Acum exact o saptamana,  primesc o invitatie din partea dl somelier Laurentiu Achim pentru a participa la o degustare de vinuri in Bucuresti. Fara multe detalii, doar ca in deschidere vor fi 23 de Sauvignon-uri romanesti degustate in blind.

In general mai multe info nu imi trebuie si cum ocazii de genul acesta nu prea ratez iata-ma prezent luni seara la Zexe Zahanaua Gastronomica, pe strada Icoanei, unul dintre cele mai bune restaurante cu specific romanesc din Bucuresti (daca nu cel mai bun;  eu imi declin competenta in materie, las pe altii care se pricep sa vorbeasca).

Atmosfera conviviala, aflu si detaliile misterioasei intalniri: cei de la Sorla impreuna cu Zexe vor sa puna bazele unei serii de degustari in blind a vinurilor romanesti cu vizibilitate in HORECA, pe soiuri si pe intervale de pret. Denumirea proiectului va fi Tastevin Confreria Vinului si vor urma din cate am inteles blind-uri similare de Chardonnay, Feteasca, etc. Notarea s-a facut dupa o fisa intocmita de dl Achim, cumva atipica fata de fisele clasice de degustare, dar indeajuns de laborioasa si detaliata cat sa te faca sa scoti telefonul cand aduni totalurile de pe cele 4 pagini ale acesteia.

Juriul de douasprezece persoane a fost mixt, format jumatate din pasionati/cunoscatori si jumatate din apropiati ai industriei restauratiei, fara legatura neaparata cu vinul decat din postura de consumatori mai mult sau mai putin ocazionali. Din ce am inteles componenta juriului va varia pe parcursul degustarilor ce vor urma. Partea “profesionista” a fost reprezentata acum de Laurentiu Achim, Sergiu Nedelea, Avram Bian, Fiorenzo Rista, Horia Hasnas si subsemnatul.

Vinurile au venit in grupuri de 5 sau 6, pe categorii de pret. Am avut doua serii de cate cinci in intervalul 15-24.99 lei si doua (una de 5 si una de 6 vinuri) in intervalul 25-39.99 lei. Intre 40 si 60 de lei am avut doar doua vinuri. Preturile sunt cele de lista de distributie ale celor de la Sorla. Rezultatele per ansamblul au fost cele de aici. Notele s-au dat din zece, selectia a fost facuta de cei de la Sorla din ce au ei la distributie (se pare ca au destule). Oricum a fost o diversitate de note, dar cred ca vinurile bune au reusit sa iasa in fata indiferent de sistemul de notare si raportare al fiecaruia la o licoare sau alta.

Ceea ce urmeaza mai departe este strict experienta mea personala fata de vinurile respective. Nu o sa ma apuc sa va prezint fiecare vin si nici asupra punctajelor proprii nu o sa insist foarte mult; nu are rost sa va ametesc cu cifre. Pozele sunt „imprumutate” de la dl Achim din motive tehnice care tin de calitatea acestora…:D

Asadar,  cateva idei si impresii personale:

•  desi vinurile au fost corecte (cu 2-3 exceptii Ostrov, Samburesti) nu am gasit vreunul care „sa ma dea pe spate”, poate cel aflat pe primul loc care pentru mine (si nu numai) s-a detasat clar de restul.
   
•  calitatea vinurilor merge destul de bine mana in mana cu pretul, adica pret mai mare, calitate pe masura. Mai sunt sincope, dar cu titlu de exceptii. Pe scurt, cat dai cam atata face, nu te astepta sa iei vin de 40 de lei cu 15 lei ca nu prea se poate. Diferentele de calitate au fost evidente cand s-a trecut de la prima grupa la a doua. Intre a doua grupa si cele doua vinuri de peste 40 de lei din a treia…well….acolo lucrurile sunt un pic incurcate: o parte din vinurile mai ieftine, au fost peste cele doua mai scumpe. Dar deja de la un pret incolo vorbim si de eticheta si brand care fac diferenta de pret in mintea consumatorului.
   
