Apr 28 2014

Blitzkrieg la Goodwine-ul de primavara…

  

Nu, nu a fost nici o lupta ( de fapt a fost o tentativa popularizata pe Facebook, dar va asigur ca nici un bloger sau director de vanzari nu a fost ranit in timpul shooting-ului respectiv). A fost doar vizita fulger la Goodwine-ul de primavara. Atat mi-a permis timpul, as fi vrut sa stau mai mult (mai mult de vorba de fapt) dar nu s-a putut. Asta cu “as fi vrut sa stau mai mult’ este tipica pentru orice targ de vinuri si cred ca este apanajul unui om pasionat de vin din al carui punct de vedere ceva gen Goodwine ar trebui organizat in fiecare weekend. Dar sa revenim in lumea reala…

 

GoodwineVa spuneam ca sambata am fost vreo 8 ore la Goodwine si am trecut nedrept de repede prin cateva vinuri si producatori, urmand sa punctez mai jos cateva impresii scurte si personale despre ce mi-a ramas in minte de la fiecare stand vizitat. Nu o sa fie note de degustare in adevaratul inteles al cuvantului, nu am mai apucat sa notez, procedeul respectiv punandu-mi in pericol timpul si asa mult prea scurt alocat targului. Voi evita verdicte categorice pentru ca un vin nu se judeca la targ in 5 secunde si dupa (printre) altele 101 testate anterior.

Asadar, din goana degustarilor si cu rezervele datorate acestui fapt:

 

Familia Hetei: v-am spus deja ca imi plac vinurile lor. Am (re)degustat doua vinuri albe cu care avusesem anterior o experienta ciudata (in sensul ca era inchise, fara fruct si exprimare, cu aciditate dura si metalica, probabil “bottle shock”). Le-am descoperit intr-o alta forma: Tamaioasa Romaneasca sec 2013 cu un nas elegant, in gen Stirbey, cu o nota verde in fundal si o aciditate asezata foarte frumos peste o impresie de corpolenta (pentru mine cea de la Stirbey si aceasta sunt cele mai reusite variante seci ale soiului, desi raman la ideea ca acesta se preteaza mai mult la o vinificare cu rest de zahar). Apoi un asamblaj de PG, FR si SB  echilibrat, curgator si cu un nivel de alcool cumsecade si bine integrat.

Surpriza placuta (pentru mine) au fost rosiile. Vinuri de climat (mai) rece, cu aciditate, expresive, cu fruct si personalitate. Feteasca Neagra 2011 despre care am mai vorbit, cu o buna tipicitate de soi si abordabila, fructata, parca mai plina decat am “vazut-o” ultima oara; apoi doua probe din baric promitatoare care mai au de asteptat pana sa ajunga pe piata: Feteasca Neagra 2012 mai plina, serioasa si structurata din punct de vedere al taninilor decat surata anterioara si un Syrah 2012 in gen Rhone, foarte spicy si tipic, in stilul condiment, piper, fruct negru, smoala, tar si note animalice. Nice! In final am mai trecut o data prin asamblajul din Rezerva Familei Rosu, complex, picant dar in acelasi timp abordabil, cu potential de invechire; sunt curios cum va arata peste cativa ani.

 

Pe scurt, cei de la Hetei au vinuri cu caracter si personalitate, chestii rar intalnita la noi si de care avem nevoie ca de aer. Adica de oameni care sa se joace cu vinurile, sa experimenteze fara sa vinifice cu “mana grea” si sa o faca cu (doar din) pasiune.

Pentru mine sunt cea mai placuta surpriza din ultimul an la capitolul aparitii noi. Iar despre un oenolog nu imi trebuie decat sa stiu ca nu va imbutelia niciodata un vin care nu i se pare perfect. Nu conteaza daca imi va place mie. In rest cata scoala si cat de pregatit este, mie unul ca si consumator imi este irelevant. In ziua de astazi adesea prea multa scoala te indeparteaza de esenta vinului ducandu-te mai mult spre chimie. Cum ar spune englezii: “Trust, passion and common sense are more important than qualifications”.

 

Feteasca Alba Terra Romana SERVESERVE: Chardonnay 2013 in parametrii clasici (adica in topul Ch-urilor de pe la noi, cu o eleganta si integrare a baricului greu de egalat), Feteasca Neagra 2012 foarte buna, condimentata, cu tipicitate de soi excelenta si potential frumos. Despre noua Feteasa Alba 2013 de pe gama Terra Romana provenita din vii de 47 de ani nu va spun ca mi se pare la ora actuala cea mai buna de la noi pentru ca o sa ziceti ca am eu nu stiu ce afinitati nebanuite cu SERVE (explicate deja dar greu de inteles sau acceptat de catre unii). Va spun doar sa o incercati. Oricum: tipica, cu o structura impresionanta, socant de buna tinand cont de soi si un potential de invechire evident.

