Nici nu s-au racit inca bine gratarele si nu s-au spalat paharele si iata ma regasesc in ipostaza (fericita) de a va relata din nou despre incursiunea devenita traditionala la Stirbey, de 1 Mai.

Pentru partea de introducere, prezentare si putin istoric puteti lectura cele doua relatari anterioare, aici si aici. Cea de astazi va fi destul de scurta si se va referi in special la noutatile prezentate si la firul evenimentelor. Asadar:

 

Am debarcat in jurul pranzului. In ciuda anunturilor viguroase de ploaie din zilele anterioare, era lume ca la focul de artificii de Anul Nou. Ciocnesc cu gazdele cate un spumant de calitate (spre deosebire de focul de artificii de Anul Nou cand toti folosesc Dorato) si ma integrez in atmosfera (atentie, nu in absolut, asta urmeaza putin mai incolo).

La capitolul bule, rasfat maxim: am avut de ales intre “clasica” Cramposie si “noua si limitata” Feteasca Regala. Eu unul, de cand s-a lansat, prefer Feteasca. Nu am ce reprosa Cramposiei, este si ea buna, dar mai pe partea lejera fructata, ludica. Feteasca in schimb e complexa, asezata, cu buchet de sticla si complexitate. Iubesc lucrarile maiastre cum s-ar spune…

 

 

Urmeaza apoi traditionalul platou cu aperitive insotit de un Vitis Vetus 2010 la fel de memorabil ca de obicei. Pentru mine inca este cel mai bun Sauvignon Blanc de pe la noi. Probabil si datorita faptului ca nu prea sunt vii batrane de Sauvignon Blanc care sa produca asa ceva, dar in timp, cand vor creste cele din replantari ma astept si la alti candidati. Premize pozitive sunt, dar la vin e nevoie de rabdare.

 

Urmeaza runde puternice si serioase de discutii si parlamentari cu oamenii muncii (adica cei din industrie) prezenti la eveniment precum si cu “mirenii” (adica pasionatii din afara industriei). Interesante si placute schimburi de experienta, opinii si pareri…Mai putin vin si mai multa vorba…:)

 

 

Urmeaza lansarea surprizei (adica spumantul Rose Brut din Novac) care se prezinta in note fructate, proaspete, usor dulci si cu o aciditate exact cat sa echilibreze ansamblul. Perlatia eleganta si persistenta indica faptul ca e lucrare de calitate, iar nota tonica de pe finalul evolutiei ajuta la capitolul prospetime. Cu siguranta nu este la fel de fresh si direct ca si cel din Cramposie, dar va multumi pe deplin „cealalta parte a publicului”. Adica aceea care zice ca cel alb si Extra Brut este prea sec. Yeah right..sa o credeti voi…:D

 

Plimbare scurta prin zona, urmeaza traditionala degustare cu inscriere prealabila. De data aceasta am avut o orizontala de Dragasani, adica vinuri de la mai multi producatori din zona. Chestie noua pe la noi si cumva un sacrilegiu prin alte parti: sa prezinti la evenimentul organizat de crama ta vinurile “concurentei” de peste gard. Probabil altii si-ar taia o mana (sau via) decat sa faca chestia asta.

Din fericire cei de la Dragasani si-au dat seama mai devreme ca in lumea vinului de unul singur nu razbesti si mai intai trebuie promovata zona si apoi vinul propriu si s-au organizat in consecinta. In cativa ani daca o tin tot asa (si cei din Dealu Mare tot asa ca pana acum) vor depasi ca notorietate mai celebra zona de la Est si pe buna dreptate. Nu vad nimic care i-ar impiedica sa nu o faca: au traditie, au conditii cel putin la fel de bune (ba pe albe chiar mai bune dupa parerea mea), au investitii si crame noi, au vinificatori pasionati si ce e mai important, nu sunt atat de autosuficienti si orgoliosi incat sa isi traga gloante in picior si sa submineze interesul comun doar de dragul de “a muri si capra vecinului”.