•  pe scurt in intervalul 15-24.99 primele locuri la mine au fost Vinul Cavalerului si Budureasca. Runner-up Caloian si Corcova la egalitate. Pe ultimele locuri Tezaur Jidvei, Vinarte Cuvee d’Excellence (cam toti l-am punctat sub cel de pe HORECA) si Samburesti care avut defect care parea de dop, dar de fapt era cam de crama, distribuitorul spunandu-ne ca toate sticlele arata cam la fel.  De asemenea in intervalul acesta de pret cred ca a fost cea mai mare discrepanta de scoruri intre cele doua parti ale juriului.
   
•  in intervalul 25-39.99 lei lupta a fost mai stransa, vinurile sensibil mai apropiate ca si calitate; se vede ca lumea in crame se calibreaza dupa concurenta. Pe primele locuri: Stirbey (cel mai „complet” vin al degustarii), Basilescu Ingerii (foarte deschis la culoare, aproape transparent, cu un nas interesant, usor spre Muscat, cu tipicitate, usor fara structura in gust, dar mi-au placut nasul si lejeritatea. Alcool bine tinut in frau pentru Dealu Mare si a fost cam singurul din zona care a prins topul) si Domeniile Coroanei Segarcea (echilibrat si expresiv). Runner-up: Liliac (cel mai usor de recunoscut in blind datorita notelor tipice puternice) si Sole de la Recas. Pe ultimele locuri: Aurelia Visinescu Karakter (este un vin corect, dar intr-un stil greu si supracopt, de Chardonnay mai degraba), La Cetate (diluat si evaziv) si Domeniile Ostrov care a dat semne nepermise de imbatranire prematura, dominat de buchet de sticla, in note de Riesling vechi si un gust total plat si fara urma de fruct.
   
•  In ultimul interval de pret am avut Cuvee Petit de la Avincis si Lacerta Rezerva. Nicinul nu era peste cele trei din top desi pe alocuri era dublu ca pret si asta a fost opinia generala.

Cam asta a fost impresia mea despre Sauvignon-ul Blanc romanesc la ora actuala. Pentru mine a fost un exercitiu personal foarte util care mi-a arata ca si in blind, fara sa vad etichetele, sunt consistent cu mine insumi; probabil fara sa le gust intr-un „educated guess” as fi mers cam pe aceleasi vinuri. Poate Basilescu a fost o surpriza, dar tinand seama de pedigree-ul producatorului nu foarte mare…

Nu pot sa inchei fara sa amintesc de tratatia gazdelor cu bucate romanesti ale caror retete au fost majoritatea dezgropate din arhivele culinare ale vremurilor trecute. Am trecut printr-un sublim pateu cu dulceturi, pastrama si muschilet afumate „facute in casa”, o salata de icre care dadea dependenta si multe altele.

Urmate de un clapon umplut cu varza rosie si prune uscate proaspat scos din cuptor. La urma, „finit coronat opus” am savurat doua prajituri excelente: Carmen Silva si Sensation Blanche (impartite frateste cu dl Sergiu Nedelea, de aici doua) realizate de Ana Cosulea si care pot sta lejer langa produsele marilor cofetarii de prin afara. Incercati-le ca nici nu stiti ce pierdeti.

Din reactiile comesenilor care au ales si din celelate variante de cofeturi, sa pare ca toate sunt “castigatoare”. Sa nu uit nici macarons-urile de dupa si platoul cu branzeturi fine din final.

Si drumul inapoi acasa pe autostrada cu trei reprize de furtuna si vreo 10 tiruri depasite pe pilot automat, in “blind” si in speranta ca drumul nu va face vreo curba. Si nu a facut…

Ah si pentru curiosi: Tot vinul s-a scuipat in cazul meu… a fost degustare, da? 😀

Tags: Degustare, Sauvignon Blanc, Zexe Zahana

Trackback URI | Comments RSS