O sa va vorbesc astazi despre un incident care nu mi s-a mai intamplat demult cu un vin romanesc. Ieri dupa ce am aflat de pe Facebook ca avem la promotie in Lidl Lauri Cuvee Aliman de la Alira la “numai” 24.99 lei am dat o fuga in numitul magazin sa imi procur una bucata sticla.

Mai intai un scurt preambul despre prezentare:

Avem in fata o forma de etichetare all-inclusive, in care parca s-a pus cate ceva pentru fiecare. Scrie si Romania, scrie si Cuvee, scrie si Lauri (ba chiar de doua ori), avem si text duios, avem si o coroana (presupun de lauri, nu?). Nu stiu ce mai putea fi inghesuit pe acolo, cele de la Segarcea, in acelasi stil, par chiar aerisite. Executia si materialul sunt insa de calitate, sticla de asemenea si in afara de sentimentul usor kitschos prezentarea e peste nivelul vinurilor de 25 de lei de pe la noi. Dar pacatuieste prin exces.

Prezentarea ca prezentarea, dar textul care explica conceptul pe care se sprijina eticheta de fata este sublim. E „new entry” direct in top la capitolul sentimentalisme, aberatii, colaje, etc. Cu siguranta opera a mai multor autori care si-au adus toti prinosul de cunostinte la realizarea eseului respectiv, personal imi trezeste un sentiment ciudat, de neputinta asociata cu resemnarea.

Pe scurt, se spune acolo ca publicul tinta al vinului este varza, de abia supravietuieste in lupta cu viata, sta la table cu vecinii, bea cu rudele care vin in vizita (atentie ale nevestei, da?), isi bate covoarele, isi zugraveste singur camara (WTF?), nu poate sa tina discursuri ample si coerente in fata soacrei (apropo cine si-ar dori asa ceva?), este frustrat ca nu a devenit ce si-a dorit sa fie (in copilarie, in adolescenta, sau cand viseaza uitandu-se la BMW-ul vecinului), nu a scris o poezie nici cand facea curte nevestei (sic!) si alte esecuri, lamentari si tanguieli de toate cele.

Cine a conceput textul respectiv ori are o imaginatie demna de intreprinderi mai marete (scenarist pentru “Las Fierbinti”?) ori pur si simplu si-a povestit inconstient viata. Si aflam cu aceasta ocazie ca uraste rudele nevestei,  ca are probleme de comunicare cu soacra, ca nu este ce si-a dorit sa fie (dar inca mai viseaza), ca isi bate singur covoarele (probabil si altceva) si isi zugraveste solo camara, ca nu e genul poetic, ca a avut probleme si a ramas cu sechele de la examenul de permis auto, etc.

Pana la urma se contureaza incet-incet portretul robot al romanului tipic, descris insa in toata splendoarea decaderii si promiscuitatii in care se afla si in care l-a adus societatea si „existenta dura”. 

Si ce ii trebuie lui in ipostaza respectiva, nenorocit si fara perspective cum este? O sticla de vin si o cununa de lauri pentru toate chestiile normale de mai sus pe care le face. Se mai putea aminti ragaitul de la bere, spartul semintelor, uitatul pe Taraf TV,  etc.

Si de ce merita el asta? Logica autorului este ca ca asa in mizerie cum este, el este un supererou, doar pentru ca supravietuieste de pe o zi pe alta. Si pentru asta nu merita sa evolueze, dar merita drept premiu ceva alcool si o cununa de lauri stilizata pe o sticla.

Magistral…sincer spotul celor de Samburesti e apa de ploaie fata de lucratura de fata. Aici avem imbinate cu finete psihologia omului de rand, „flori de mucegai” argheziene, parabole gen Kafka si o pendulare hipnotizanta intre poezie si viata obisnuita, de muncitor necalificat, intre real si imaginar. Toate intr-o insiruire presarata cu repetitii si de o lipsa de coerenta abracadabranta. Textul s-a nascut insa fecund si plin de intelesuri. E un labirint pe care il poti parcurge de sute de ori si mintea sa iti alunece de fiecare data in alte cotloane intunecate si nebanuite ale mintii autorului. MAGISTRAL!