 

 

Deci sa revenim la subiect: degustare cu vinuri din zona Dragasanilor:

 

Stirbey Cramposie 2008 Un nas in impresii dulci, rotunjite, fara caracterul verde, tanar si proaspat al Cramposiei actuale, virata acum spre chestii interesante din categoria notelor de miere si ceara cu tente usor picante in fundal si aluzii de fruct copt, fara tuse oxidative insa. Gust rotunjit, cu un corp prezent, mediu si fara aciditatea vesela care a consacrat variantele proaspete. Evolutie liniara, integrata, cu o nota minerala in final, perfect abordabila si la ora actuala. Putini cred ca sunt cei care ar crede ca o Cramposie cu 5 ani si ceva la activ este inca baubila, dar cea de fata vine sa infirme categorisirile de genul ”o tarancuta care place la boieri”. Am o banuiala ca e mult mai mult de atata….

 

Scurt intermezzo apropo de soi: Am vazut ca segmentul Cramposie s-a imbogatit mult in ultimii ani si mai toti producatorii care au gasit asa ceva prin viile lor s-au repezit sa scoata cate o varianta. Frumos ar fi sa treaca toti (cu selectionata sau neselectionata) sa le zica macar cate un „Multumesc” oficial lui Oliver Bauer si celor de la Stirbey. Intr-o mie de ani nu vindeau si nu se ocupau ei de Cramposie daca Stirbey nu facea legenda cu ea.

Este si acesta un mod de evolutie (prin imitatie) si ma bucur sa acum avem de ales dintre un portofoliu destul de larg de Cramposii cu stiluri diferite; divesificare ce va permite soiului sa evolueze cu perspective interesante. Eu le zic „Multumesc” celor de la Stirbey ca l-au salvat de unii singuri de la clasicele replantari cu Chardonnay sau Sauvignon Blanc. Dar probabil, cunoscand oamenii de pe la noi si apucaturile acestora, Oliver Bauer va primi mai mult injuraturi si bete in roate. De ce? Pentru ca unii inca sunt de parere ca dusmanul lor cel mai mare si cauza pentru care nu vand este concurenta si ca solutia este sa ii injuri si sa le critici desantat vinurile. Ca asa e in tenis, deh…revenim:

 

Via Sandu Feteasca Regala 2013 ( e 2013 credeti-ma pe cuvant si nu va uitati la eticheta) De pe vii vechi de 40 de ani, un vin pe care l-am mai vazut acum cateva zile la Goodwine. Fructat, plin, aromat, cu mult fruct parguit atat in nas cat si la nivelul extractului din gust care banuiesc ca nu e tocmai redus. De data aceasta i-am acordat mai multa atentie si la o analiza amanuntita se discerne osatura minerala si structurata, ascunsa in spatele intensitatii a fructului. Un vin foarte interesant, care termina structurat, mineral si usor „grippy”. Mult mai serios decat pare, fructul debordant fura primplanul si induce in eroare la prima vedere. Sunt chiar curios cum va evolua…

 

Feteasca Regala si Pinot Gris 2012 Celebrul asamblaj alb care a adus faima Avincis inca de la lansare. De data aceasta 70 % Pinot Gris de pe vii tinere si 30 %Feteasca Regala din acelasi an. Un nas in tente predominante de Pinot Gris cu fruct copt, dulceag, usor floral si nuante picant-condimentate in fundal. In gust este rotund, prezent, cu o corpolenta medie, prezenta imbinand aceleasi note de fruct copt si condiment. Final cu aciditate in crestere, usor crocant. Mi s-a parut un Pinot Gris in stil Alsace, improspatat si ajutat pe partea de aciditate si structura de Feteasca Regala. Bine lucrat, serios si foarte interesant.

