Jul 17 2014
Mana sus cine a auzit de Bonarda! Alamos Bonarda 2012
Dupa cum bine stiti ma pasioneaza varitetatile exotice de struguri. La cursul de WSET am aflat cum ca in Argentina, in afara de omniprezentul Malbec, se mai cultiva un soi rosu destul de exotic si rar intalnit la export, dar prezent pe piata locala: Bonarda. Chiar se spunea ca de cativa ani s-au facut investitii si calitatea acestuia a crescut, fiind vazut ca o alternativa la clasicul si deja mult prea promovatul Malbec.
De atunci l-am trecut pe lista; la degustarea de la curs bineinteles ca am avut un Malbec negru, vascos si cu tone de fruct, Bonarda fiind inca destul de greu de gasit prin Europa.
Acum cateva zile insa frunzarind netul autohton in cautare de spumante fructate si lejere (da, de Prosecco e vorba, o sa va povestesc in curand) am dat pe site-ul celor de la Vinimondo de un exemplar de Bonarda produs de Alamos Catena la un pret foarte ok. Vinul e un fel de OZN pe piata de la noi unde lumea se uita urat si daca scrie Sangiovese pe eticheta. Dapoi la Bornarda ?!?!. Cine a auzit de Bonarda? Eu unul sigur nu as fi auzit daca nu era cursul cu pricina. Chiar as fi curios cat vand din el.
Dupa cum probabil ca intuiti soiul este aclimatizat (“importat”) tot de la francezi, ca si Malbecul. Doar ca de data asta se numeste Douce Noir si creste mai la est in Franta, respectiv in Savoia. Creste e mult spus, prin 2007 mai erau vreo doua hectare plantate in patria mama. Aceasta probabil si datorita faptului ca se coace tarziu (mai tarziu decat Cabernet Sauvignon-ul) iar Savoia nu e tocmai cea mai insorita regiune din Franta. In schimb in Argentina avem aproximativ 20.000 de hectare plantate cu Bornarda, fiind al doilea strugure dupa Malbec.
Jancis spune despre el ca in general da vinuri fructate, lejere, abordabile dar cand este lasat sa se coaca si ingrijit cum trebuie vinurile au potential surprinzator, iar alcoolul ramane in limite rezonabile. Oricum la pretul de 34 de lei adus in Romania si inchis cu screwcap nu speram la ceva sa ma imi rastoarne sistemul de valori oenologice, dar vinul a livrat mai mult decat ma asteptam de la el. Asadar:
Aspect (Culoare): Visiniu inchis, tanar, cu impresii violet in margini
Nas: intensitate medie, cu mult fruct rosu copt (visine, cirese, capsuni), ceva note florale si tonuri condimentate de baric bine integrate (cuisoare, anason, piper, vanilie, cocos). Un mix placut, echilibrat si savuros, ademenitor.
Gust: atac vioi, suculent, plin, cu un corp mediu si evolutie liniara, echilibrata. Fruct rosu bine aspectat, compact, cu aciditate si impresii savory, condimentate, de piper, cuisoare si nucsoara. Alcool bine integrat, aciditate medie, care imprima o usoara lejeritate si un caracter proaspat fructului. Final cu tanini moi, suculenti, copti si postgust mediu dominat de note fructate.
Un vin Bun, bine construit, mai pe partea de Pinot Noir rustic si carnos. O total alta filozofie si abordare fata Malbecul greu, incarcat, vascos si adesea jammy pe care il puteti intalni in aceasta categorie de pret. RPC Foarte Bun din punctul meu de vedere la cei 34 de lei cat e la importator, mai ales daca tin cont si de tusa de inedit si nou a experimentarii unui soi cu care nu m-am mai intalnit. Oricum acum ca l-am baut tot curios am ramas de cum ar arata variantele mai “socotite”…