Dar stiti care este bomboana de pe coliva? Ca toata nebunia aceasta de concepte si idei insiruite fara nici o logica aparenta si cu o finalitatea indoielnica, de a lingusi orgoliul omul de rand (care imi aduce aminte de defunctul OTV), a castigat, tineti-va bine, premiul pentru “cea mai frumoasa poveste care a stat la baza unei etichete” de vin in cadrul Premiilor de Excelenta Vinul.ro. Acordat de IPPU, adica firma din linkul de mai sus care se ocupa, ati ghicit, exact cu etichete de vin. Superb!

Adevarul e ca sincer si eu le-as fi dat premiul acela doar si pentru textul respectiv. O opera de asemenea calibru nu merita sa cada prada uitarii si trebuie scoasa la lumina si pusa pe un piedestal. Chiar sunt curios dintre ce or fi avut de ales? Macho de la Vincon, textele de la Cotnari? Dacii cu rose-ul?

Oricum singurul care merita sa culeaga laurii in toata afacerea asta este autorul.  Serios…Sau autorii…ca textul pare prea complex, derutant si incoerent ca sa fie scris de o singura persona. Sau cine stie…

Si ajungem din pacate si la vin:

Aspect(Culoare): rosu deschis, de cireasa, tern, fara stralucire cu aluzii oxidate, caramizii in margini, usor tulbure. Sticla prezinta depuneri masive pe peretii interiori (dupa cum se vede si din pozele de mai jos) si vinul prezinta numeroase particule in suspensie.

Nas: inchis, de mucegai, oua clocite si mercaptani plus impresii oxidate, madeirizate cand se mai aereaza. Tuse puternice, ascutite, de lichioruri, visinate, fructe confiate si supracoapte. Eu il caracterizez ca un nas scoala in sens “faulty”, cu defect (refermentare?)…

Gust: initial plin, cu corp pronuntat, evolutie pe palatin in impresii subtiate, de Porto, oxidat-alcoolice, fara prospetime si fara urma de fruct. Plat, amar, sters, descarnat si cu tanini scheletici, aspri, care bantuie partea a doua  evolutiei. Alcool evident pe final. Postgust cu gemuri de fructe afumate si coaja de paine arsa.

De nebaut, sticla de fata clar are probleme majore si e de dus la OPC. Nu stiu daca toate sticlele sunt asa (chiar as vrea sa aflu mai multe impresii). Dar daca asa e tot parerea mea ca este cazul sa se retraga tot lotul de la comercializare.
Cea de fata asa s-a prezentat si am pastrat si o mostra separat intr-o sticla de 250 ml pentru referinta.  Asemenea produs este insultator pentru consumatori si banii lor si repet, as fi curios daca si altii gasesc acelasi lucru in sticla.
Eu unul nu credeam ca mai exista prin comertul autohton in anul de gratie 2014 vinuri de genul acesta si singurul motiv pentru care nu regret banii dati pe el este ca pot sa ii informez si pe altii cu privire la ce am gasit in sticla.

Prezentarea, (asa cum este) a costat probabil ceva bani si este mult peste licoarea din sticla. Dupa atata sfortare cu textul si cu eticheta recunosc ca  m-as fi asteptat sa fie ceva mai bun. In schimb nu a fost nici macar baubil.

Dar pana la urma cadreaza bine cu “povestea” de mai sus: cand esti un amarat fara perspective, ca sa te crezi erou iti ajunge si o cununa de buruieni, facute din gardul viu din fata blocului. Nu iti trebuie neaparat Lauri…

Si apoi ma gandesc ca mai lipseste o silaba si totul capata un alt inteles: Lau(ta)ri!

P.S. I: Se pare ca si la Premiile de Excelenta Vinul.ro “fratele” de gama al celui de mai sus (Cuvee Rasova) a primit de la Cosmin 40 de puncte. Deci ceva se intampla in familie…

P.S. II: Cei care nu au inteles ce am vrut sa spun in pamfletul din prima parte de mai sus sa nu isi faca probleme. Tocmai s-a creat un vin special pentru ei…supereroii de langa noi.

 P.S. III: Continuarea povestii si “happy ending”-ul aici si aici.

  Si niste poze elocvente despre cum se prezinta vinul:

Zonele negre sunt depuneri pe interiorul sticlei. Au fost mai multe dar s-au mai dizolvat in vin.

Tags: Alira, Cuvee Aliman, Lauri

Trackback URI | Comments RSS