 

Vitis Metamorfosis: Albele de linie corecte si echilibrate, ceva asamblaje pline si fructate, cu aciditate bine dozata cat sa nu para plate (Muscat si Tamaioasa , Sauvignon Blanc cu Feteasca Alba, etc.). Apoi un Sauvignon neetichetat 2013 (scria pe sticla New Line, sic!) foarte bine si frumos echilibrat, cu rest de zahar in demisec, dar cu aciditate “broad”, bine definita si sustinuta. Pentru Dealul Mare, o reusita. Apoi un Negru de Dragasani foarte bun, chiar mi-a placut, se bate cu Stirbey ca nivel de calitate, desi e pe partea mai concentrata, dulceaga si extractiva, moale. Va fi probabil un hit in piata. Apoi o Feteasca Neagra 2012 competenta de pe Cantus Primus la fel de extractiva, fructata si cu ceva structura.

O parere generala foarte buna despre producatorul respectiv, proiectul lor incepe sa capete forma si continut interesant si sper sa ii tina si sa le mearga bine.

 Vitis Metamorfosis

 

Liliac: Sauvignon-ul Blanc 2013 este unul dintre cele mai tipice si scoala SB-uri pe care le-am baut pe la noi. Numai Transilvania putea scoate asa ceva. O sa ma explic intr-o postare separata.  Feteasca Regala 2013 foarte structurata si o surpriza placuta, Alba si ea in stilul transilvan, cu aciditatea in fata.

 

Via Sandu: o Cramposie frumos echilibrata intre note verzi, de Sauvignon si fructul din corp. Campion RPC pe la noi (in jur de 22 lei, parca?). Rose 2013 dulce dar cu aciditate…dintr-un Cabernet supracopt,aviz amatorilor de dulce. Apoi o Feteasca Regala 2013 “ripe”, plina pe palatin, dar echilibrata. Apoi un Cabernet Sauvignon cu un nas aberant de mere zdrobite, dar ok pe palatin. Mi s-au parut interesante prin prisma faptului ca nu sunt vinuri facute “la norma” si fiecare are ceva deosebit. Inca o data, Cramposia e best buy la ora actuala dupa parerea mea.

 

De Stirbey vorbim dupa ziua muncii si oricum am tinut sa revad Novacul 2007  de care am vorbit aici si pe care il consider cel mai bun Pinot Noir de pe la noi…:D Plus Cramposia Spumant 2013 proaspata, fructata, dar si cu un twist de seriozitate si complexitate in plus de data aceasta.

 

La Ostrovit am vazut un Rose de gastronomie, domol, plinut si fructat. Plus o Cramposie neselectionata (sic!) directa si “de sete”, de cursa lunga care m-a surprins placut prin pret (parca 14 lei?).

 

La Stenota Winery, noul jucator din Dealu Mare am vazut din pacate doar Feteasca Alba, corecta, florala si foarte important de bun simt la pret (17 lei?). Rosiile au ramas pe data viitoare, am auzit prin targ ca Feteasca Neagra ar fi chiar buna.

 

La Basilescu, un Sauvignon Blanc in stil Dealu Mare, adica mai pe partea cu fruct copt si aciditate mai jos. Un Rose ciudat pe gama noua, de gastronomie, love-hate din Busuioaca  si Pinot Noir.

 

La Vinarte am apucat sa vad doar albele, de pe gama Horeca; un Sauvignon mai asezat si plinut din punct de vedere al aciditatii, dar tipic si un Riesling scoala, lejer, citric si acid, perfect de vara.

 

La Casa de Vinuri Cotnari avem o Grasa 2012 care vireaza spre stilul mai rotund, asezat de vinificare, impresia datorata probabil si timpului petrecut in sticla. Apoi un Rose Colcoviu la Paris 2013 care mi se pare mai corpolent in gust si mai “busuiocit” in nas decat varianta de anul trecut care recunosc ca mi-a placut mai mult. Parca pe linia de albe aciditatea a fost trasa o treapta in jos, facandu-le mai rotunde si probabil mai prietenoase, dar din punctul meu de vedere mai lipsite de zvac si personalitate. Chestie de gusturi insa!

Evolutia cea mai evidenta a fost la design-ul standului: imbracat in lemn, iar fetele imbracate in rochii lungi. E o idee buna ca la un targ unde sta lumea in picioare si da ture sa pui un stand cu scaune si mese gen restaurant. Ai audienta garantata!

 

La Domeniile Vladoi am vazut albele, foarte corecte si curate, trei tipuri de Chardonnay, cel 2013 verde si cam crud, dintre celelalte doua mi-a placut cel in asamblaj cu Pinot Gris (10%). Avea rotunjimea la care te astepti de la un Chardonnay din sud, iar faptul ca a stat mai mult timp in sticla ii conferea si un plus de integrare. In rest o Feteasca Regala, un Muscat si un Sauvignon Blanc carora nu am nimic evident sa le reposez, mai ales la calitatea extrem de corecta pe care o ofera pentru banii ceruti (in jur de 20 de lei?). Ah, sa nu uit si Rose-ul Ravak este ok, rosiile nu am apucat sa le (re)vad, dar din ce imi aduc aminte de la Goodwine-ul din toamna erau in parametri normali.

