Jan 29 2014
Esenta de Sauvignon Blanc: Davino Edition Limitee 2012
Vinul de astazi vine de la un producator de top si are pretentii sa stea in top-ul Sauvignon Blanc-urilor de pe la noi. Nu fara motive. Mai ales ca este un Edition Limitee, reminescente probabil de pe vremea cand aveam Appellation Dealu Mare Controlee, Chateau Domenii, etc. Acum cand nu le mai avem, parca ma incearca un sentiment de nostalgie. Pana la urma este vorba de un moment si o etapa din lungul drum al vinului romanesc spre calitate si recunoastere.
Revenind la “top”, pentru mine personal, acesta nu este foarte populat. Pana acum mi-au placut in mod deosebit Vitis Vetus de la Stirbey (intr-un stil care imi merge direct la suflet, dar care nu este foarte prietenos cu gusturile autohtone) si Private Selection de la Liliac. Am vorbit deja despre amandoua si eram curios despre cel de fata ca sa pot completa podiumul. Bine un podium cam fortat si artificial tinand cont ca sunt vinuri din trei ani de productie diferiti, deci comparam mere cu pere, mai ales la acest nivel ridicat. “Dar totusi”, cui nu ii plac topurile, nu? Asadar:
Culoare: Galben auriu, intens, clar, cu reflexii usor verzui si transparent spre margini
Nas: intens, concentrat, cu fruct exotic copt, dulce (papaya, fructul pasiunii) si nuante verzi, de agrise, ardei, tulpini de rosii, usor condimentate. Tuse de citrice dulci, ceva flori de soc in fundal, dar in rest este un cocktail de fructe plus ceva senzatii verzi. Un nas opulent, cu “de toate”, aromat si “in your face”.
Gust: Plin, cu o corpolenta prezenta pe palatin, usor gliceronoasa si o senzatie de fruct copt, concentrat, zemos, aproape prezent fizic. Aciditate medie care reuseste pana la urma sa sustina corpul si echilibreaza competent nivelul alcoolului pe parcursul evolutiei, vinul neparand nici un moment plat.
Impresii gustative similare celor din nas, cu mult fruct exotic copt, citrice (gref alb, lime) si o tusa de mineralitate spre final. O usoara nuanta tonica insoteste evolutia incepand de la jumatatea ei si urcand usor pe final, fara sa deranjeze echilibrul de ansamblu. Final tonic, de Schweppes, puternic, fructat si usor cald. Postgust mediu spre lung, in care fructul isi pastreaza concentrarea de pe palatin alaturi de nuante tonic-citrice.
Per ansamblu un vin Foarte Bun, extractiv, amplu, concentrat care pare un Sauvignon de Noua Zeelanda pe steroizi.
Este un fel de esenta de Sauvignon, poti sa faci lejer doua vinuri bune, cu fruct destul, din cel de fata. Bine iti mai trebuie ceva aciditate, dar Dealu Mare nu este tocmai renumit pentru asa ceva si in plus 2012 nu a fost un an favorabil in acest sens. De fapt aciditate cred ca are suficienta, dar este mascata de tonele de fruct, de alcool si de extract. Oricum pare facut pe filozofia: cat “Sauvignon putem pune maxim intr-o sticla” si s-a mers pana la limita, preferandu-se concentrarea si productia mai mica, in defavoarea unei abordari mai lejere si cu “sticle” mai multe in piata, cum sunt gamele “inferioare” gen Faurar.
Daca vreti sa vedeti stilul care a consacrat Davino la rosii aplicat la albe, cel de fata mi s-a parut cel mai elocvent exemplu din portofoliul producatorului respectiv.
In functie de ce viziune are fiecare despre cum ar trebui sa arate un Sauvignon Blanc s-ar putea sa va placa sau sa va socheze, dar indiferenti sigur nu va va lasa. Este vreo 80 de lei prin comert, nu tocmai regele RPC-urilor, dar cine vrea sa stea in fata…
