Mai mult ca sigur daca frecventati blogosfera de vin autohtona nu se poate sa nu fi auzit sau citit pana acum despre noile vinuri, editia 2013, de la InterVitt (Crama Voievodului). Vinificate de Gabi Lacureanu, cel pe care multi il cunosc prin intermediul vinurilor elaborate in trecut pentru Crama Basilescu.

Pentru ca scriu la spartul targului, am privilegiul de a nu mai relua si povesti inca o data, folosind cuvinte mestesugite fiecare vin.

De fapt ce va pot spune sunt impresii despre niste vinuri pe care nu o sa le puteti bea in acest stadiu (desi mi-ar placea sa vad vinuri de genul acesta imbuteliate pentru public) si care (prin bunavointa lui Gabi) intra cumva in sfera filozofiei degustarilor en-primeur.

Ce pot sa va spun insa cu siguranta este ca una din curiozitatile mele personale era daca se pot face albe decente in zona respectiva, unde soarele si caldura excesiva au tendinta sa supracoaca strugurii si sa „omoare” aciditatea, in detrimentul acumularilor de zahar si in ultima instanta a alcoolului.

Iar raspunsul este un da sanatos, Gabi a reusit sa scoata “o linie” de albe echilibrate si perfect abordabile, cel putin in faza beta in care le-am degustat eu.

Din partea mea un plus pentru Feteasca Regala (intr-un stil aromat, bombastic care seamana cu chestii scumpe de la Recas), urmata in topul preferintelor personale de Riesling Italian (eu prefer vinurile mai crocante, verzi, retinute si aici probabil il ajuta aciditatea nativa), Chardonnay (simplu, nebaricat, direct si proaspat) si Sauvingon Blanc (care nu are o problema pe care sa i-o imput in mod deosebit, este un Sauvignon corect, de climat mai cald, mai corpolent si usor fructat). Daca vreti sa aflati mai multe detalii despre fiecare puteti apela cu incredere la George, Bogdan sau Ciprian, impresiile lor corespund in mare parte cu ale mele.

Credit @http://cipwine.blogspot.ro/

In afara de vinurile enumerate mai sus au mai existat un Rose din Pinot Noir (pe care nu am avut inca dispozitia necesara si festiv-ludica sa il deschid) plus o surpriza de senzatie pentru mine (dar si pentru ceilalti se pare) si anume o Cramposie Selectionata.

Bun! Mi se intampla destul de rar sa ma entuziasmez in fata unui vin si mai ales a unuia romanesc. Si asta nu pentru ca in mod nativ, cum ar crede unii, stramb din nas la tot ce este autohton, ci pentru ca nu prea avem prea multe vinuri “entuziasmante” prin piata la ora actuala…

Cel de fata insa este unul dintre putinele vinuri romanesti cu “wow factor”.

Inainte sa o gust pe cea amintita mai sus, pentru mine capitolul Cramposie in Romania cuprindea urmatoarele subcapitole:

–         cea de la Stirbey, eleganta, proaspata, crocanta, minerala; etalonul personal in materie,

–         cea de la M1.Crama Atelier (care atentie e Cramposie simpla, nu Selectionata) cu un nas foarte aromat si exotic, dar cu un gust mai corpolent, usor diluat, fara intensitate, usor fada,

–         cea de la Via Sandu, deschisa, directa, corecta, fara complicatii, de cursa lunga si prietenoasa la pret,

–         cea de la Crama Isarescu facuta pe modelul “popular”, rustic unde mai scapa cate un miros de doaga uneori, pe unele loturi,

–         cea de la Avincis buna, in perfectionare vizibila de la an de an,

–         cea la InterVitt (Nobilitas) incercata de curand, fara an de recolta pe ea (am inteles ca este 2012), echilibrata, cu un nas proaspat,  floral si usor dulce, cu fructe parguite si un gust plin, zemos, de fruct copt, echilibrat de o aciditate corecta, in tente citrice. Un vin bun mai ales la banii care se cer pe ea prin hypermarket-uri (in jur de 23 de lei?) care imparte partial, dar evident, o parte din ADN cu cea de fata.

Aceasta insa introduce o noua dimensiune in capitolul de mai sus, aceea a structurii si “seriozitatii”, demne de soiuri mult mai titrate. Pentru ca dincolo de notele fructate, uneori exuberante din nas ceea ce m-a surprins placut la vinul respectiv a fost concentrarea, coloana si densitatea de monolit, socanta penttru o „tarancuta care place la boieri”. Cea de fata nu este o tarancuta deloc, este mai degraba o vaduva de razboi care pare ca a crescut singura 7 copii si s-a calit de-a lungul vietii, fara sa isi piarda caracterul puternic si farmecul din tinerete. Nu are nimic ludic, jucaus in ea. Este de o fermitate si determinare gen Vitoria Lipan…

La final sa incerc sa va raspund la intrebarea clasica pe care am primit-o si pe Facebook si pe care existential mi-am pus-o si eu dupa ce am baut vinul de mai sus: „E mai buna decat cea de la Stirbey?”. Iar raspunsul este: „Incomparabil”. Nu incomparabil mai buna, ci pur si simplu incomparabil. De ce? Pentru ca:

1. aici avem de a face cu un vin aflat inca in proces „de fabricatie”, pe banda de productie (e drept cam pe la capatul ei). Pe cand la Stirbey avem ca referinta un produs finit care in plus confirma de cativa ani buni prin stil si constanta. Deci am compara mere cu pere.
2. Daca ar fi sa le comparam, prin absurd, cea de fata este obtinuta din ce am auzit de pe niste vii vechi si este in totala antiteza ca si stil cu cea de la Stirbey. Cred ca putini sunt cei carora le-ar place amandoua, iar eu sunt unul dintre ei. Nu pentru ca as fi vreun „deosebit”, aflat deasupra muritorilor de rand, ci pentru ca sunt doua variante extrem de reusite ale unui soi care mi se pare din ce in mai subestimat pe la noi si care de abia acum incepe sa isi arate adevaratul potential. Iar chestia asta ma bucura nespus. Ca si vinul de  mai sus dealtfel…

P.S. Sunt foarte de curios cum va arata produsul final cand va ajunge pe rafturile magazinelor. Cu siguranta va tin la curent!

Tags: Cramposie Selectionata, Gabi Lacureanu, Intervitt, Nobilitas

Trackback URI | Comments RSS