Jun 04 2014
Ce ne trebuie noua export de vin?
Premisele intrebarii de mai sus sunt simple: in anul de gratie 2013 Romania la o productie estimata de aproximativ 4 300 mii hl (conform OIV) a inregistrat exporturi de aproximativ 2,5% din productie (aproximativ 100 mii hl). Valoric in jur de 16 mil de euro…
Prin comparatie Portugalia, la o productie cumva apropiata (in general ne cam schimbam locul in clasamentul mondial al tarilor producatoare de vin cu ei) a avut exporturi de aproximativ 55 % din productie. Comparatia cu Portugualia se poate face cam cu orice tara producatoare de vin.
De exemplu vecinii bulgari exporta cam 40-50% din productia de aprox. 100 mil. litri de vin) iar fratii de peste Prut exporta peste 30% din productie si incaseaza in jur de 190 mil dolari. Pe scurt, suntem catastrofa la export. Punct! Nici o noutate…
Problema a fost identificata si de ai nostri, care recunosc ca “nu avem vocatie de exportator de vin”, iar cauza este citata intr-un articol din Jurnalul National:
“In ceea ce priveste comertul cu vinuri, statisticile releva ca Romania importa cantitati mult mai mari decat exporta, specialistii din domeniu afirmand ca Romania nu are vocatie de exportator. Marii producatori autohtoni de vin considera ca nu partenerii externi ar fi problema, ci preturile extrem de mici obtinute pe piata externa pentru vinurile romanesti de calitate.”
Adica pe scurt noi am exporta, dar nu ne da nimeni cat vrem noi pe vin. Sau cat credem noi ca merita…
Se cere: de ce nu exporta Romania si ce ar trebui sa facem ca sa ne valorificam productia la fel ca ei la niste preturi decente?
Solutia: Problema nu exista, nu avem nevoie de export!?!?
Zilele acestea stand de vorba intr-un anumit context cu un specialist roman, presedinte de mare organism in domeniu, persoana importanta nu spui cine (am spus ca discutam atitudini nu oameni, da?), am aflat o teza interesanta. Redau din memorie:
„Domnule, Romania nu are nevoie sa exporte si sa fie prezenta pe pietele internationale pentru ca avem un consum intern ridicat si putem absorbi lejer toata cantitatea de vin produsa. Eventual noi ar trebui sa exportam asa, cateva sticle din vinurile de top, ca sa vada cei de afara ca avem potential si daca o fi vreodata nevoie sa avem cu cine discuta.”
Per moment am ramas blocat, sincer nu ma asteptam la asa perspectiva, mai ales de la cineva cu greutate, care lucreaza in industrie si care teoretic ar trebui sa se ocupe de promovarea vinului romanesc la export.
Acum nu stiu ce sa zic, poate mi-a scapat mie esenta fenomenului…
Poate chiar asa o fi si trebuie sa ne baricadam in tara si sa ne bazam pe consumul intern, chiar si la actualele niveluri de pret, la productiile in urcare ca urmare intrarii pe rod a viilor plantate cu fonduri UE si la asaltul din ce in ce mai prezent al importatorilor. Ca in “Cei trei purcelusi” sau “Capra cu trei iezi”…
Si atunci chiar nu mai are rost sa participam nici la concursuri si targuri pe afara, nu ne trebuie nici imagine de tara; stam acasa si eventual mai facem cate un “Strugure de aur” sau cate un “Bachus” pe luna in fiecare judet si ne este de ajuns.
La ora actuala cred ca noi avem probleme nu cu vinul in sine, cat mai degraba cu oamenii care ar trebui sa se ocupe de promovarea lui. Calitatea produsului s-a imbunatatit in ultimii ani cu ceva investitii si fonduri UE, dar mentalitatea si viziunea celor care ar trebui sa il promoveze si sa il scoata in lume a ramas aceeasi ca pe vremea “cealalta”. Si probabil ca se va mentine asa inca o lunga perioada de timp.
Iar in aceasta privinta, indiferent cate fonduri UE vom absorbi, mi-e teama ca nu vor ajuta la nimic…
Pare-se ca de fapt exportul stabileste pretul corect. Si din ratiuni de conservare, atat timp cat pe piata interna pretul e mai mare, nimeni nu vrea sa vanda la export.
Extrapoland din alt domeniu chiar nu inteleg de ce lumea nu vrea export. E asa de usor sa vinzi cat de mult la export cu un adaos rezonabil, astfel acoperind costurile de productie intr-o pondere cat mai mare iar profitul sa-l obtii lejer doar din vanzarea interna.