 

La Scolca Gavi Taurasi RadiciLa Vinimondo am trecut prin vinurile producatorului italiana La Scolca care face albe din soiul Cortese in inima Piemont-ului dominat de rosii. Doua spumante cu impresii de usor vintage: cel alb din Cortese in plus cu note fructate si de mere rase in nas si cu o aciditate buna, cel Roze (care are in plus Pinot Nero) mai “broad” si asezat. La albe linistite am degustat Gavi La Scolca de linie in impresii similare celor de aici plus un Gavi eticheta neagra vinificat de pe cele mai bune parcele, foarte bun, complex, elegant, mineral, suplu si cu o nota „creamy” si de alune pe final foarte interesante tinand cont ca vinul nu a fost deloc baricat. Poate fi confundat cu usurinta cu un Chardonnay de Burgundia bine facut si e clar cel mai bun Gavi pe care l-am incercat pana acum (nu ca ar fi ele foarte multe).

Apoi un rosu, Mastroberardino Taurasi Radici 2007 din Aglianico, soi foarte interesant, adeseri supranumit Barolo al sudului (Italiei) pentru caracterul sau naravas. Un vin din 2007, complex, evolutiv, earthy, suplu si elegant care are inca taninii si aciditatea la cote inalte si care necesita o aerare temeinica. Frumos potential (peste zece ani) si un vin surprinzator de serios si elegant pentru soi si pentru zona in care este produs (Campania). De altfel este un vin etalon, iar producatorul a facut legenda cu el, creand practic DOC-ul respectiv de la zero. Unul dintre cele mai bune vinuri rosii ale targului!

Apoi un Lacryma Christi del Vesuvio de la acelasi producator, mai abordabil fructat si cu clasica nota italiana, savory, tonic-acida pe final. Vinimondo are intotdeauna vinuri interesante la stand si e o oprire obligatorie la orice Goodwine.

 

In final sa nu uit de seminarul organizat de APV Dragasani o initiativa care mi-ar placea sa o vad din ce in ce mai des la Goodwine organizata si de alti producatori (zone viticole) si care este urmatorul pas firesc atat in procesul de maturizare a industriei autohtone de profil cat si de diversificare a Goodwine. In acest sens cred ca ar fi necesara o sala mai bine amenajata si inchisa nu numai cu panouri de plastic, special pentru genul acesta de evenimente de tip workshop.

Oricum cei din Dragasani sunt profund atipici pentru Romania si de dat exemplu pentru faptul ca au reusit sa se organizeze intr-o asociatie care chiar functioneaza si prin care, pe langa interesele si orgoliile locale care sunt normale si inerente mai ales pe la noi, reusesc deja de ani buni sa participe impreuna la Goodwine si sa isi coordoneze eforturile. De asocieri de genul acesta are nevoie vinul romanesc pentru promovare; de unii singuri si aruncand cu laturi peste gardul vecinului nu vom reusi niciodata.

 

Una peste alta industria autohtona de profil sta deja binisor la capitolul calitate. Vinurile sunt in 95% din cazuri corecte, rar mai vezi avioane de doborat de pe cer. Chiar si la preturi am inceput sa coboram in realitate:  incep sa se gaseasca vinuri bune si corecte la preturi normale si competitive cu ce avem pe afara.

Problema de acum inainte va fi cum se va diferentia fiecare si cine va reusi sa produca vinuri cu personalitate, care sa fie capabile sa spuna o poveste. Atat vinul cat si producatorul lui. Din acestia avem deocamdata foarte putini. Dar gandindu-ma cum arata industria acum cativa ani si la cati producatori mici si interesanti au aparut in ultimul timp, am motive sa fiu optimist.

Vom trai si vom degusta!

 

One response so far

One Response to “Blitzkrieg la Goodwine-ul de primavara…”

  1. Cristian. E.on 29 Apr 2014 at 10:57 AM

    Asa este, concurenta dintre ei a lovit in preturi (chiar daca modest) , dar calitatea a crescut ce este un lucru bun pentru clientul final. De la Alcovin mi-a mai placut un Muscat demidulce bine definit , de la Vinarte am remarcat acel acel Negru de Dragasani 2013, iar Feteasca alba de la Serve a fost dementiala si sunt curios pretul la care va fi, probabil in jur de 35-40. Le-a detronat pe cele de la Segarcea, Basilescu si crama Ceptura ce in opinia mea erau cele mai bune FA de pe piata.
    Legat de asociatia din Dragasani eu stiu ca sunt chiar infintati mai demult si participa impreuna la targuri; Stirbey, via sandu, avincis.
    In rest a fost placut, pacat ca mai este mult pana la toamna la urmatorul targ…);

    [Raspunde]

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply