Jun 27 2014
Ingeri si Eclipse de la Crama Basilescu
Acum vreo doua saptamani am participat in Pitesti la o degustare de vinuri aflate in portofoliul Cramei Basilescu. Producatorul in cauza nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare, fiind cunoscut mai ales pentru vinurile rosii gen Golem si Feteasca Neagra. Cel putin cea de pe Ancestral din 2008 a ramas una dintre cele mai bune Fetesti Negre pe care le-am incercat pe la noi. Daca nu cea mai buna….
In ultima perioada producatorul respectiv a intrat usor intr-un nemeritat con de umbra, atat din cauza intensificarii concurentei si apartiei de noi jucatori pe o piata a autohtona a vinului din ce in ce mai aglomerata, cat si din miscarile de trupe si personal care au avut loc la ei. Vinurile despre care o sa va povestesc in continuare au fost vinificate din ce stiu de Gabi Lacureanu inainte sa plece de la Crama Basilescu. Intre timp, dupa un scurt popas la Zimnicea la InterVitt, a ajuns tot in Dealu Mare, la nou infiintata Licorna Winery.
Eram curios cum mai arata vinurile celor de Basilescu, mai ales doua dintre ele: Feteasca Neagra de pe gama Ingeri din Micul Paris (fosta Ancestral rebranduita de George Moisescu, unele din cele mai reusite etichete de pe la noi care aduc aminte de spiritul interbelic al restaurantului Capsa locul unde licorile de la Basilescu erau vinurile casei) si mai ales Golem rosu 2008, un vin pe care il mai incercasem si eram curios cum a evoluat si pe a carui eticheta se lafaie un teasc “ancestral” pe care il puteti vedea in realitate in colectia Muzeului de la Golesti.
Asadar:
Riesling Italian Eclipse 2012 un vin de pe gama de intrare, care prezinta initial un nas retinut, usor acetic si cu note de chibrit ars (sulf?) dar care se deschide in tuse tipice, de citrice, mar verde, caise si piersici plus ceva aluzii florale. Gustul este plin, cu o corpolenta neasteptata si impresii de fruct copt (caise, piersici) plus usoare senzatii calde, alcoolice in partea a doua a evolutiei. Cei 14,5 % (deh este facut la Pietroasele) isi fac simtita prezenta, dar nu oarte deranjant, iar aciditatea este usor deficitara. Final citric, postgust scurt-mediu, cald, in tuse de fructe coapte.
Un vin Acceptabil spre Bun, un Riesling Italian intr-un stil mai greu si copt. A se bea bine racit pentru a tine nivelul alcoolului cat mai ascuns.
Chardonnay “Ingeri” 2012 Un nas tipic cu mar copt, pere si aluzii de lemn din categoria vaniliei plus note de unt si briose bine integrate. Gustativ este plin, cu vinozitate (aluzii generoase de caise si piersici parguite) si o aciditate corect dozata care echilibreaza bine corpul si nivelul alcoolului. Lemn bine absorbit, evolutie in note elegante. Final usor cald, dominat de tuse dulcege, vanilate si de tarte de fructe.
Un vin Bun, expresiv, tipic pentru un Chardonay judicios baricat, neintruziv. Desi are alcool tot de 14,5 % acesta este mai bine integrat (deh este Chardonnay si e in alta gama) decat la Riesling-ul si per ansamblu vinul se prezinta cu un echilibru corect.
Rose “Ingeri” 2012 un rose mai greu, de gastronomie, fapt sugerat si de culoarea pigmentata, de cireasa de mai parguita. Tuse olfactive pregnante, impetuoase, fructate in clasicele tonuri de fructe rosii si negre virate spre exprimari coapte, de dulceturi si cu usoare tente picante. Gustativ evolueaza corpolent, prezent, carnos chiar. Concentrarea de fruct este insa echilibrata de o aciditate medie, iar alcoolul isi face aluziv simtita prezenta pe finalul usor cald, dulceag, dominat de fruct copt si cu aluzii taninoase. Un vin Bun care cere mancare, departe de conceptul de rose proaspat si de vara si mai apropiat filozofic si ca exprimare de un vin rosu mai lejer.
