May 23 2014
Un rose atipic: Rotenberg Ceptura Rose 2013
Cum incet-incet vara si caldurile isi intra in drepturi, incepe sezonul fatidicei culori care se numeste roz, imbuteliata la sticle de 0.75l sau magnum-uri. Aceasta se insinueaza deja prin toate canalele media; publicul este cuprins de febra rose-ului si nu va mai dura mult pana cand “news feed”-ul de la Facebook va fi in proportie de peste 80% umplut de celebra cromatica tipica pipitelor gen Barbie.
Dar asta este moda, asta vrea consumatorul, e ca la televizor: “Dom’le, daca asta se cere? Facem rose…” Da-le incolo pe restul, le punem intr-un con de umbra pana la toamna si eventual folosim rose-ul ca sa le mai promovam aleator. La noi, vara daca nu faci rose nu existi! Nu conteaza cum il faci, de unde il faci sau cat faci. Trebuie sa ai acolo sa pui in vitrina ceva sticlute rozalii cand intreaba clientul..
Si de aici o pleiada de licori, mai mult sau mai putin indoielnice, care ataca vizual, olfactiv si gustativ consumatorul roman si pe care unii le vad (le-ar vrea?) mai serioase decat ceea ce sunt in sine: un vin de vara, fara pretentii, un fel de forma fara fond. Bine, exista si rose-uri serioase (exemplu). Bineinteles nu la noi, unde toate sunt facute cu un scop pur comercial (nu ca albele si rosiile ar facute altfel, dar acolo se mai strecoara si vinuri “de garde”).
Spre sfarsitul verii invariabil se declanseaza isteria doi: “Dom’le ne-a ramas rose nevandut, sa terminam rose-ul!!!!” Si sa te tii promotii si 2+1 pana pe la Pasti, cu trecere prin Craciun si Revelion, cu vanzatori disperati si piscotari (ah, scuze, “promoter”-i?) care pentru o sticla din magica licoare incearca sa ne convinga ca si la -10 grade afara un rose de anul trecut “care s-a mai asezat si rotunjit, dezvaluindu-si intregul potential (sic!)” e cum nu se poate mai nimerit. Pentru toti eu am un sfat: Sa le beti voi…:D Mai ales pe cele de pe la noi trecute de un an.
Dealtfel trebuie sa recunosc ca asta e piata romaneasca de vin la ora actuala: cresterea cea mai mare este pe stilul poate cel mai indepartat de adevarata filozofie a vinului, nici cal nici magar. Adica pe rose…
Ca si concluzie a divagatiei de mai sus, pentru mine rose-ul este vin de sete (“de soif” cum ar zice francezul) care se bea in vara anului in care a fost produs (cu cateva exceptii pe care nu le gasiti pe la noi, vezi mai sus) si la care Provence e regina incontestabila a stilului. Da, se mai fac si prin alte parti rose-uri bune, doar ca Provence e patria rose-ului. Daca la rosii zici Bordeaux sau Burgundy, la rose zici Provence si restul! Chestie de gusturi pana la urma…
Astazi va prezint un exemplar tipic segmentului, dar usor atipic zonei din care provine. Ceptura Rose 2013 de la Cramele Rotenberg. Primit din partea producatorului impreuna cu rosiile de aici.
Daca la capitolul rosii cramele Rotenberg si-au facut un (re)nume in piata, (bineinteles pe segmentul Merlot), la rose-uri eu unul in ultimii ani nu am identificat vreun exemplar memorabil de la ei. De aceea am fost si mai curios sa vad cum arata cel din 2013.
Al doilea lucru care mi-a starnit curiozitatea in legatura cu cel de fata a fost culoarea. Nu cred ca exista pe piata de la noi Rose mai aproape cromatic de idealul Provence decat cel de fata. Tenta aceea de gref rosu cu tuse de cupru-somon e greu de obtinut pe la noi, unde lumea lasa mai mult vinul pe pielita inainte de “saigne”, pentru un plus de arome si extractivitate.
Cu aceste doua curiozitati in minte am purces la degustare:
Aspect (Culoare): Cum va spuneam, gref roz, pal, in stil Provence…Vizual e perfect!
