Apr 30 2014
Va e rau? Beti un Riesling! Emrich-Schonleber Mineral Nahe 2012
Probabil multi dintre pasionatii de vin cunosc povestea clasica a celebrei parcele Bernkasteler Doctor de pe Mosel. Aceea conform careia, prin secolul 13, Arhiepiscopul de Tier a cazut la pat in zona. Boala grea, pericol de moarte. Doctorii au incercat sute de leacuri pana cand i-au dat sa bea un vin facut in zona de pe celebra parcela. Si acesta s-a insanatosit miraculos. De atunci parcela se numeste Bernkateler Doctor. Este un fel de Grand Cru burgund in varianta nemteasca, are 3.26 Ha si la ora actuala este cea mai scumpa parcela de teren agricol din toata Germania.
La un moment dat, spre sfarsitul secolului 19, cand Riesling-ul era la moda printre dinastiile regale europene, vanzandu-se la preturi exorbitante si eclipsand Bordeaux-ul si Burgundy, era cea mai scumpa parcela de teren din lume.
Repede-inainte in timpurile noastre! Legenda, legenda, dar 8 ore de Goodwine, 100 km pe autostrada si cateva zeci de vinuri, oricat de atent degustate, ar lasa urme asupra starii fizice a multora. Pe mine unul m-au lasat cu o durere de cap de toata frumusetea (lucru care mi se intampla destul de rar dealtfel).
Singurul remediu avut la dispozitie era un Riesling. Si va spun ca si-a facut efectul. Dar nu functioneaza cu orice Riesling, trebuie musai unul de Rin, chiar daca nu de pe celebra parcela.
Unul dur si mineral pe care cam 99% din publicul si degustatorii de la noi l-ar clasica ca dezechilibrat, prea acid, prea dur, prea …
Cel de fata a fost un Riesling de Nahe, adica un pic mai la est de Mosel si Bernkasteler Doctor. Asadar:
Emrich-Schonleber Mineral Riesling Nahe 2012
Aspect (Culoare): Galben deschis, translucid,cu tente verzui
Nas: intial cu impresii citrice, minerale, cand se incalzeste usor apar ceva fructe coapte din categoria merelor si caiselor, impresia generala fiind insa dominata de o mineralitate omniprezenta si ascutita, taioasa, de silex si cremene.
Gust: Dur, taios, citric, clar, transparent, precis, cu o aciditate care taie mijlocul palatinului ca o sabie japoneza si care se pastreaza pana in final. In jurul ei, parca in secundar, apar tente citrice, de gref, lime si ceva fruct copt, usor prezent in partea a doua a evolutiei. Alcoolul de 12 % nu exista, corpul pare strans si contorsionat in chingile aciditatii ca in arc gata sa plesneasca. Final de gref si lime, tonic, salin, crocant. Postgust mediu, mineral, de pietre de rau.
Un vin Foarte Bun clar, precis taios, nemtesc, agresiv de acid, dar in acelasi timp cu un grad mare de baubilitate. Pare simplu, extrem de usor de inteles si in acelasi timp socant de interesant si pur. RPC Bun, 14.5 € de pe Belvini.
De mineralitate, in varianta 2011, a mai scris si colectivul din Galati (aici si aici). Stilul vinului s-a pastrat din ce imi dau seama.
In concluzie, cand va simtiti obositi, extenuati, surmentati, stresati si vreti sa scapati de durerile de cap si sa va limpeziti gandurile, beti un Riesling.
La mine functioneaza perfect!
