In weekend am participat la Pitesti la o degustare Budureasca, organizata in colaborare cu Ionut. Somelierul Marius Stoica a adus cateva din vinurile aflate in portofoliul producatorului din Dealu Mare despre care o sa va spun pe scurt cateva cuvinte fara sa ma lungesc cu introduceri interminabile (nu ca as face-o de obicei 😀 ):

Chardonnay 2011 un nas expresiv, corect cu fruct copt, exotic si impresii de lemn neintruzive, in nuante de unt, vanilie, toast si alune prajite. Pe palatin dezvolta o corpolenta medie, rotunda, usor cremoasa si o fructuozitate buna cu nuante zemoase, de piersici si caise coapte plus clasicele fructe exotice. Aciditatea medie sustine bine constructia de mai sus, iar tusele tonice din final ajuta la un bun echilibru de ansamblu. Postgust dominat de lemn, cu vanilie si toast. Un vin Bun, cu lemn integrat, in stil New World clasic, de linie.

Oro Manisa Origini 2012 un cupaj (asa scrie pe eticheta, da?) exotic de Chardonnay baricat si Tamaioasa Romaneasca fermentate cu drojdii salbatice. Nas elegant, expresiv, initial inchis si retinut. Se deschide in tuse florale si vag de strugure copt alaturi de nuante de biscuiti cu unt, toast, vanilie si aluzii usor verzi-minerale. Gustativ imbina un corp mediu cu o aciditate bine exprimata, citrica care ii imprima un caracter proaspat si fluent. Nuante de fruct copt insotite de impresii de lime plus un final crocant, usor mineral care completeaza fericit tabloul. Postgust usor scurt si absent, mineral si in tente baricate. Un vin Bun spre Foarte Bun, interesant, exotic prin constructie, idee si alaturarea de soiuri. De baut rece…

Bristena Busuioaca de Bohotin Demidulce 2012

Nas aromat, direct, popular, de struguri copti, dulceag, alaturi de clasicele note de dulceata de trandafiri, busuioc, vata pe bat si ceva adieri de butoi in fundal. Corp prezent pe palatin, cu un zahar sesizabil inca din debut, usor apasator; aceasta si datorita unei aciditati mai reduse care nu face fata zaharului rezidual in anumite momente ale evolutiei. Finalul aduce o tusa amaruie evidenta si impresii usor calde, in clasicele note de serbet de trandafiri. Un vin Acceptabil, intr-un stil dupa care recunosc ca nu ma dau in vant, dar care a frant multe inimi si a multumit multe gusturi de prin preajma la degustarea respectiva.

Noble 5 2011, un cupaj de cinci soiuri cu o poveste siropoasa pe contraeticheta, inspirata parca din “basmele copilariei”, de zici ca e destinat nisei de piata reprezentata de petrecerile de gradinita. Bine, eventual sa il bea parintii acolo. In rest este un vin corect, cu un nas expresiv si fructat (atat fructe rosii cat si negre in prezentari de gemuri si dulceturi) si un baric bine integrat care dezvaluie tuse de vanilie, scortisoara, cacao si piper. Pe palatin este destul de lejer, catifelat, rotund, cu un fruct iarasi bine aspectat, aciditate corecta si o nuanta “savory”, picant-condimentat-ierboasa care il insoteste nederanjant pe aproape toata durata evolutiei si il califica ca un “food-wine” extrem de competent. Final usor amarui-picant si un postgust mediu in nuante prietenoase, fructate.

Un vin Bun, echilibrat, integrat, care ma duce cu gandul la un Chianti mai popular si sunt curios cum vor evolua cele cinci soiuri impreuna.

Cabernet Sauvignon Origini 2011  Visiniu inchis, opac, in tonuri violete, tanar. Nas cu fruct negru concentrat, copt, usor gemos (mure, afine, coacaze spre crème de cassis), adieri florale de violete si impresii baricate bine integrate care ii confera complexitate (piper, vanilie, ciocolata). Prezent pe palatin, inchegat, in tonuri suculente, extractive, dulcege, cu gemuri de prune, dulceturi de coacaze si afine. Aciditate medie, corp usor cremos, tanini prezenti, integrati structurati. Postgust mediu spre lung cu dulceturi zaharisite de visine, fructe confiate si coaja de paine. Un vin Foarte Bun, extractiv, complex, puternic, cu structura, care ofera multe la banii care se cer pe el si cu un cert potential de evolutie in fata. O surpriza placuta, mai ales tinand cont de pret (in jur de 65 de lei in comert?).

In concluzie am avut de-a face cu vinuri corecte, bine lucrate; greu sa le reprosezi ceva in mod deosebit. Problema cu Budureasca din punctul meu de vedere este cumva ciudata: au vinuri bune la preturi relativ ok, dar mi se pare ca nu reusesc sa le impuna pe piata la adevaratul lor potential. Poate e doar o parere a mea.

E un “feeling” ca in bancul acela cu Romania: o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Bine, au vinificator (consultant) cu experienta, unul dintre cei mai buni de pe la noi, dar se pare ca nu este de ajuns atata vreme cat de marketing si “operational” se ocupa “partea romaneasca” a cramei.  Care parte nu pare a avea foarte multa experienta in domeniul vinului…

Atlfel nu imi explic cum poti sa ai un branding atat de amorf si fara o linie clara in care asociezi denumiri dacice de gen Bristena  (da, eticheta aceea arata gen vin personalizat pentru angajatii Rompetrol in scop de a fi oferit la petrecerea de final de an) sau Oro Manisa cu “Noble 5”? De unde pana unde? Apoi nici faptul ca folosesc negru ca si culoare dominanta (in combinatii cu verde pe unele etichete) nu cred ca ii avantajeaza prea mult ca vizibilitate. Si mai sunt si altele…care contribuie toate la un sentiment de lipsa de identitate clara, de personalitate si de mesaj.

Dar pana la urma acestea sunt niste pareri personale si timpul ne va arata daca am avut dreptate sau nu. Totusi uneori imi pare rau de vinuri…pentru ca spre deosebire de altii care nu au vinuri, Budureasca chiar are niste specimene reusite prin portofoliu. Eu intotdeauna i-am vazut pe langa Recas ca stil, potential sau segment de piata vizat si poate ca ar trebui sa ia exemplul acestora aducand si la nivel de management pe cineva in genul dlui Cox care stie cu “ce se mananca” business-ul de vin.

Tags: Bristena, Budureasca, Busuioaca de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Dealu Mare, Noble 5, Origini, Oro Manisa

Trackback URI | Comments RSS