Va prezint astazi ultimul episod din seria “De ce este scump vinul importat in Romania…”. Pana acum am publicat raspunsurile primite de la dl Cox si de la dl Butuc in ceea ce priveste factorii cu impact asupra preturilor vinurilor straine aduse la noi.

Astazi va prezint parerea unuia dintre importatorii cu un portofoliul foarte divers si interesant, mai ales sub aspectul calitatii cramelor pe care le reprezinta si a unui confrate de blogosfera care in acelasi timp este proprietar de magazin (Goodpoint) si importator de vinuri, Razvan Avram (Paharnicul).

Asadar sa o luam cu inceputul:

Vinimondo are experienta de 5 ani pe piata de vinuri din Romania si se orienteaza exclusiv spre segmentul HORECA. In 2009 Vinimondo Import s-a alaturat grupului Cristalex (importator exclusiv de bauturi spirtoase premium pentru piata din Romania) – Probrands (infiintata in 2003, importator exclusiv pentru piata din Romania pentru: Illy caffe, ITACA, Dammann and Monbana).

In ceea ce priveste vinul, portofoliul acestora este foarte divers; mai ales la capitolul vinuri din Italia, fiind promovate crame renumite din aproape toate regiunile Peninsulei.  In plus, in privinta preturilor, din ce stiu eu, “nu sar calul” cu adaosurile. Asadar:

1. De ce majoritatea vinurilor straine din Romania ajung sa coste mai mult importate pe filiera clasica decat cumparate direct de afara de catre consumatori? Care sunt factorii care contribuie la aceasta situatie?

Un aspect important in realizarea portofoliului importatorilor il reprezinta destinatia produselor. Atat pe plan international cat si la nivel national prima clasificare o reprezinta segmentarea pietei conform careia media de pret la nivel international este in stransa interactiune.
Este adevarat ca daca in discutie sunt unele vinuri italienesti exista o diferenta a pretului ca urmare a politicii de pret practicate de fiecare producator.

Revenind la primul paragraf este important sa facem comparatii cu vinurii ce au aceeasi destinatie, indiferent de tara de vanzare, intrucat daca acelasi vin se regaseste in unele tari ca optiune propusa consmatorilor in rafturile segmentului Key Account, pe cand in altele ca si parte componenta a meniurilor restaurantelor, desiguri vor fi diferente semnificative de pret.

Un importator asigura continuitate in vanzarea vinurilor din portofoliu, asadar costul transportului, taxelor, sustinerea stocurilor, distributia si promovarea sunt costuri ce vor fi acoperite din calculatia pretului, prin conditia de eficienta a mentinerii si dezvoltarii activitatii.

 2. Care credeti ca este viitorul importurilor de vin in Romania ? Sub ce forma se vor dezvolta?

Piata din Romania este intr-o continua dezvoltare intrucat consumatorul final devine mai selectiv cu privire la modul de alegere a preparatelor cat si selectia bauturilor ce vin in completarea meniului culinar motiv pentru care aceasta deschidere ne determina sa observam interesul partenerilor de a veni cu echilibru si totodata cu diversitate

Razvan m-a ajutat cu o scurta detaliere a costurilor pe care un importator le suporta atunci cand alege sa deruleze o astfel de operatiune, tinand sa precizeze ca acestea nu sunt nici pe departe o justificare pentru adaosurile exagerate care le practica unii pe piata authotona. Asadar:

“Hai s-o luam sistematic cu preturile importurilor:

1. Daca vinurile sunt din UE nu exista nici un fel de taxe vamale si nici TVA de plata cand le aduci. TVA-ul il datorezi integral statului roman, in momentul in care facturezi catre clientul final. Practic ori aduci marfa de la Marsilia ori de la Timisoara e una si aceeasi chestie (de aia se si numesc “tranzactii intracomunitare” si nu “operatiuni de import”). Asta nu inseamna ca nu exista si alte costuri:

-costuri cu vama din RO (pentru obtinerea autoriazatiilor de import, pentru prelungirea anuala a autorizatiilor si pentru “protectie”). O parte din costuri sunt la alb, alta, evident, la negru (grosul).

-costuri de transport extern (unitatea de masura nu e cutia ci euro-paletul de 6-700 de sticle, practic nu importa nimeni sub 1 palet)

-costuri de depozitare (trebuie sa ai un depozit fizic in RO, autorizat de vama)

-costuri de comunicatii (cu cetatenii din Franta, Spania, Germania, etc. trebuie sa vorbesti si la telefon ca nu merge treaba doar pe mail cum ti-ai putea inchipui )

-costuri cu stocurile (nu poti vinde totul instantaneu si banii bagati in stoc “te costa”, mai ales daca sunt dintr-o linie de credit obtinuta de la o banca – situatie standard)

-costurile de marketing/promovare/sampling (pot varia de la nimic pana la foarte mult, depinde de faza de dezvoltare a operatiunii)

-costurile de transport intern (de la depozitul din RO pana la clientul final marfa nu zboara singura)

-costuri cu personalul de vanzare (cineva trebuie sa si vanda si nimeni nu prea vrea s-o faca pe gratis)

La spumantele din UE se adauga o acciza de aproximativ 2-3% (e un algoritm mai complicat de calcul, care nu tine cont de pret)

2. Daca vinurile nu sunt din UE (astea sunt adevaratele importuri) se platesc taxe vamale (depinde de acordul comercial al Romaniei cu statul respectiv) + TVA integral in vama.

Desigur ca toate costurile de mai sus se pastreaza si, eventual, se maresc deoarece comunicatiile sunt mai scumpe, stocurile mai mari si spagile in vama (mult) mai mari – de-abia in acest caz te au vamesii cu adevarat la mana si iti frig ficatii cum stiu ei mai bine. Eu nu fac asemenea operatiuni si ii compatimesc sincer pe cei care sunt obligati sa le faca.

P.S.: in teorie, adaosul fata de pretul ex-works ar trebui sa acopere toate costurile enumerate mai sus si sa mai si ramana ceva pentru cel care face importul.”

Tags: Goodpoint, Vinimondo, Vinuri Import

Trackback URI | Comments RSS