sau Bonarda, ca erau ambele la fel. Adica oxidate, subtiri si de nebaut petnru mine. Chardonnay-ul nu l-am incercat, se vedea cu ochiul liber dupa culoare ca este oxidat. Si oricum ma faceam de ras in piata mare cu toata lumea de fata: albe dupa rosii la degustare? Asa cevaaa….

 

Dupa partea cu incercatul am ramas putin descumpanit si indoit daca merita sa mai cumpar vreo sticla, in acelasi timp nedorind sa ofensez gazda. Salvatoare, doamna intervine din nou:

– Avem si dulceata de struguri!

– Ahhhhh, dulceata de struguri…dati-mi un borcan!

– E o suta de mii.

– Da, un borcan…

– Nu vreti sa gustati?

– Nu multumesc, sunt cu masina…:D

 

Si asa ma insfacat borcanul cu dulceata de struguri, am lasat suta si pe aici ti-e drumul. Ajuns acasa, il desfac cu emotie si constat ca dulceata de struguri era excelenta, mult peste alte dulceturi de gen gustate de-a lungul timpului. Si offcourse mult peste cele doua vinuri. Cam asta a fost prima mea inalnire cu Petrus-ul de Costesti si cred ca ar fi intrat in negura uitarii daca pozele lui Eduard nu faceau cariera pe Facebook.

 

Acum ca v-am starnit curiozitatea haideti sa va spun cateva cuvinte si despre producator:

 

Viile, in suprafata de 11 hectare, au fost replantate cu fonduri europene, iar inimosul investitor se numeste, ati ghicit, Lazar. George Lazar. In afara de viticultura, omul se ocupa si de legumicultura, capsuni si ale culturi. Adica e un agricultor polivalent.  Soiurile plantate in vie sunt Cabernet Sauvigon, Pinot Noir, Chardonnay si Feteasca Neagra.

Conform spuselor proprii, este orientat spre calitate (sic!), nu face multe tratamente si ca orice producator mic are probleme cu intrarea in marele retail. Dupa cum vad eu situatia, aceste probleme pot veni din doua directii: daca vreun lant mare de retail trece peste etichetele copy/paste dupa Petrus, se ajunge la degustarea vinurilor si acolo se termina implacabil toata  smecheria.

 

Pe scurt, avem in fata un mic producator, care a facut replantari pe fonduri UE si are probleme si cu eticheta si cu vinificarea. In schimb dulceata de struguri este superba…

 

Pe la noi cam toata lumea deplange lipsa producatorilor mici, care intr-o tara normala sunt baza piramidei. Dar in conditiile in care evolueaza lucrurile nu ne putem astepta ca ei sa apara peste noapte si in plus sa avem si pretentii de vinuri corecte si branding corespunzator. Singuri clar nu se pot descurca si este nevoie de o structura gen incubator care sa ii incurajeze si sa ii ghideze.

 

Problema aceasta se resimte la nivelul multor producatori mici care pur si simplu nu detin cunostintele sau dotarile necesare unei vinificari moderne si cu atat mai putin pot intelege modul in care functioneza piata de vin.

 

Apoi ma gandesc ca industria care lasa proiecte de genul acesta sa esueze atat de lamentabil are clar grave probleme de autoreglaj si autocontrol. Pornind de la nivel legislativ la nivel de organizatii profesionale, institutii de cercetare si de invatamant si asa mai departe.

 

Lasand gluma si ridicolul situatiei la o parte, asa cum spuneam mai sus, cred ca este imperios necesar un organism care sa se ocupe de genul acesta de producatori mici, sa ii indrume atat la nivel tehnic cat si la nivel de marketing, branding si strategie de piata. Daca deja exista unul, clar acesta nu functioneaza. Nu se poate ca un om care a facut reconversie pe 11 de Ha cu bani de la UE sa iasa in piata cu etichetele si vinurile respective. Nu e doar vina lui. De fapt nu e mai deloc vina lui.

 

Intr-o piata normala situatia de mai sus este o exceptie. La noi tinde sa devina o regula periculoasa pentru multi producatori mici care s-au trezit cu viile replantate intrate pe rod. E vina contextului si a pietei autohtone, care pun in brate agicultorilor suprafetele cu vie si apoi ii lasa in voia sortii. Nimeni nu se mai gandeste ce se intampla mai departe, cum se face si cum se vinde vinul. Probabil toti presupun ca “se stie”, dar se pare ca nu e chiar asa…

 

Somnul autoritatilor si al celor care ar trebui sa se ocupe de cristalizarea unei industrii viticole sanatoase naste situatii de de genul acesta. Si am spus-o de mai multe ori: industria de vin nu se poate dezvolta ca o oaza intr-un desert si sa nu ne asteptam ca doar din fondurile UE absorbite pe replantari si constructii de crame sa cladim automat un sector viticol matur si competitiv la nivel international

 

P.S. O stire de ultim moment indica faptul ca anul acesta nu va exista din pacate un Petrus local. Vremea a fost potrivnica dlui Lazar si oricum se stie ca vinurile de acest calibru se fac doar in anii favorabili. De data acesta strugurii au acumulat doar 150 g zahar asa cum declara impatimitul proprietar argesean de vie si cum “legislatia” nu il lasa sa puna zahar, cum stie el ca se face din batrani ca sa obtii un vin tare,  se pare ca strugurii vor merge anul acesta la productia celui de al doilea vin (produs) al Chateau-ului, adica dulceata.  Macar  acolo inca nu ne-a interzis nimeni sa punem zahar…

 

Tags: Costesti, Lazarus

Trackback URI | Comments RSS