Mar 05 2014
Davino la extreme: Domaine Ceptura Rouge si Faurar Rosu de Ceptura 2010
Bine, stiu, nu sunt chiar extremele…mai exista (de fapt a existat ca nu stiu daca mai e prin comert) BiB-ul si Flamboyant. Dar acelea sunt chiar extreme si nu e relevant ca intr-o serie sa compari exceptiile. De fapt si la statistica se elimina extremele ca sa poti obtine o imagine cat mai relevanta asupra fenomenului studiat. Chestie imprumutata si la evaluarea vinurilor prin concursuri din ce stiu.
Asadar avem fata in fata gama “low”, de intrare si gama “high-mainstream” a celebrului (la noi) producator. De fapt si aici e o precizare de facut pentru ca Faurar nu e demn de a impartasi brandul Davino, el fiind produs “doar” de Unicom Production SRL. Nu ca Davino ar fi produs de altcineva, dar in cazul lor experienta ne invata ca nuantele conteaza...:)
Asadar sa incepem cu “ruda mai saraca” careia ii zice pe romaneste:
Faurar Rosu de Ceptura 2010 (M+CS+FN)
Aspect (Culoare): Rosu visiniu, usor opac, clar
Nas: Intensitate medie, fruct negru si rosu copt (prune, visine, mure, coacaze), usor gemos si cu nuante de lichior, in declinari simple, directe. Impresii verzi, vegetale, de ardei si nuante condimentate de piper negru, scortisoara. Simplu, curat, usor afectat de trecerea timpului, cu o tenta vag oxidativa in fundal. Probabil si de la pastrare, eu l-am baut intr-un restaurant din Pitesti.
Gust: Atac cu o corpolenta medie, aciditate buna, echilibrat, evolueaza in nuante picante si de dulceturi de fructe, neasteptat de vioi si structurat pentru intervalul de pret in care se afla. Tanini moi, dar prezenti, imprimand o idee de seriozitate pe final si un postgust mediu, asociind tuse picant-amarui cu nuante calde, de gemuri si dulceturi de fructe.
Un vin Bun, in jurul pragului de 80 de puncte, care se tine inca bine; cu o expresie chiar usor serioasa tinand cont de banii care se cer pe el. A jucat excelent rolul de “food-wine” alaturi de un ciolan de porc la cuptor, sagetile condimentat-picante complimentand cu succes carnea satioasa. RPC Bun la aprox. 20-22 de lei cat este prin piata (bine versiunile mai noi).
Si acum despre rubedenia burgheza, mai bogata, cu o denumire frantuzita care face insa trimitere la aceleasi toponimii, invocand pedigree-ul comun:
DAVINO Domaine Ceptura Rouge 2010 (FN+M+CS)
Aspect (Culoare): Visiniu intens, stralucitor, de granat.
Nas: initial inchis, evaziv, cu note preponderant de lemn, condimentate, asociate cu ceva fruct negru din categoria afinelor, murelor si prunelor uscate. Dupa o aerare temeinica, imperios necesara, se deschide intr-un evantai de fructe proaspete, rosii si negre de la visine la prune coapte, cirese amare si coacaze negre. Complex, structurat cu aluzii initiale de ciocolata neagra, scortisoara si stafide evolueaza treptat spre tuse de grafit, nucsoara si violete, conturand unul dintre cele mai elegante si expresive “nasuri” pe care le-am intalnit la un DCR, unde eram obisnuit cu un registru mult mai concentrat, opulent, carnos si extractiv. O surpriza placuta!
Gust: eleganta si subtilitatea din nas se pastreaza si la nivel gustativ, vinul dezvaluind un corp mediu, unduitor, cu o senzatie de lejeritate pe alocuri socanta (ma repet, pentru un DCR). Aciditatea ia fata extractului si concentrarii, care desi sunt acolo nu sar in fata, iar vinul curge intr-o impletire eleganta de aluzii fructate (mai ales fructe rosii, dar si negre) si de condimente, care se dezvaluie in cadre succesive de o cursivitate surprinzatoare. Taninii fermi si structurati din final ma rup din reverie si imi (re)aduc aminte ca am in fata un vin tanar, cu un viitor interesant. Postgust lung, evolutiv, in nuante expresive de fructe proaspete si condiment.
Ei bine, Davino “did it”. Au facut un vin care sa placa si celor care iubesc eleganta si subtilitatea in detrimentul puterii si concentrarii. E dificil sa faci genul asta de vin in stil “putere in manusa de catifea” si e ireal unde se afla cei 14,6 % alcool mentionati pe eticheta.
Pentru mine vinul este unul Foarte Bun spre Excelent, in jurul barierei de 90 de puncte, intr-un stil care imi merge la suflet. Cuvee Charlotte de la SERVE, din acelasi an, e si mai ludic, subtil si diafan, intr-un maniera care duce aminte de un Pinot Noir mai serios, dar acolo este o rafinare a stilului care l-a consacrat si de aceea “manusa” pare si mai catifelata. Placerea care deriva din cel de fata vine tocmai din abordarea surprinzatoare si total diferita de ceea ce ne-a obisnuit Davino pe aceasta gama pana acum. Este mai rafinat, feminin, elegant si expresiv asa cum remarca si colegul Ciprian de curand.
Sunt curios daca DCR 2011 va confirma o schimbare de stil sau cel de fata a fost doar un capriciu de moment ingaduit si de conditiile anului.
