Am avut ocazia in weekend-ul care a trecut sa ma intalnesc pentru prima data cu vinurile produse de Familia Hetei, celalalt producator din Beltiug care are cat de cat vizibilitate la nivel national, in afara de Nachbil. Sunt sigur ca in zona sunt o sumedenie de producatori mici cu vinuri bune, dar, din pacate, distanta pana la noi, in sud, peste Carpati, este greu de parcurs. La propriu, dar mai ales la figurat, tara fiind adesea o piata mult prea mare pentru producatorii mici si fara bugete generoase de marketing si promovare.Revin…

 

Weekend-ul trecut zic am incercat alaturi de Ionut trei vinuri de la crama mai sus amintita. O scurta privire pe harta ne spune ca Beltiug-ul este una dintre cele mai nordice zone viticole din tara noastra. Asta aduce cu sine apanajul unui climat mai racoros, care imprima vinurilor un caracter mai lejer, suplu, proaspat si fructat. In primul rand fata de suratele lor de prin sud, unde soarele ajuta (de obicei) la o coacere mai temeinica, contribuie la grade alcoolice mai ridicate si la fel de fel de gemuri si dulceturi prin vinuri (mai ales daca producatorii asteapta supracoacerea strugurilor).

 

La ora actuala pe gusturile publicului roman (minoritatea care bea vin sec) cred ca sunt mai mult acestea din urma. Motivele nu le mai enumar, dar le intuiti din descrierea de mai sus. Eu fiind insa mai tot timpul impotriva curentului (autohton) prefer prima categorie, tot din motivele expuse mai sus. Cam asta ar fi pe scurt partea de “cool climate”.

 

Nu am facut un secret niciodata din faptul ca imi plac cramele mici, producatorii “traditionali”, apropiati de vie si de vin, cumva in detrimentul celor de masa, care isi numara vinul produs in vagoane. Daca la ora actuala Romania viticola isi gaseste cu greu identitatea, cred ca lipsa acestor producatori mici, locali, cu traditie, este unul din principalele motive.

 

ffsd

 Tot etosul vinului este creat si mentinut in viata in primul rand de ei, fiind un fel de IMM-uri traditionale pentru industrie. Pentru un „winegeek” ca mine, ei sunt sursa celor mai interesante povesti si celor mai neobisnuite vinuri. Asa ca de fiecare data cand aud de cate o afacere de familie care se ocupa cu vin si care reuseste cat de cat sa patrunda pe piata,  ma gandesc ca razboiul nu este pierdut si inca avem sanse sa dezvoltam un segment consistent si divers de crame mici si interesante. In rest recunosc ca nu am avut ocazia sa ii cunosc personal, dar doar si pentru cele spuse mai sus, ii consider “cool people”. Ca de altfel pe toti producatorii mici care se incearca cu incapatanare si pasiune sa isi gaseasca locul in galaxia vinului. Productori de la noi sau de aiurea…

 

Si am ajuns in sfarsit si la subiect: „cool wines”. De ce “cool wines”? Atat pentru ca provin dintr-un „cool climate” cat si pentru ca sunt diferite de linia clasica, comerciala, mult folosita pe la noi. Au ceva al lor, care le deosebeste de „mainstream”-ul pietei. Si chiar daca eu m-as insela si nu ar avea, probabil  „povestea”, zona indepartata (de mine) si cantitatile limitate insufla un asemenea sentiment cand le incerci. Toate sunt IG Dealurile Crisanei si sunt impartite simplu pe doua game: Selectia Familiei si Rezerva Familiei. Simplu, curat si clar. Ca si tot “brading”-ul lor de altfel. Asadar:

 

Chardonnay Barrique Rezerva Familiei (11.5 %), sticla nr. 263 din 1002 (este ca suna „geeky”?):

 

Aspect (Culoare): galben deschis, irizatii tinere, verzui

 

Nas: Impresii de unt, vanilie si fruct copt unite intr-o patiserie gen tarta cu banane, spre aspecte de croissant. Note usor citrice, minerale si picante in fundal, elegant, expresiv, nimic fortat sau artificial.

