Oct 29 2014
Rose-ul lui Mihai Viteazul: Domeniile Vinju Mare Vinul Principelui Rose 2013
Cum conditiile atmosferice de afara se indreapta rapid spre un deznodamant care cere vin rosu (cei din capitala au avut deja parte de prima zapada a acestui sezon) m-am gandit ca e cazul sa va povestesc despre un Rose pe care l-am baut acum ceva vreme, cand temperaturile inca depaseau ziua 20 de grade Celsius. Si oricum pe contraeticheta lui scrie ca orice zi poate fi o zi de vara…deci sa fim (meteo) optimisti!
Este vorba de rose-ul celor de la Domeniile Vinju Mare. Vinul, in varianta 2013, l-am primit din partea producatorului. Acesta o noutate in portofoliu, mai ales sub aspectul (re)branding-ului, pe eticheta lafaindu-se acum in medalion Mihai Viteazul de pe vremea cand era Principe si nu ajunsese cred Voievod. Acum si cu Principe e cu dus-intors ca Principe stiu ca a fost doar al Transilvaniei. Dar probabil ca din motive de marci inregistrate la OSIM asta mai ramasese. Desi mergea si “vinul Banului Craiovei”, ar fi fost mai autentic. Sau vinul “Banisorului de Strehaia”, ca a fost si asta, chiar inainte de printul Leo care iata are inaintasi ilustrii… Dar sa nu dam idei la concurenta!
Probabil ca vajnicul voievod se simte razbunat de acolo de unde este de catre urmasii sai din Romania unita care au reusit sa ia fata lefegiilor frantuji, nemti, turci si austrieci la Mondial de Rose cu o medalie de “Argent”. Ca de lesi nu mai vorbesc ca pe ei i-am invins prin neprezentare…
Una peste alta pentru un Rose si pentru simbolurile ludic-neserioase intruchipate de licoarea in cauza, eu unul as fi ales un principe mai sturlubatic de pus pe eticheta, Principele Ferdinand de exemplu. Eu unul nu il vad pe Mihai Viteazul cu siticla de rose in mana declarand “Asta-i pohta ce-am pohtit!” Cu un Cabernet mai merge, hai cu o Feteasca Neagra…
Oricum asta cu trecutul domnitorilor pe sticlele de vin incepe sa devina o moda usor desueta. Deja avem etichete cu Vlad, Mihai Viteazul, Cuza, Stefan cel Mare, daci, etc…si in curand, la cate vii vor intra pe rod, probabil vom acoperi toti domnitorii renumiti si vom trece la cei mai putin cunoscuti din regiunile istorice si la fanarioti. Cum ar suna Mavrocordat pe o sticla de Chardonnay? Sau Lapusneanu pe un Gewurztraminer? Asta daca nu ii da cuiva prin cap sa traga vreo eticheta cu Suleiman Magnificul!
Ma gandesc ca este si o criza de repere si personaje de care sa legi vinul romanesc si asta nu ma mira. E o combintia de lipsa de repere si lipsa de imaginatie pana la urma, cate putin din fiecare. Bine macar ca Regele Mihai e inca in viata si poate sa protesteze, desi nu ii garanteaza nimeni ca nu va ajunge pe vreo eticheta de Tamaioasa Roza dupa ce va trece la cele vesnice…eu in locul lui as interzice expres prin testament chestia asta, asa preventiv.
Dar asa cum am spus si cu alte ocazii branding-ul acesta cu figuri istorice si monarhice, cu regi, imparati, principi si case regale probabil ca prinde la publicul larg (la punga), snob si ingust la minte. Iar in Romania acesta este un segment consistent din consumatorii de vin. Asa ca eu unul pot trai cu Mihai Viteazul pe o eticheta de Rose, decat fara Rose deloc din cauza de faliment si lipsa de vanzari. Si pot sa sper in vremuri mai bune si in consumatori mai normali si educati. Asadar despre vin:
Aspect (Culoare): clar, stralucitor, culoare de gref roz spre cireasa de mai, mai spre partea pigmentata.
Nas: Intensitate medie spre ridicata, usor bombastic, plin de fruct rosu copt in declinari de bombonica, capsunica, zmeurica plus vata pe bat cu un iz usor reductiv in fundal. Un nas popular si care probabil prinde la public. Pentru mine e prea incarcat si usor artificial in arome.
Gust: Atac plin, dulceag, asezat pe un corp mediu, prezent, fructat, care insira gustativ panoplia de fructe rosii coapte enumerata mai sus. Aciditate usor deficitara pentru gusturile mele, vinul evolueaza usor plat, rotund. Final in nuante tonice, urmat de un postgust dulceag, tonic, cu o remanenta de bomboane cu fructe.
Un vin popular, cu arome de fructe coapte, mai spre stilul Rosado. Pentru mine, ca fan declarat al stilului Provence, este Acceptabil spre Bun. RPC Acceptabil, cred ca e in jur de 30 de lei prin magazine.
Dar cum gusturile publicului de la noi nu converg intotdeauna cu ale mele (de fapt mai niciodata), cred ca va fi pe placul majoritatii, mai ales ca vine iarna si incep mancarurile mai grele sa isi faca loc prin meniurile romanilor.
Eu unul in schimb ma declar un fan al Printului Vlad, in variantele lui insangerate.
