Va prezint astazi o linie de spumante roze cu origini, preturi si pretentii distincte. Sunt trei perspective total diferite asupra aceleiasi nise de piata si surprind extrem de bine microcosmosul si zbaterile exitentiale ce se pot descoperi la nivelul oricarui  segment de pe piata vinului.

Asadar, de la cel  mai ieftin la cel mai scump avem:

 

Lambrusco Rosato Vino Frizzante 2012

 

Achizitionat din Lidl (da am revenit la dragostea dintai, mai ales dupa episodul cu retragerea Lauri si respectul fata de consumator) in cadrul “Saptamanii italiene” alaturi de doua borcanele cu ansoa. 12 lei. Doar vinul. “Cado!”.

Este un IGP Emilia Romagna (e Lambrusco doar), “vintage” si imbuteliat de catre Donelli Spa si cred ca ar fi acelasi cu cel de aici.

 

 

Aspect (Culoare): Rosu cireasa, gen cerasuolo, bule cvasi-inexistente…

 

Nas: Bomboane, usor floral si cu note de dulceturi de fructe rosii (capsuni, fragi?) si tente metallic-artificiale, in genul sucurilor de pe vremea lu’ Nea Nicu.

 

Gust: Corp prezent, senzatii dulcege si jeleuri cu fructe, usor artificial. Zahar evident (e demidulce) dar nederanjant, aciditate ok, echilibrat, intepator si proaspat. Postgust scurt, aproape inexistent.

 

Este cel mai apropiat spumant de conceptul sampaniei de copii din cate am incercat pana acum. Un vin dealtfel Acceptabil, fara defecte evidente, dar si fara pretentii deosebite si greu de luat in serios…De aici si farmecul lui de fapt. La 12 lei, RPC Acceptabil. La noi de banii astia iei vin (spumos?) umflat cu pompa…Dorato parca era mai ieftin? 😀

 

 

 

Jacob’s Creek Sparkling Rose NV

 

 

Aspect (Culoare): Roz de gref rosu, intens, pigmentat si cu o perlatie corecta, corespunzatoare.

 

Nas: Intensitate medie spre ridicata, in principal cu fructe rosii (capsuni, zmeura) si negre, dar si cu vagi aluzii de biscuiti, drojdii si tuse citrice. O adiere de bomboane, de fruct copt, dar nu atat de pregnant ca la cel de sus. Corect, popular, dar cu mic un “twist” de Champagne care ii da o nota deosebita.

 

Gust: Plin, corpolenta medie, impresii dulcege in debut, cu mult fruct rosu copt (aceleasi capsuni din nas) urmate insa de aluzii proaspete, citrice, de gref rosu si lamaie. Aciditate chiar buna care reuseste sa echilibreze corpul si fructul persistent, vinul terminand chiar proaspat si citric. Final scurt, crocant, vag mineral si fructat.

 

Un spumant din Australia, realizat cel mai probabil prin fermentare in sticla (“transfer method” ca e mai ieftina, nu “traditional method”) si imprumuntand cumva din caracterul unei Champagne veritabile, fara a se ridica insa la rafinamentul si eleganta acesteia. Asa cum este de asteptat mult mai bombastic si incarcat de arome, chestie care pe la noi este intotdeauna un plus.

 

Pe scurt, “este ce trebuie”, adica un spumant Bun, “reliable” si foarte important la un pret atractiv (in jur de 40 de lei prin online). Tinand cont de ceea ce ofera, RPC Foarte bun.

 

 

 

G.H. Mumm Brut Rose NV

 

Trecem la liga superioara unde pana una alta, datorita (si) unui marketing de manual si de exceptie, spumantele din Champagne (deja alaturarea aceasta de termeni mi se pare un pic degradanta si peiorativa pentru zona respectiva)  joaca intr-o liga proprie. Asadar:

 

Aspect (Culoare): Roz usor pal, somon, dar destul de pigmentat. Un perlaj intens, fin si consistent readuce in prim plan pedigree-ul bauturii din pahar.

 

Nas: Surprinzator de fructata si “in your face” pentru o sampanie, pastrandu-si insa eleganta si aratandu-si clasa. Note de fructe rosii coapte (capsuni, zmeura) dulci, vanilate, alaturi de tuse de pepene verde si senzatii citrice elegante. Impresiile de drojdie si briosa din fundal completeaza in mod fericit un tablou pictat in culori vii, atragatoare si usor cam moderne.

 

Gust: Prezenta pe palatin, fara a parea nici un moment grea; salvata de spuma catifelata si de o nota minerala racoritoare. Impresii fructate evidente, in registri asemanatori celor din nas si o aciditate citrica, proaspata si usor amaruie. Desi este construita intr-un stil mai greu si puternic, isi arata clasa si rafinamentul. Final mineral si un postgust racoritor, cu fructe rosii si o usoara nota de vanilie.

 

Un vin Foarte Bun, intr-un stil mai “apasat” si incarcat. Personal prefer Billecart-Salmon Rose, care  pentru mine are un plus de eleganta, rafinament si prospetime, dar e o chestiune de gusturi. Costa in jur de 250 de lei, dar am convenit deja ca nu discutam de RPC la sampanii, fiind un concept inutil in context. Mai ales la cele rose…

 

 

Asadar cele trei vinuri de mai sus acopera cu succes atat extremele cat si mijlocul nisei de piata pe care evolueaza. Adica cea a spumantelor rose. Pe de o parte avem o licoare ieftina, fara pretentii, importata si distribuita printr-un mare lant de supermaketuri; la celalalta extrema figurand un produs premium, la care s-a investit enorm in imagine si marketing, cu canale de distributie specializate si pretentii pe masura. Intre ele gasim un vin mediu, bun, de zi cu zi, care se achita cu succes de sarcini fara sa dezamageasca, dar si fara sa impresioneze. A “workhorse” cum ar spune englezii…

 

Pretul vine sa confime discrepanta de paradigma dintre cele doua extreme de mai sus: in cazul sampaniei e cam de 20 de ori mai mare decat la Lambrusco…Si atunci ce cumparam? Merita pretul acela mare?

 

Well..asta este o intrebare dificila…”merita” e un concept care tine de valoarea pe care o percepe fiecare client. Si deja aici, cand am zis percepe, sunt pe un teren cu nisipuri miscatoare. “Beauty is in the eye of the beholder”. La fel si cu valoarea… Pentru unii e de neconceput sa fie “surprinsi” cu un vin de 12 lei din Lidl pe masa, pentru altii e de neconceput cum o sticla de vin (doar 0.75 ml?) ar putea costa o treime din salariu minim pe economie.

 

Asa ca in cazul de fata extemele nu se atrag si fiecare evolueaza in lumea proprie. Sampania in cea plina de bling-bling si probleme existentiale legate de imaginea personala, de ce “este la moda” si  de statut social; Lambrusco in cea mult mai reala si marcata de chestii mai profane care tin de buget si de “cosul zilnic”.

 

In cazul meu valoarea sta exact intre cele doua extreme, spumantul australian livrand indeajuns de mult pentru banii ceruti incat sa ma convinga.

Si asta nu ar trebui sa surprinda pentru ca a fost creat si construit special pentru asa ceva. E Lume Noua doar…  “Value for money”, nu?

 

Tags: Champagne, GH Mumm, Jacob's Creek Rose, Lambrusco Frizzante, Lidl, Sampanie, Spumant

Trackback URI | Comments RSS