 

Casa de Vinuri Iordache Pinot Gris 2013; al doilea Pinot Gris al degustarii, de data aceasta mai proaspat, din 2013 si monovarietal. Fructat si bombastic in nas cu impresii exotice (banane bine coapte, mango, mere parguite, zdrobite) si o tusa usor picanta. Initial corpolent, onctuos si prezent in prima parte a evolutiei, cu aceleasi fructe coapte si note dulcege se dilueaza usor in partea a doua, pe final parand usor plat. Altminteri un vin bun, corect si bine facut, abordabil si curat. Mai spre Pinot Grigio asa. Chiar as fi curios cat costa, banuiesc un RPC interesant. Si as mai fi curios ce inseamna C.M.B. din D.O.C.-C.M.B.? Cred ca e o gresela de tipar si trebuia C.M.D…ca C.I.B. nu avea cum sa fie.

 

 

 

 

Negrini Sauvignon Blanc 2013 una din surprizele foarte placute ale degustarii. Nas tipic cu flori de soc, agrise (da, pi de chat) impresii verzi si tente de mere coapte si pere in fundal. Impresii gustative de o corpolenta medie cu note de mere verzi, citrice (gref alb) si o aciditate bine definita. Competent echilibrat, cu tipicitate, integrat, un final crocant si un postgust verde, citric. Bine facut. Din ce stiam Liviu Grigorica face vinurile la ei; pentru mine e prima data cand le incerc si cel de sus mi-a lasat o impresie chiar buna! Reusit!

 

Tenuta Colibasi Rose 2013 un rose cu nas de fructe rosii, coapte, care vireaza usor spre bomboane si dulceturi de capsuni. Gust usor corpolent, aciditate medie, echilibrat, de linie, popular.

 

 

 

 

Crama Bauer Cramposie Demidulce 2013 cu 25 g zahar rezidual care nu se vede aproape deloc. E in genul unui Riesling nemtesc cu notele dulci si coapte asezate pe o coloana de aciditate care sustine excelent si pe tot parcursul evolutiei constructia. Finalul este mai proaspat decat al multor vinuri seci, cu impresii minerale si usor tonice. Inca o expresie care confirma versatilitatea soiului si afirmatiile de mai sus. Daca Novac-ul are potential de Pinot Noir, la Stirbey Cramposia are apucaturi de Riesling de Rin.

 

Finit coronat opus, Stirbey Novac 2006. Daca acum cateva saptamani vorbeam de Novac-ul 2007 ca e numai bun de baut, cel de fata mai are cativa ani de evolutie in fata. Aceasta tinand cont de aciditatea cu care este inzestrat si de nuantele de fruct rosu inca proaspete si echilibrand excelent tusele retinute de baric si impresiile vag mature. Inca o incarnare in gen Pinot Noir (de data aceasta mult mai serioasa) a unui soi surprinzator si care merita mai multa atentie. Chiar mi-as dori sa o ia pe urmele Cramposiei ca diversificare, desi cred ca e mult mai greu. Putine crame il au in portofoliu si din ce stiu doar Stirbey il imbuteliaza monovarietal. Ghinion…:)

 

Cam asta ar fi pe scurt povestea unui 1 Mai care numai muncitoresc nu a fost. Bine, poate la figurat…

In rest lume multa, multi prieteni vechi si noi, multe discutii si “blestemul celebritatii”: strangeri tovarasesti de mana din 2 in doi pasi si imbratisari calduroase la plecare. Adica mai putin vin si mai multa socializare cum spuneam mai sus. Nu ca mi-ar displace, dar avea si anonimatul in care ma scaldam acum vreo cativa ani avantajele lui..:D

Oricum nici celebritatea nu a omorat pe nimeni. Deocamdata…ar spune unii…:D

 

 

Tags: 1 Mai, Avincis, Crama Bauer, Cramposie, CVI Iordache, Dragasani, Negrini, Novac, Spumant, Stirbey, Tenuta Colibasi

Trackback URI | Comments RSS