Feteasca Alba “Ingeri” 2011 este vinul alb care mi-a placut cel mai mult, fapt datorat probabil si alcoolului mai redus (“doar” 13.6%) care inlatura senzatia de greutate si lasa loc licorii sa se exprime. Culoare galben verzui, tanar. Nas floral, tipic, concentrat, dar elegant, cu impresii de strugure copt, caise si piersici verzi si aluzii citric-vanilate. Evolutie gustativa cu mult fruct, suculenta, concentrate, dar cu o aciditate expresiva care ii imprima o senzatie de luminozitate si lejeritate. Echilibru foarte bun, senzatii usor tonice pe final care completeaza fericit tabloul. Postgust mediu, citric, proaspat. Bun spre Foarte Bun, tipic, expresiv, usor diafan, mai ales in comparatie cu suratele de gama.
Feteasca Neagra Ingeri 2009 Orice Feteasca de la Basilescu va fi inevitabil comparata cu celebra Ancestral din 2008. Este “blestemul vinului exceptional” facut la un moment dat cu care fiecare producator si oenolog trebuie sa se confrunte. Si cum clima din Romania in general si din Dealu Mare in particular nu urmeaza trenduri predictibile in fiecare an si vinurile variaza in calitate si exprimare. Ceea ce pe undeva este normal si de dorit. Un vin care se repeta an de an in aceeasi parametri devine plictisitor indiferent de nivelul lui de calitate. Acesta este blestemul Lumii Noi…dar sa revin.
Feteasca Neagra de pe Ingeri este un vin Foarte Bun. Una din Fetestile de referinta din piata la ora actuala. Dar dupa parerea mea nu se ridica la nivelul celei din 2008. Vinul se prezinta concentrat, cu tipicitatea de pruna uscata debordanta si tone de fruct negru si rosu copt, gemos asociat cu tuse de ciocolata, cafea, smochine si curmale. Vinul, la cat de concentrat este, integreaza foarte bine baricul, iar taninii fini, catifelati mangaie parca palatinul pe final. Un vin corpolent, extractiv, viile vechi de Feteasca Neagra pe care cei de la Basilescu le au in proprietate concentrand extrem de mult intr-un vin opulent si voluptos, vinificat intr-un stil care are cu siguranta multi adepti pe la noi. Singurul repos pe care il pot aduce este usoara senzatie de amorf, parca ii lipseste structura, focusarea, eleganta, stralucirea care sa il faca cu adevarat un vin excelent.
Golem Rosu 2008 vin cladit pe celebra Feteasca Neagra amintita mai sus la care s-a adaugat Cabernet Sauvignon si Merlot intr-un stil de asamblaj bordelez interpretat in versiune romaneasca des intalnit in zona Dealu Mare. Inca de la inceput va spun ca este unul dintre cele mai bune vinuri romanesti pe care le-am incercat pana acum. Sigur, l-am mai baut in trecut si mi-a placut la fel de mult, dar acum, dupa ce a trecut ceva timp peste el, a venit parca confimarea.
Nasul este un melanj complex de prune uscate, visine si cirese negre coapte alaturi de note de baric (vanilie, piper, cuisoare) excelent integrate. Echilibrat, elegant, evolutiv se deschide parca interminabil trecand prin tuse de ciocolata neagra, cacao si aluzii de ierburi uscate si fruct confiat. Gustativ impresioneaza printr-un echilibru perfect si o structura de invidiat, bazata pe tanini integrati, dar fermi care debuteaza inca din atac si insotesc vinul pe toata durata evolutiei fara a face nici un moment nota discordanta din corpul catifelat, carnos, ca de brocard. Fructul copt, usor in nuante confiate si aciditatea sunt dozate cu o precizie de invidiat in jurul acestei constructii, rezultatul fiind un vin impunator, complex, elegant, de mare clasa. Excelent! Repet, unul dintre cele mai bune vinuri romanesti pe care le-am baut. Perfect abordabil acum, cu potential de evolutie minim 10 ani de acum incolo.
Cam acestea au fost impresiile de la degustarea celor de la Basilescu.
Pe partea de albe si de rose mi-as fi dorit un nivel de alcool mai jos si o aciditate mai sus, Feteasca Alba fiind o surpriza placuta in acest sens. Cele rosii confirma un potential excelent mai ales pe partea de Feteasca Neagra.
In acest sens sunt foarte curios cum va arata noul Golem rosu care am inteles ca va iesi pe piata cat de curand.