 

Gust: Neasteptat de suplu si diafan pe palatin, mai ales dupa impresiile din nas. Aciditatea foarte bine exprimata ii confera o lejeritate de invidiat pentru un Chardonnay baricat. Dezvolta note de fruct copt (banane, pere parguite, caise, piersici) si tuse picant-citrice in partea a doua a evolutiei. Final tonic-mineral, intepator, proaspat, urmat de un postgust intens, de unt, de parca tocmai ai muscat dintr-un croissant frantuzesc, evoluand apoi spre tente mineral-citrice.

 

Per ansamblu, eu care nu sunt un pasionat al Chardonnay-urilor baricate, ma declar un fan al celui de fata, facut intr-o maniera lejera, proaspata, eleganta. Totul este acum la locul lui Bogdan, alcoolul este mentinut jos, lemnul nu este foarte intruziv (dar se simte) si vinul m-a dus cu gandul la un Chablis baricat, dintr-un an mai cald. Bun spre Foarte Bun, pret 42 de lei pe care ii merita. RPC Acceptabil.

 

 

Feteasca Neagra Selectia Familiei 2011 (13.5%)

 

Aspect (Culoare): Rubiniu deschis, de cireasa coapta, semitransparent, tanar cu aluzii violet.

 

Nas: Initial retinut, in tuse inchise, picante, de piper negru si anason, se deschide rapid spre tonuri de fructe negre (da, are si prune uscate), cirese/visine confiate si  aluzii gurmande, provensale, de filet de ansoa si ierburi uscate. Simplu si direct.

 

Gust: Proaspat, lejer, cu aciditate in prim plan evolueaza usor pe palatin fara sa indemne prea mult la revelatii. Subtire, cursiv, in tonuri picant-condimentate, cu fructul pe planul doi si cu tanini vizibili, usor aspri pe final. Postgust scurt spre mediu, in tuse tonic-„savory”.

 

Un vin Acceptabil spre Bun, direct, in care aciditatea primeaza si care „cere” mancare. „Food wine” clasic, lejer, abordabil. Pret 34 de lei, corect. RPC Acceptabil.

 

 

Merlot (50%), Syrah (30%), Feteasca Neagra (20%) Rezerva Familiei (13%), sticla 986 din 1992 

 

Aspect (Culoare): Visina coapta, semitransparent, fara pigmentari excesive

 

Nas: intensitate medie cu impresii evidente de fructe negre (coacaze, afine) proaspete, pure, concentrate, intepatoare si panoplia de condimente specifice unui Syrah in gen Rhone:  piper, coriandru, ienibahar, ierburi aromatice uscate, fum. Merlot-ul nu emite pretentii olfactive, Feteasca Neagra contribuie la „picanterie” si aduce o aluzie de pruna afumata in fundal.

 

Gust: Atac de intensitate medie, corp rotunjit, catifelat, in stil Merlot, dar cu o aciditate „spicy” care echilibreaza bine ansamblul. Evolutie in tuse de fructe negre, picant, condimentat, tonic in partea a doua a acesteia. Final usor verde, cu tanini evidenti, dar structurati si neintruzivi. Postgust mediu spre lung, initial amarui, evoluand apoi spre fructe coapte si dulceturi.

 

Un vin Bun, complex, evolutiv, la inceput de drum. Cele trei soiuri mai au nevoie probabil de ceva timp petrecut impreuna in sticla ca sa treaca la treapta urmatoare de echilibru si integrare. Constructia insa „tine”, fructul este acolo, la fel si structura si aciditatea. Cred ca are ceva potential si as fi curios sa il vad peste cativa ani. Pret 45 de lei, RPC Bun.

 

Una peste alta trei vinuri cu personalitate, in care aciditatea este vioara intai in detrimentul concentrarii de fruct gemos si adesea obositor. Asa cum spuneam la inceput eu unul simt lipsa mai multor „familii” de acest fel in peisajul vini-viticol de la noi.

De aceea am incercat intotdeauna si o sa incerc pe cat posibil si in continuare sa fac cunoscute genul acesta de crame si de vinuri cu fiecare ocazie pe care o am.

Pentru ca promovandu-i si cumparandu-le vinurile ne ajutam implicit si pe noi, ca tara producatoare de vin.

 

Tags: Chardonnay Barrique, Familia Hetei, Feteasca Neagra, Rezerva Familiei, Selectia Familiei

Trackback URI | Comments RSS