Din pacate, aceeasi discutie a devenit deja retorica pentru un alt domeniu cu potential la export. Iar oamenii au ajuns sa lucreze in salturi, cateva luni pe an ca au pierdut pietele de export, tot tinand pretul mare si bazandu-se doar pe consumul intern. Consum intern afectat drastic de criza si de concurenta. Deh, eu vorbesc, eu aud.
Si totul se trage de la lacomia celor de la vanzari … care acum nu-si mai pot pune niste trese in piept sau pe umar. Vindeti fratilor! Daca mai aveti piata!
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
June 4th, 2014 at 3:18 PM
@lucian, Lucian, fiecare pasare pe limba ei piere…
Noi, ca popor intotdeauna am vorbit pe mai multe limbi, deci presupun ca vom esua “en fanfare”…
[Raspunde]
Salut. Am urmarit intotdeauna aceasta intrebare – exportul vinului romanesc. Desigur, se pot face comparatii, se pot aduce critici etc. Insa, situatia actuala este una … oarecum normala. Industria vinului in Romania se afla intr-o situatie de transformare majora, poate chiar in stare de revolutie, asta daca luam in considerare tot ce s-a intamplat in industrie in ultimii 10-15 ani. Da, nu toate investitiile sunt facute corect sau macar rezonabil. Multi oameni au intrat si au iesit din domeniu. Vor mai fi miscari in piata – noi producatori, preluari de active, falimente, insolvente etc… Dar, cu toate acestea, atunci cand piata interna, in care producatorul se afla, pe care o cunoaste, pe care o controliaza, ii asigura acestuia consumul volumului produs, acesta va face tot posibilui sa stea bine in acesta piata. Iar daca pretul obtinut aici este si semnificativ mai mare decat cel de la export – cu atat mai mult. Este cumva o situatie comerciala, economica naturala. Sa nu uitam si faptul ca o mare parte din producatorii noi aparuti in Romania sunt companii medii , unele chiar mici, astfel incat si volumul lor de productie este redus. Avand in vedere posibilitatile pietei interne ( care inca inghite partea cea mai mare a volumului de productie) si costurile de intrare in aceasta piata a unei companii medii sau mici, costuri care nu sunt tocmai foarte mari, intelegem ca interesul acestor producatori pentru export este cam rezervat , mai ales ca nu se observa o vanzoleala mare in piata internationala de vinuri in ceea ce priveste vinurile romanesti. Totusi, daca facem o analiza mai profunda, vom observa ca exista in Romania producatori, care fac deja pasi importanti in directia exporturilor, au strategii, au obiective etc. Putem aminti aici ca exemplu Unicomdan SRL ( Davino) – crama care are o geografie importanta in ceea ce priveste exporturile, putem lua ca exemplu eforturile Vinarte pe unele piete noi ( cum ar fi Polonia, unde aceasta companie dezvolta un proiect de promovare a vinurilor sale cu o echipa proprie), Recas – la fel in crestere in aceasta directie, Oprisor si altii…. Deci, eu cred ca in timp, adica in urmatorii 12-15 ani, cand o parte mai importanta din producatorii romani de vinuri vor creste si vor deveni firme sanatoase financiar si cu strategii de dezvoltare puse la punct , bazate inclusiv si pe posibilitati de crestere pe piete externe, vom vedea si exporturi de vin romanesc . Iar atunci vor fi importante si masurile de sustinere a organelor statului… care pana acum, sa fim sinceri, nu prea au avut multe de spus… mai mult au incurcat decat au ajutat.
Ar mai fi o componenta importanta in aceasta chestiune – suprafetele plantate cu vita de vie. Din ce stiu eu , astazi in realitate in Romania sunt cca 100.000 – 120.000 hectare de vita de vie , care se lucreaza in mod constant. ( Dupa unele estimari oficiale – ar fi cca 180.000 hectare. Insa oameni din industrie nu impartasesc informatiile oficiale, sustinand ca exista multe suprafete, care sunt abandonate, dar care sunt in evidenta ca fiind plantate). Pe de alta parte, conform tratatului de aderare la UE, Romania are acceptul din partea UE sa detina in circuitul de plantatii cu vita de vie destinata pentru vinificare o suprafata de 250.000 hectare – cam de doua ori suprafata actuala, deci, Romania are un potential real de a dubla volumul de productie. Practic, eu cred ca aici este de fapt potentialul Romaniei in ceea ce priveste dezvoltarea ramurii si implicit a potentialului de export si cred ca anume aici este prioritar rolul statului in ceea ce priveste crearea premizelor pentru companii, interesate sa investeasca in domeniu. Sigur, chestiunea promovarii vinului romanesc in lume este importanta si acum. dar ea ar trebui sa creasca si sa ia amploare odata cu cresterea interesului companiilor viticole pentru pietele externe.
[Raspunde]