Nas: Retinut, cu fruct usor necopt, verde, piersici, caise, fragi, capsuni. Adieri florale si usor acetice in fundal plus tente citric-minerale. Daca il lasati sa se incalzeasca putin fructele rosii isi intra in rol, dar la fel, subtil si neagresiv. Ciudat de sobru pentru un Dealu Mare!
Gust: Corp mediu, evolutie rotunda, liniara, aciditate medie spre ridicata, bine integrata. Din nou mai pe partea retinuta, minerala si citrica decat bombastic si agresiv in arome. Final amarui, usor aciditatea paraseste corpul daca il beti prea rece, dar nederanjant. Nuantele tonice se pastreza si in postgustul vag cald, auster, dominat de tente verzi, acide si minerale. De baut rece pentru tinut alcoolul in frau, dar nu atata de rece cat sa duceti aciditatea prea sus. In jur de vreo 8-9 grade eu zic ca e tocmai bine…
Per ansamblu, un rose Bun, ciudat, usor atipic atat liniei Dealu Mare plina de fruct si corpolenta, cat si soiului (Merlot). Daca nu as fi vazut eticheta as fi pariat ca e un Provence de linie. Multa mineralitate si aciditate (chiar usor prea multa). Dar sa credem eticheta!
Daca au putut sa scoata asa ceva din Merlot in Dealu Mare, eu zic ca producatorul este pe drumul cel bun. Iar cel de fata este cel mai bun rose de la Cramele Rotenberg pe care l-am baut pana acum. RPC Acceptabil, este in jur de 40-45 de lei prin comertul online.
Pe scurt, e de bine si astept cu interes si curiozitate evolutiile din anii viitori!
P.S. Sa remarcam indemnul de pe eticheta si accentul frantuzesc de pe “e”. Este corect, asa se scrie corect “Rose”!
Recunosc, nu am avut de gand sa fac Rose. Directorul de vanzari, Ionel Dan, m-a impins (obligat) sa fac caci altfel, ioc vanzari vara. Am cumparat un inox -la rose trebuie- si i-am dat drumul. Zau ca asta de anul trecut (2013) mi-a placut si mie. Ati remarcat petillantza (restul de CO2) ?
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 23rd, 2014 at 2:10 PM
@Mihail Rotenberg, V-a sfatuit bine; cum spuneam si mai sus cine nu face rose, vara nu exista in piata de la noi…
Asta desi rosiile pe care le aveti sunt vinuri bune care intr-o piata normala ar trebui sa se vanda cat de cat si vara. Dar acesta este publicul de la noi…
Cel de fata nu mi s-a parut sa aiba foarte mult CO2 rezidual, doar cat sa il faca o idee mai fresh. Oricum are destula aciditate si mineralitate pentru un rose din Merlot si din Dealu Mare. E facut prin saigne de la vinul rosu sau e vinificat separat?
[Raspunde]
este vinificat separat. “metoda “saigne” “presupune contact si macerare de cateva ore , pana la o zi cu cojile si vinificarea in alb a mustului de sub caciula. in cazul nostru, contactul a fost de minute, vinificand sucul scurs din ceea ce iese de la desciorchinator-zdrobitor, folosindu-ne de unul din teascurile manuale drept “filtru”. strugurii rosii din dealu mare sunt mult prea puternici pentru a fi vinificati folosind metoda “saigne”. a propos, multumiri pentru apreciere.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 23rd, 2014 at 2:29 PM
@Mihail Rotenberg, Cu placere!
E un stil pe care recunosc ca as vrea sa il vad mai des pe rose-urile de la noi, desi nu stiu cat ar fi apreciat de public care probabil prefera stilul mai fructat si bombastic. Dar o crama mica cred ca s-ar descurca si cu stilul acesta, oricum deja din celelalte sunt o groaza si piata se aglomereaza.
Ar trebui sa incercati sa vinificati Merlot si in alb, macar cateva mii de sticle pentru imagine si pentru completarea portofoliului.
Acum nu stiu cat de mult se preteaza Merlot la vinificarea in alb si ce ar putea iesi, nu am incercat vreunul pana acum. Doar CS, PN, Zinfandel, Syrah…
[Raspunde]